Cumpărătorii de medicamente sînt discriminați

Victor Surugiu

Încă nu demult, în Moldova instrucțiunile de utilizare a medicamentelor erau emise în cel puțin două limbi – cea de stat și cea rusă. Acest fapt le asigura tuturor cetățenilor acces liber la informația necesară privind compoziția și regulile de utilizare a medicamentelor, riscurile posibile și efectele secundare.

Azi situația este alta, în farmacii poți găsi mai degrabă o instrucțiune în limba cehă sau letonă decît în rusă. Se pare că această practică convine și autorităților centrale, și Ministerului Sănătății. Exemplul lor este urmat de Procuratura Generală și Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea echității, ale căror competențe includ adoptarea unor măsuri adecvate. Ne-am putea preface că nu se întîmplă nimic extraordinar, dacă aceasta nu ar discrimina cumpărătorii de medicamente, nu ar crea riscuri pentru sănătatea cetățenilor, mai mult – nu ar contraveni standardelor occidentale, cărora tinde să le corespundă conducerea de vîrf a țării.

Un amendament contradictoriu

Acum zece ani. în Legea medicamentelor a fost introdus un amendament ambiguu, care și azi trezește numeroase contradicții. Pe de o parte, el admite utilizarea limbii ruse în adnotarea de însoțire, pe de alta – lasă chestiunea în cauză la discreția farmaciștilor.

„Instrucțiunile de administrare a medicamentelor se expun în limba de stat sau în limbile de stat și cea rusă. Validarea informațiilor expuse în instrucțiunile de administrare a medicamentelor este asigurată la etapa eliberării actelor de confirmare a calității medicamentului”, stipulează partea a patra, art. 4 al legii în cauză. Și dacă în primii ani după introducerea acestui amendament producătorii și importatorii se străduiau să asigure varianta bilingvă a instrucțiunii, în ultimul timp aceasta a devenit o excepție.

Cît despre informația de pe ambalajul medicamentelor produse în Moldova, aceasta poate fi expusă în exclusivitate în limba de stat. Ca variantă – producătorul poate dubla datele ”în una dintre limbile de comunicare internațională”, la propria discreție. Această regulă funcționează și în cazul produselor autohtone, și în cazul celor de import.

În acest caz, normele legale contravin nu doar legislației privind funcționarea limbilor în Moldova, ci chiar și Legii medicamentelor, care în art. 22 stipulează că scopul principal al informațiilor însoțitoare este asigurarea utilizării raționale și eficiente a medicamentelor, precum și protecția drepturilor consumatorilor. În plus, instrucția trebuie să promoveze administrarea corectă a medicamentelor și să nu-i inducă pe oameni în eroare.

În prezent, adesea lucrurile se întîmplă exact invers. Pe de o parte, o mare parte a populației Moldovei nu posedă limba de stat într-o măsură suficientă, este vorba în primul rînd de oamenii în etate care nu pot însuși întorsăturile lingvistice, dar care sînt principalii consumatori de medicamente. Conform datelor celui mai recent recensămînt, 14,5% din populația Moldovei a indicat limba rusă ca limbă vorbită de ei, alte 2,7% preferă să comunice în limba ucraineană și tot atîtea – în găgăuză.

Pe de altă parte, nu doar vorbitorii de limbă rusă, dar și mulți oameni simpli care comunică în limba moldovenească nu se pot descurca de sine stătător în noua terminologie medicinală din instrucțiunile care însoțesc medicamentele.

Prețul problemei – cîțiva bănuți

În consecință, sănătatea cetățenilor intră în zona de risc, deoarece ei nu pot lua cunoștință de instrucțiuni într-o limbă pe înțelesul lor. În țara noastră, spun medicii, oamenii adesea procură medicamente fără o consultație prealabilă, iar dacă nu pot citi nici instrucțiunile, apare un dublu pericol pentru viața lor. „Pacientul trebuie să cunoască contraindicațiile și efectele secundare ale preparatului, necunoașterea limbii în care este expusă instrucțiunea este foarte periculoasă”, spun medicii.

Desigur, în majoritatea cazurilor farmaciștii sînt gata să vină în ajutorul cumpărătorilor, dar aceasta nu scutește autoritățile de sarcina de a avea grijă ca informația să fie accesibilă. În aceste condiții soluțiacorectă și logică ar fi introducerearegulii obligatorii privind dublareainstrucțiunilor de însoțire a medicamentelor în două limbi – cea de stat și cea rusă, care în Moldova are statut de limbă de comunicare interetnică.

Unde mai pui că producătorul poate tipări informația în orice limbă a lumii, în funcție de cerințele statului în care sînt livrate medicamentele. Practic, toate țările respectă întocmai această condiție, în pofida cheltuielilor suplimentare. În majoritatea covîrșitoare a statelorunde industria farmaceutică estebine dezvoltatăși de unde medicamentele ajung în Moldova, instrucțiunile sînt tipărite în limbile cerute chiar și în cazul unor loturi mici de medicamente.

Dublarea informației în limba rusă nu va duce la o scumpire considerabilă a medicamentelor, deoarece limba rusă este una dintre cele mai răspîndite în Europa și, de regulă, producătorii au deja varianta rusă a textului instrucțiunii. Respectarea acestei cerințe nu ar fi foarte costisitoare nici pentru producătorii autohtoni.

Intervievat de NOI.md, un reprezentant al Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, care a dorit să-și păstreze anonimatul, a remarcat că este vorba despre o problemă pur politică, a cărei soluționare depinde numai de voința puterii legislative și a celei executive. Prețul problemeiîl constituie niște bănuți, care, practic, nu vor influența prețul preparatului. E clar că adoptarea măsurilor ce ar putea ușura viața miilor de consumatori autohtoni este limitată doar de reticența autorităților față de problema în cauză.

În același timp, și-ar putea spune cuvîntulorganele de drept, în primul rînd Procuratura Generală, care are competența de a reacționa la încălcarea drepturilor diferitor categorii de populație și a supraveghea respectarea întocmai a normelor legale pe teritoriul țării. Un alt organ cu împuterniciri în domeniul dat este Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea echității, care este obligat nu doar să se autosesizeze în cazul încălcărilor, dar și să contribuie la perfecționarea legislației și modificarea practicilor în domeniul discriminării.

New Yorkul și Berlinul vs Chișinău

În țările dezvoltate, care acordă o mare atenție protecției drepturilor consumatorilor de medicamente, aceste probleme sînt abordate foarte scrupulos. De exemplu, recent presa străină a scris că în statul New York instrucțiunile de însoțire a medicamentelor vor fi tipărite în mai multe limbi suplimentare, inclusiv rusă, franceză, spaniolă și chineză. Decizia a fost adoptată la insistența procurorului general al statului, ținînd cont de numeroasele plîngeri ale locuitorilor orașului care nu posedă limba engleză.

Mai mult, farmaciștii newyorkezi și farmaciile au fost obligate să ofere informația privind prescrierea, dozele și modul de administrare a medicamentelor într-o limbă pe înțelesul cumpărătorului. Rețelele de farmacii nu s-au împotrivit inovației, ba chiar și-au arătat disponibilitatea de a extinde această practică în alte state. Scopul acestor acțiuni este protejarea de discriminare a oamenilor care nu posedă limba engleză. Asta în condițiile cînd doar 8-10% dintre locuitorii statului New York vorbesc prost sau deloc engleza.

Dacă e să examinăm practica țărilor europene, realitatea moldovenească trezește și mai multe nedumeriri. UE obligă producătorii de medicamente să dubleze informațiile însoțitoare în toate limbile răspîndite într-o localitate sau alta. Dacă în Germania, să zicem, vei avea nevoie de o aspirină, cumpărînd-o, vei putea fără probleme citi instrucțiunea în limba rusă, deși rusa ne are niciun statut oficial în această țară sau în Uniunea Europeană. Dar numărul mare de cetățeni vorbitori de limba rusă și turiști stimulează autoritățile să asigure accesul la instrucțiunile medicamentelor în limba înțeleasă de cumpărători. Puțin probabil să apară nedumeriri la majoritatea celorlalți consumator, căci informația este expusă în 8 limbi străine.

Este evident că în Moldova procentul cetățenilor care nu posedă limba de stat la nivelul necesar este mult mai mare, însă ei pot doar visa la o asemenea grijă din partea autorităților. La plîngerile cumpărătorilor de medicamente vorbitori de limbă rusă nu există nicio reacție, de parcă problema nici nu ar exista. Autoritățile nu se grăbesc să facă ceva, dar nici nu refuză categoric . Unde mai pui că redacția actuală a Legii medicamentelor le oferă funcționarilor posibilități vaste de a manevra.

Astăzi selectarea limbii suplimentare pentru instrucțiunile de administrare a preparatelor medicinale este la cheremul comercianților în domeniul farmaceutic, care în majoritatea cazurilor sînt preocupați nu de crearea unor condiții confortabile pentru cumpărători, ci de o economie maximă. Mai mult, situația dată le este convenabilă, deoarece, dacă consumatorul se va dumeri în instrucțiune, s-ar putea întîmpla ca medicamentul să nu i se potrivească, și el nu-l va cumpăra. Iar pentru comerciant vînzările sînt prioritare. Iată de ce deocamdată oamenii sînt nevoiți să procure medicamente fără a înțelege pe deplin conținutul instrucțiunilor.