Astăzi, în respirația civilizației se simte ceva apocaliptic.
Lumea o ia razna într-un entuziasm mesiano-apocaliptic. Cine nu vede acest lucru e orb spiritual. Postulatele lumii s-au dovedit a fi niște minciuni, aceleași minciuni ca și mesajele autorităților despre raiul bolșevic, care au cerut un timp îndelungat de la țară să-și strîngă cureaua. Și poporul strîngea ascultător cureaua. A fost revoluția, apoi războiul, desțelenirea, BAM-ul… Pînă cînd urmașul lui Iuri Andropov au distrus definitiv țara în favoarea mai marilor lumii.
Orbii i-au condus pe orbi
Povestea despre „viitorul luminos” s-a dovedit a fi minciună, iar omul sovietic a fost aruncat în stradă. Inginerul a devenit om al străzii, iar profesorul – gastarbeiter. Între timp, China a trecut calea unui salt economic timp de cîțiva ani și înapoierea de pe timpurile lui Mao a fost dată uitării chiar și în cele mai îndepărtate sate. Brazilia, timp de zece ani, a ajuns la un PIB comparabil cu cel al Rusiei. Malaezia a devenit un tigru oriental. Qatarul și EAU dictează condițiile lumii asiatice și africane, controlînd piețele petroliere și construind noi megalopolisuri. India devine o superputere a Asiei. Rusia însă, avînd încredere în analiștii liberali „progresiști” de doi bani, pînă nu demult a stat deoparte și a degradat.
Orbii, înaripați de aberațiile progresiste, i-au condus pe orbi spre o nouă prăpastie și un nou hău. În consecință, ca și multe țări din CSI, Moldova, schimbînd dezvoltarea economiei și a sistemului financiar pe loialitatea Occidentului, a încremenit în amintiri plăcute ale trecutului industrial îndepărtat de pe timpurile Uniunii Sovietice. Rusia s-a chinuit mult, apoi s-a pus pe gînduri și a schimbat multe. Ea a început să-și recapete încrederea în sine și să se ridice singură. Rezultatul e vizibil, deși multe lucruri încă sînt tergiversate intenționat de către liberalii plătiți de Occident. Este vorba de industria mare și agricultură, politica socială și sănătate. Și de morală, etică și de întreaga bunăstare spirituală a societății, or, aceasta este prosperă nu doar atunci cînd e sătulă, dar și cînd este stabilă moral și orientată moral, cînd valorile eterne – bunătatea, frumusețea, familia, omul și strămoșii – sînt păstrate și sînt vii.
Ce se întîmplă cu lumea occidentală
Sînt oare cataclismele ei o premisă similară cu ce s-a întîmplat cu URSS? Eu spun: „Da, evenimentele din Occident sînt condiționate de dezvoltarea logică a evenimentelor ce au avut loc în URSS”. Pieirea Occidentului a început cu pieirea URSS. Trebuie să înțelegem că acesta este nu doar un proces de distrugere a carcasei industriale a civilizației, ci și distrugerea unei societăți stabile și a clasei de mijloc. Mai exact, tot ce se întîmplă este o distrugere treptată a civilizației de odinioară a Occidentului. Din acesta făcea parte nu doar Europa – continentul care, în mutageneza creștină, a renăscut valorile umanismului și a influențat dezvoltarea altor țări îndepărtate. Uneori prin violență, dar a influențat. Fără fundamentul acestuia nu ar fi existat nici economia Indiei, nici cea a Africii de Sud, nici miracolele economice din America Latină. Anume Europa a creat un nou spațiu al civilizației, depășind temnița obscurantismului medieval, din care nu au putut ieși mult timp nici Asia, nici Africa. Europa a creat temelia și în baza ei influențează asupra lumii, cultivînd-o.
În istoria dezvoltării omenirii aceasta nu e o premieră. E și Egiptul, și Midia (un stat antic din est), și Persia, și Statul Sasanizilor (a existat din anul 224 pînă în anul 651 pe teritoriul actualului Iran și Irak), și imperiul hindus Maurya (stat în India antică în 317-180 î.e.n.). Dar, în primul rînd, acestea au existat foarte demult. În al doilea, multe dintre ele aveau aceeași rădăcină ca și civilizația europeană, or, nimeni nu va nega unitatea inițială a Iranului zoroastrian și a păgînismului occidental. Sînt două părți ale unei culturi Andronovo, care a existat în Uralul de Sud cu mii de ani în urmă.
Același lucru se referă și la Marea Bharata – India, care era parte a civilizației globale indo-europene. Cîndva a existat o mare centură culturală indo-europeană a Eurasiei, care a copiat practic spațiul actualului Nord bogat și Indiei. Crucea eurasiatică, unde centrul era situat în munții din Iran, de la Midia și Persia pînă la Himalaya și Punjab pînă la faimoasa Semirecie, țara Hapta-Hindu, menționată drept pămînt benefic în textele sfinte ale zoroastrienilor.
Apoi Iranul și Bharata s-au confruntat cu Turanul și s-au clătinat pentru prima dată. Purtînd un timp îndelungat povara civilizației, ei au cedat în fața hoardelor din Est. Slăbind treptat, această lume pierdea vechile poziții. Au pierit toharii – indo-europenii, care au creat în epoca antică o formațiune proto-statală în China de Vest. Apoi a început mutația civilizației hinduse, erodată de ideile religioase privind evadarea din această lume. Nirvana eroda lumea ce odinioară proslăvea viața. Și iată arealul estic s-a prăbușit după pieirea statului zoroastrian Iranian, dezvoltat și cu o civilizație înaltă.
Civilizația examinată de noi s-a strîns ca sagriul. Din ea au rămas două ramuri – Europa și lumea Bizantină. De la prima au provenit Occidentul de peste ocean și Sudul (cultura burilor, Australia etc.), iar de a doua – Rusia, Ucraina, Moldova, România, Bulgaria, Serbia. Însă aceste două ramuri ale copacului odinioară viguros s-au confruntat între ele. Acest lucru a durat mult timp. Și de aceea au slăbit ambele părți ale civilizației. Contradicțiile dintre ele nu le permiteau să-și întindă mîinile una spre alta. Or, e atît de greu să ajungi la o singură opinie și să stabilești de unde provine Duhul Sfînt – de la Tatăl și Fiu sau doar de la Tată? Dar omul european a depășit și acest lucru și a conștientizat, găsind soluții înțelepte. Or, precum spunea bizantinul Fiodor Dostoievski, pentru ruși este prețioasă fiecare piatră de pe drumurile europene. Or, au mers Bering și Bruce să cucerească marea Tartarie – regiunile întinse de la Marea Caspică pînă la Oceanul Pacific și pînă la frontierele Chinei și Indiei. Așa se năștea lumea eurasiatică, a cărei inimă era Europa. Iar Rusia era coloana vertebrală a acestei lumi.
Treceau secolele. Saltul economic și tehnico-științific al acestor rădăcini a devenit o epopee măreață, care a purtat lumina culturii și civilizației, cunoștințelor și umanismului în diferite părți ale planetei noaste. Mulți mă vor contrazice, însă, dacă nu ar fi existat Newton și Copernic, Cuc și La Perouse, Lomonosov și Cortes, lumea de astăzi ar fi fost cu totul alta. Și posibil că ideile umanismului și moralei umane ar fi fost nu atît de actuale ca și ideile războiului religios sfînt sau ale ofrandelor de sărbătoare, deoarece nu toate societățile tradiționale se încadrau în spațiul acestei lumi imperfecte, dar totodată antropocentrice (cînd omul este centrul Universului și scopul tuturor evenimentelor din lume) și umaniste.
Această lume a purtat povara civilizației multe secole. Îmi aduc aminte de cuvintele ducelui de Sicilia Don Fabrizio Salino din filmul „Leopardul”, capodopera lui Luchino Visconti, turnat în 1962, pe motivele romanului omonim al ducelui Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Ducele Salino, la bătrînețe, în pragul lumii noi, spune niște cuvinte actuale și astăzi, adresîndu-se către luceafărul de zi Venera: „Steaua mea, tu m-ai păzit, iar noi am păstrat această lume mii de ani, însă noi plecăm, vor veni alții”. Într-adevăr, timp de milenii, omul european a purtat povara civilizației. Acel sistem economic pe care îl avem astăzi a fost creat de el. Baza spirituală și culturală a fost creată tot de el, indiferent de rasele ce au populat Europa. Și iată această lume, îndeplinindu-și misiunea, pleacă. Dar și-a îndeplinit el oare misiunea și vrea oare să plece, nu ne-a întrebat nimeni. Cineva a condamnat această lume.
De ce dar a fost condamnat Occidentul?
Deoarece pentru cei care conduc lumea el și-a jucat rolul, ei au vizionat această parte a piesei. Ei au mîncat această prăjitură europeană. A fost gustoasă sau nu, nu știm. Prea departe este localizat acest strat social care conduce lumea. Chiar și pe bancnota de un dolar el, sub forma unei piramide mici, este separat de cealaltă construcție piramidală. Acest strat conduce lumea. El este departe de nevoile și interesele oamenilor, or, demult nu se mai consideră astfel. Dar are nevoie de om ca un promotor al ideilor, ca un robot ce dobîndește mijloace de existență și conducere a lumii.
Omul e rațional și s-ar părea că liber? Anume omul a fost și este piulița din acest sistem. Piulița este schimbată cînd se uzează sau cînd au apărut modele noi. Astfel, omul european a devenit inutil. Straniu? Da, or, alte forțe îndreptate real spre o evoluție sînt puține. Se creează impresia că ei nu au nevoie de europeni, nu au nevoie în general de oameni care au cărat și cară povara dezvoltării noastre, a existenței acestui sistem, anume el creează istoria prezentului și viitorului.
Și iată el a fost exclus. De ce? El a creat nu în interesele lui. El a fost angajat, plătit, iar apoi decontat. De munca lui nu mai au nevoi cei care conduc lumea. Olimpul conspirologic a obosit de oameni. Se pare că acesta are alte soluții. Informatizarea și dezvoltarea au atins asemenea forme, că se pare că sistemul începe să se dezvolte singur, să se alimenteze și să se motiveze.
Este important că există o forță a cărei voință se află în confruntare cu voința nu doar a celui care a generat forțele progresului, ci există o forță ce se opune ideii civilizației antropocentriste umane. Revolta mașinilor a început, iar deocamdată ea există doar în imaginația bolnavă a guvernului mondial. Mîine aceasta va deveni un început spiritual al matricei cibernetice și noilor robi, deoarece acest centru se află tot mai departe de omul viu. El aruncă tot ce e uman, înlocuind cu iluziile matricelor vii și ale existenței virtuale.
„Centrul sacru”
Dar să revenim la momentul actual, prăbușirea principalului element al civilizației europene. Eu, ca eurocentrist, văd Rusia și America în locul ramurilor acestui arbore. Tot ce se întîmplă cu Occidentul, Europa și cîndva cu URSS a fost motivat și a avut un scop. Acest scop este departe de criteriile morale înalte. Scopul este distrugerea datelor și a sistemelor etnosociale și politice menționate mai sus. În sens extins – distrugerea întregii civilizați a Occidentului și lumii ortodoxe înrudite – Rusia și Balcanii. Distrugerea celor mai raționali, dar și celor mai incomozi și neascultători.
Cel care promovează asemenea idei sau a coborît din cer, sau a crescut prin fundamentul lumii vechi, prin valorile lui păgîne, creștine, iudaice, prin istoria de milenii sau a dus această lume către limita menționată de mine. Probabil, acest centru s-a aflat întotdeauna în afara lumii noastre. Probabil, lumea oamenilor îi este străină. Pentru noi este important să înțelegem ce se întîmplă cu noi și cine ne conduce atît de insistent și grijuliu spre prăpastia istorică a civilizației, e important să înțelegem unde este localizată această putere.
Așadar, „centrul sacru”, pe care Nikolai Rerih a ilustrat-o pe bancnota americană, călătorește prin lume. O perioadă îndelungată el a trăit în Europa, apoi în America, s-a aflat un timp în Rusia și URSS, dar astăzi părăsește lumea europeană și pleacă spre Est, deoarece consideră că a supt totul din această civilizație fără sînge, aproape lipsită de suflet, care a creat progresul timp de veacuri.
Rădăcinile acestei civilizații se află în saltul ontologic al titanilor renașterii. Anume așa i-a numit filozoful rus Losev pe Copernic, Da Vinci, Galileo Galilei etc. în lucrarea sa „Titanii renașterii”. Acești oameni au creat baza valorilor umaniste ale sistemului nostru, au pus temelia spirituală, morală și științifică. O perioadă îndelungată existența lumii noastre a fost ontologia noastră. Casa construită de această lume era casa noastră, care a oferit adăpost și multor altor culturi.
În prezent acest Cineva distruge această lume civilizată, care a devenit casă pentru un miliard de oameni. Distruge lumea culturii europene.
Dar există și o înțelegere economică a problemei. Odată cu pieirea culturii, piere și carcasa socială a acestei lumi. Astăzi este distrusă clasa de mijloc – ultimul el bastion, deoarece, după destrămarea URSS, soarta Occidentului este soarta sistemelor sociale mai stabile, țesute și consolidate de bunăstare și dragoste de muncă a clasei de mijloc, ce provine de pe continentul european. Anume europeanul a creat această lume, această societate și această clasă mijlocie, care a consolidat societate prin voința, studiile și talentele sale.
De ce se întîmplă asta
Așadar, noi am presupus că această lume este distrusă pentru că nu mai este nevoie de ea. Pentru cineva. Timp de secole, începînd cu revoluția franceză, am fost învățați că democrația și progresul economic sînt legate, că Europa, pășind pe calea iacobinilor, a soluționat toate problemele, că ne așteaptă un viitor luminos. În prezent minciuna cu care se acoperea URSS și lumea veche a devenit realitate. Minciuna despre viitorul fericit și-a aruncat cuvertura. S-a dovedit că această lume este imperfectă. Atunci de ce ne-ați bătut capul, atît pe timpurie imperiilor europene, cît și pe timpul URSS, unde sărăcia și șomajul de 20% erau imposibile? Astăzi, aceasta este realitatea pentru multe țări ale Europei. Mîine ea va deveni realitate pentru SUA, dacă elita lor va fi la fel de slabă, cum a fost elita URSS, și nu va ajunge în aceeași robie ca și elitele naționale europene.
Eu înțeleg tragedia Europei ca fundament al lumii vechi și temelie a Occidentului. Însă în prezent provocarea este aruncată și pentru SUA. Iar acum, precum a spus Ernest Juncker, dincolo de Hesperide se află temelia, or, li se impun valori false, erodînd carcasa sistemului. În prezent multe reguli valabile în America sînt denaturate și distorsionate. Involuntar îmi amintesc de filmul „Prădarea cazinoului”. El sugerează că fiecare țară e pe cont propriu. Dar această minciună este necesară pentru a elementiza, zdrobi și marginaliza masele. Or, într-o societate împărțită în indivizi nu există legături sociale ce ar forma sistemul, fără de care, în caz de criză, sistemul se prăbușește într-o clipă.
Iată că în prezent ni se insuflă că America este o țară de indivizi atomizați, focusați spre sine, de introvertiți deconectați. Dar noi știam o altă Americă, cunoscută prin organizațiile sale sociale, diferite asociații, uniunii, grupuri de interese partide, ce străbăteau țara de sus în jos.
America, la fel, este unită într-un tot întreg de un sistem complicat al lojelor masonice și paramasonice, care penetrează întreg organismul social al țării. Omul se află în ele de la naștere și pînă la adînci bătrîneți. Iar în afara frăției masonice mai sînt și alte organizați, nu mai puțin unite și organizate. De aceea, în America, un cetățean activ nu a fost niciodată singur. Așa erau doar marginalii. Astăzi sistemul de valori al societății marginale este promovat de Hollywood, unde se ucid pentru 100 de dolari, se strîng bani cu zecile de ani pentru procurarea mașinilor de spălat, eroii din Harlem au devenit parte a unui show de nihilizare și primitivizare al societății. Statele Unite sînt coborîte intenționat mai jos de nivelul culoarului politic și cultural. După cum înțelegeți, este același proces care are loc în prezent pe vechiul continent, în Europa.
Teoria elitelor
Noi vedem că lumea este amenințată de provocări neordinare. Europa în declin și eșecul economic occidental este prăbușirea minunii în baza căreia s-a construit întreaga civilizație pe pămînt, începînd cu sec. XV. Noi înțelegem că acesta este doar începutul marilor cutremure politice și sociale. Este o provocare pentru sistemul care a betonat viața omului. Dar mai sînt și alte provocări stringente – cu sînge, pe care le aduce lumea arabă – lumea Magrebului și Orientului Apropiat. Există și provocările Orientului Îndepărtat. Lumea o ia razna. Și Japonia, și China, și Coreea sînt un exemplu elocvent.
Să începem cu Orientul Apropiat. Ce se întîmplă acolo și de ce? Și ce legătură au evenimentele cu alte provocări, în primul rînd, cu criza modelului economic occidental? În Orientul Apropiat, astăzi se formează o conra-eliltă. Ea este susținută și subvenționată de mai marii lumii, care tind să submineze rămășițele lumii atlantice și europene. Dacă aceste forțe nu vor mătura Europa, atunci o vor submina considerabil. În aceasta constă esența problemei, una distructivă.
Să ne amintim de teoria elitelor. Dacă examinăm sistemul mondial geopolitic ca un tot întreg, atunci el reflectă toate legile analizei de sistem. Legea dezvoltării sistemelor închise aici este foarte importantă or, Pămîntul este un sistem închis, iar din cînd în cînd el se întoarce cu susul în jos. Cum elita ce conduce lumea se poate autodistruge? Poate ea nu conduce, ci doar administrează? Ultima variantă este mai verosimilă.
Înseamnă că teoria elitelor ne interesează din nou. Unul dintre fondatorii teoriei elitelor a fost Charles Mills, car scria: „Sub elita puterii noi înțelegem acele cercuri politice, economice și militare, care, într-o împletire complicată a grupărilor, delimitează dreptul de luare a deciziilor, cel puțin, de importanță națională”.
Vilfredo Paretto, Charles Mills, Gaetano Mosca au creat teoria elitelor. Pareto și-a prezentat ideile în lucrarea „Tratatul de sociologie generală” (1915-1919). Mosca și-a creat teoria elitelor în lucrările „Clasa conducătoare” (1896) și „Bazele științelor politice” (1896, 1923). Robert Michels a formulat legea oligarhiei drept principalul element al teoriei elitelor. El considera că democrația este imposibil în principiu, or, masele nu sînt capabile să se autoorganizeze, ele sînt divizate și pot fi conduse doar prin intermediul unei guvernări oligarhice. În concepția „societății postindustriale”, sociologul american Daniel Bell, în cartea „Viitoarea societate postindustrială”, (1973) a descris societatea în raport cu deținerea cunoștințelor. Ele structurează societatea postindustrială prin purtătorii săi. Societatea se împarte în gestionari și gestionați, de aceea, puterea elitelor este puterea informațională, puterea cunoștințelor. Respectiv, în prezent, la conducere se află elita intelectuală. Iar cunoștințele ei constituie temelia puterii.
Astăzi aceste elite nu păstrează, ci, mai degrabă, trădează Occidentul. Apropo, noi vedem că teoria elitelor și concepția societății postindustriale sînt legate între ele. Eu cred că adevăratele cunoștințe ce rezultă din teoria elitelor constituie o problemă a puterii și purtătorilor ei. Elitele trăiesc într-o altă lume, departe de problemele societății, deseori confruntîndu-se cu societatea, iar alteori pur și simplu ucigînd-o. Or, cine distruge Occidentul în prezent? O parte a elitei lui. La fel a fost și în URSS, unde o parte a elitei a trădat-o.
Conform acestei teorii, societățile sînt guvernate nu de națiuni și obști, ci de elite. Periodic, aceste elite degradează. Uneori, ele sînt ajutate și, treptat, ele pierd puterea, plecînd sau la periferie, sau în neantul politic. Dar cine vine în locul lor? Noile elite, create la periferiile politice. Precum scria Pareto. Anume aici, în spațiile marginale, detașate și îndepărtate, se formează treptat acea elită, care cu timpul preia puterea.
Inițial, ea îi cooptează în elita puterii pe agenții săi. Ei erodează vechile tradiții, transformă temeliile de veacuri, strică valorile spirituale, iar apoi, așteptînd momentul potrivit, distrug vechea societate pe calea revoluției, detronînd vechile elite.
Dar noi vom spune ceea ce nu a spus Pareto: în elita puterii trebuie să fie cineva care o trădează. Altfel nicio elită de la perierie nu este capabilă să distrugă vechea piramidă. Esența problemei și este această coloană a cincea. Ea conține și răspunsul la esența ascunsă a fricii. Astăzi noi am deschis doar o parte a acestei probleme globale, iar în publicațiile ulterioare intenționăm să elucidăm și celelalte părți ascunse ale răului global și a crizei globale a Occidentului.
Adăuga comentariu