La aproape cinci decenii de la prima vizită pe Lună, satelitul natural încă își dezvăluie secretele, iar acum vorbim despre câmpul magnetic.
În prezent, Luna nu mai are cîmp magnetic, dar situația nu a fost astfel de la bun început. Începînd cu acum 4,25 miliarde de ani și pînă acum 3,56 miliarde de ani, cîmpul magnetic al satelitului a fost similar cu cel al planetei noastre, fiind probabil generat de către nucleul fluid al Lunii.
Cercetătorii nu-și pot da seama dacă magnetismul a dispărut complet acum 3,19 miliarde de ani sau dacă a rămas activ, într-o formă mai slabă. Pentru a găsi un răspuns, aceștia au studiat roci mai tinere, analizînd o rocă lunară adusă pe planetă în cadrul misiunii Apollo 15, din 1971.
Roca este compusă din fragmente de bazalt care provin din roci mai mari, acestea fiind formate acum aproximativ 3,3 miliarde de ani. Fragmentele sunt ținute laolaltă de un material sticlos, care s-ar fi format acum 1 – 2,5 miliarde de ani, în urma unui impact cu un meteorit.
Impactul a topit și granule care conțineau fier, din cadrul bazaltului, iar acestea s-au cristalizat la loc în cadrul materialului sticlos, când acesta s-a răcit, capturînd o amprentă a cîmpului magnetic a lunii de la acea vreme.
Experimentele au arătat că granulele s-au format atunci cînd luna avea un câmp magnetic de zece ori mai slab ca al Pămîntului, de 5 microtesla. Acest cîmp magnetic era de 1.000 de ori mai puternic decît cel măsurat de astronauții care au aselenizat în cadrul misiunii Apollo 15.
Conform cercetătorilor, cîmpul magnetic era încă activ acum 1 – 2,5 miliarde de ani, fiind astfel de două ori mai longeviv decît se credea pînă acum. Întrebarea care rămâne în continuare, însă, este ce a generat la început acest cîmp magnetic.
Adăuga comentariu