Cum poate fi șantajat Occidentul cu „tancurile rusești”

Xenia Florea

Sîmbătă, la Bender va avea loc întîlnirea președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, a liderului nerecunoscutei RMN, Vadim Krasnoselski, și a reprezentantului președintelui Federației Ruse în Transnistria, vicepremierului Dmitri Rogozin. Aceștia vor participa la manifestațiile dedicate aniversării a 25-a a începutului misiunii de pacificare pe Nistru și vor discuta despre situația creată în jurul pacificatorilor ruși și a malului stîng al Nistrului, în general.

Pentru președintele moldovean este un eveniment mare de PR, deoarece nu Igor Dodon stabilește politica țării și adoptă decizii concrete. Iar pentru persoanele care formează în realitate agenda moldovenească, actuala acutizare a situației pe direcția transnistreană este una dintre cele mai scurte și mai eficiente căi de realizare a sarcinilor lor curente de politică internă și externă.

Spunînd „a”, Chișinăul nu spune „b”

Săptămîna aceasta președintele Partidului Democrat, aflat la guvernare, Vladimir Plahotniuc, a scris un articol pentru publicația americană „The Hill”. Mesajul de bază al materialului este că, din cauza uneltirilor Kremlinului, cursul de integrare europeană a Republicii Moldova se află în pericol.

Precum scrie liderul Partidului Democrat, coaliția de guvernare, condusă de PDM, desigur, stă ferm pe pozițiile de integrare europeană și este devotată valorilor europene, dar Federația Rusă nu doarme. Din cauză că în Transnistria („doar la 30 de mile de Chișinău”) se află un contingent limitat al armatei ruse, Republica Moldova și relațiile ei cu Occidentul se află în pericol.

Federația Rusă mereu ponegrește imaginea Uniunii Europene și a SUA: toamna trecută, presa rusă, implicîndu-se în procesul electoral din Moldova, i-a ajutat candidatului prorus Igor Dodon să devină președinte. Iar acum Dodon vrea să rupă relațiile cu Uniunea Europeană și să consolideze relațiile cu FR. Concomitent, Moscova încearcă să determine Chișinăul să renunțe la cursul european prin intermediul Tiraspolului.

„De aceea, Republica Moldova are nevoie de ajutorul SUA și Uniunii Europene pentru soluționarea conflictului transnistrean și ieșirea de sub influența Rusiei”, se adresează Vladimir Plahotniuc către partenerii occidentali.

Acest articol al liderului PDM a fost precedat de declarația Parlamentului privind necesitatea evacuării armatei ruse de pe teritoriul Moldovei, adoptată pe 21 iulie – în ziua semnării în anul 1992 a Acordului cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Și solicitarea insistentă a Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene față de vicepremierul FR Dmitri Rogozin de a se abține de la traversarea spațiului aerian moldovenesc la bordul unui avion al Forțelor Aero-Cosmice ale Rusiei (la bordul acestuia se preconiza transportarea unei delegații oficiale și artiștilor la evenimentul de marcare a 25 de ani de la lansarea misiunii de pacificare pe Nistru).

Iar miercuri, 26 iulie, la MAEIE a fost convocat ambasadorul Rusiei în Moldova, Farit Muhametșin, unde i s-a „reiterat inoportunitatea organizării în mod unilateral a manifestațiilor dedicate acestei aniversări, deoarece asemenea acțiuni ar putea prejudicia relațiile moldo-ruse”.

În general, pe parcursul ultimei săptămîni, Chișinăul a subliniat categoric – autoritățile moldovene nu doresc să sărbătorească, în principiu, o pătrime de secol de la lansarea misiunii de pacificare în Transnistria în actualul ei format și se ghidează de poziția exprimată de Curtea Constituțională pe 2 mai: Rusia este o țară agresor, iar contingentul rus dislocat pe teritoriul regiunii din stînga Nistrului, ce constă din două componente (Grupul Operativ al Trupelor Ruse în Transnistria (GOTR) și batalionul de pacificare), constituie o armată de ocupație.

„Chișinăul, unde deciziile sînt luate de forțele prooccidentale, nu și-a exprimat, în general, dorința de a celebra operațiunea de pacificare în actualul ei format. Acestea nu sînt doar divergențe privind detaliile zborului, ci o poziție politică. Și asta mai miroase a confruntare deschisă, în care Rusia și „RMN” vor celebra aniversarea lansării operațiunii trilaterale de pacificare, iar Moldova – nu. Este o sciziune”, a comentat acțiunile părții moldovenești politologul transnistrean Andrei Safonov.

Totuși, spunînd „a” (cerînd din nou de la FR să-și evacueze armata din Transnistria și refuzînd să participe la manifestații), Chișinăul nu se grăbește să spună „b”, adică să denunțe acordurile din 1992, care au și pus începutul actualului format al operațiunii de pacificare pe Nistru, condamnat de autoritățile RM.

Andrei Safonov consideră că Moldova din dreapta Nistrului nu se hotărăște la un asemenea pas, din cauză că Chișinăul și SUA, UE și România, care stau în spatele lui, „doresc cu mîinile Moscovei să împingă Transnistria sub jurisdicția Chișinăului ca ulterior să ducă în Occident întreaga fostă Moldovă Sovietică”.

Unii experți din Moldova sînt convinși că, prin actualele demersuri antirusești, Chișinăul urmărește alte scopuri, iar escaladarea situației (iar denunțarea acordurilor din 1992 ar fi avut anume un astfel de efect) nu face parte din acest scenariu.

Manevrele preelectorale ale PDM

Precum a declarat pentru NOI.md șeful reprezentanței ITAR-TASS în Moldova, Valeri Demidețiki, autoritățile moldovene, acum, în esență, se ocupă cu șantaj politic: speriind Occidentul cu cunoscutul „pericol rusesc”, ei încearcă să înmoaie poziția Bruxelles-ului și Washingtonului după modificarea sistemului electoral în RM, să readucă relațiile partenerilor externi în albia anterioară – „lasă Chișinăul să facă ce vrea, doar ca în Moldova să vină tancurile rusești” și să-și asigure susținerea Occidentului la alegerile parlamentare din 2018.

- Precum a demonstrat „istoria de succes din ultimii ani, Washingtonul și Bruxelles-ul au un sortiment destul de modest în haremul nostru politic, spune Valeri Demidețki. Potrivit sondajelor, actuala guvernare nu se bucură de simpatia majorității populației. Dar partenerii democraților din coaliția europeană, precum a demonstrat eșecul recentelor proteste, în general, arată penibil și hilar. Bombănesc lozinci mîncate de molii despre „principii și valori” și cerșesc bani, la a căror împărțire s-au certat între ei. De aceea, SUA și UE, se pare că totuși îi vor alege pe democrați, care în ultimul timp își „rup cămașa de pe ei”, declarîndu-se drept luptători principali pentru „valorile europene”, apărători împotriva „pericolului rusesc”. În luptă sînt aruncați cyborgii „luptei hibride”, care deja au convenit să înceapă represiunile împotriva disidenților, a celor care critică actuala putere nepopulară.

Am dori să credem că, urmărind anumite scopuri electorale și tensionînd în acest sens situația din Transnistria, politicienii noștri totuși nu vor întrece măsura și nu vor aduce confruntările verbale pînă la focuri de armă, așa cum s-a întîmplat în anii 1990. Pe de o parte, e rău că sînt tot mai puțini spectatori ai acestui show: moldovenii continuă să voteze cu picioarele, plecînd peste hotare în căutarea unui trai mai bun. Va fi trist dacă în toiul spectacolului în sală se va stinge lumina, deconectată de ultimul care a fugit.

Și politologul Ernest Vardanean consideră că acum Chișinăul încearcă să joace pe frica Occidentului în fața „pericolului rusesc” – autoritățile moldovene au recurs în repetate rînduri la această tactică, însă acesta nu este singurul scop al Partidului Democrat în această combinație.

- Orice provocări în jurul Transnistriei vor fi nu de dragul Transnistriei, deoarece coaliția de guvernare nu este interesată de procesul de reglementare, menționează Ernest Vardanean. Principala țintă a actualei escaladări este președintele Dodon, ale cărui relații bune cu Rusia nu convin puterii. Anume problema transnistreană, precum se întîmpla deseori în istoria modernă a Moldovei, are un potențial distructiv major în planul înrăutățirii relațiilor moldo-ruse. Cît de departe ar putea merge puterea în provocările sale? Nu atît de departe pentru a provoca un conflict serios, dar suficient de departe pentru a-i strica jocul președintelui.

În plus, indirect, conducerea Partidului Democrat, prin acțiunile sale, demonstrează Occidentului că, în primul rînd, loialitatea ei nu este epuizată și că reforma sistemului nu poate fi un impediment. Iar în al doilea rînd, că ea controlează situația și poate exercita presiuni asupra președintelui. Mai pe scurt, Occidentului i se arată din nou cu cine trebuie să aibă de a face în Moldova.

Kievul face jocul Chișinăului și invers

Atît experții moldoveni, cît și cei transnistreni nu au dubii – Chișinăul nu se va opri aici, iar peste un timp oarecare trebuie să ne așteptăm la noi pași îndreptați spre acutizarea relațiilor cu Moscova și Tiraspolul. Atît unilaterale, cît și împreună cu Kievul. Precum a menționat unul dintre experți, actuala situație din jurul Transnistriei amintește foarte mult de acutizarea din 2015, cînd Chișinăul și Kievul, urmărindu-și fiecare scopurile politice interne și externe, la fel au jucat o combinație transnistreană comună.

Acum doi ani, din partea Chișinăului la fel au răsunat declarații privind pericolul militar rusesc: ministrul de atunci al Apărării, Viorel Cibotaru, a declarat atunci că Moldova trebuie să se pregătească de pericolul unui război hibrid, care a fost aplicat de Rusia pentru capturarea unei părți din teritoriul Ucrainei. În 2015, ca și în prezent, din partea Chișinăului și Kievului au urmat un șir de restricții economice și de altă natură pentru regiunea rebelă.

De exemplu, în 2015 Ucraina a interzis transportarea prin toate punctele de trecere la frontiera cu Transnistria a mărfurilor accizate: introducerea lor pe teritoriul republicii nerecunoscute era permisă doar prin malul drept al Nistrului. Concomitent, Chișinăul a demarat urmărirea penală în privința agenților economici transnistreni, care aduceau producția pe malul stîng al Nistrului, aceștia fiind acuzați de activitate antreprenorială ilegală și contrabandă. Anul acesta, partea ucraineană deja a blocat tranzitul produselor prin regiunea transnistreană. Trecerea încărcăturilor în regim de tranzit acum trebuie să fie efectuată doar cu condiția coordonării cu Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor din RM.

La mijlocul lunii iulie 2017, Chișinăul și Kievul au deschis punctul de trecere și control comun moldo-ucrainean „Cuciurgan-Pervomaisk”. Acesta a fost lansat în mod festiv de președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, și premierul Moldovei, Pavel Filip. Tiraspolul a calificat acest pas drept intenție a Chișinăului de a institui un control total asupra fluxului de mărfuri și cetățeni care vin în Transnistria și au declarat că, după ce în regiune vor mai fi deschise încă 13 puncte de trecere și control mixte, Transnistria se va pomeni într-o blocadă.

Și în 2015, și în prezent, partea ucraineană își sporește prezența militară la frontierele republicii nerecunoscute. În 2015 acest lucru a fost făcut sub pretextul amenințării atacurilor asupra regiunii Odesa din partea Transnistriei. La începutul lunii iulie 2017, prim-viceministrul de interne al Ucrainei, Serghei Iarovoi, a anunțat intenția Kievului de a fortifica granița cu nerecunoscuta RMN: recent, acolo a fost amplasată subdiviziunea Gărzii Naționale, se preconizează desfășurarea subdiviziunilor Poliției Naționale. „Noi, desigur, vom spori forțele acolo”, a declarat funcționarul ucrainean.

Politologul și expertul militar rus Boris Djerelievski consideră că impulsionarea activității Kievului în direcția transnistreană și susținerea, ba chiar și provocarea Moldovei la întreprinderea unor pași mai activi în regiune sînt legate de două momente. În primul rînd, Kievul trebuie să sustragă atenția opiniei mondiale, mai cu seamă a UE, de la acțiunile militare din Donbass. În al doilea rînd, Kievul vrea să obțină statutul de țară, la ale cărei frontiere sînt posibile acțiuni militare. Prin urmare sînt necesare mijloace suplimentare pentru apărare, inclusiv de la Uniunea Europeană, care, deocamdată, nu se grăbește să ofere Kievului armament letal.

„De aceea, nu este exclus faptul că anume Ucraina acum este acel șoim care va merge la orice provocare, pentru ca focul să izbucnească la frontiera ei de sud-vest”, consideră expertul.

Politologul Bogdan Țîrdea este convins că, în pofida tuturor demersurilor antirusești, Chișinăul nu va trece „linia roșie”: nici Moldova, nici Uniunea Europeană nu au nevoie de o escaladare a situației în regiune.

- Conducerea PDM, desigur, acum încearcă să joace cartea „rusofobă” și sporește miza pentru legitimizarea puterii sale și pentru a obține din nou susținerea Occidentului, dar acest joc este la limită, spune Bogdan Țîrdea. Eu nu cred că Chișinăul va merge la confruntare și va trece „linia roșie” în așa probleme ca formatul de negocieri „5+2”, pacificatorii, statutul de neutralitate al Moldovei sau statutul limbii ruse în RM, adică în subiectele ce pot provoca o reacție dură a Kremlinului. Cred că, prin acțiunile sale, conducerea Partidului Democrat încearcă să „vîndă” Occidentului ideea că doar ea este capabilă să asigure un anumit statu-quo și stabilitate, nu doar în Moldova, dar și în întreaga regiune. Și că anume actuala putere din Moldova este garantul anumitei securități pentru sud-vestul Ucrainei, care deja are un conflict militar în Donbas, de aceea, nu e de dorit ca aceasta să fie schimbată, a opinat Țîrdea.