Ajunge cu auto-înșelarea: 5 indicii că ați cumpărat o mașină nereușită

Mașina este o achiziție costisitoare. Cui i-ar plăcea să recunoască că banii săi au fost cheltuiți în zadar?

O cumpărătură nereușită nu este o noutate, există cazuri cînd încă de la uzină proiectul inițial al automobilului a avut carențe din cauza schimbărilor suportate de acesta cu scopul de a economisi producția, de asemenea unele proiecte introduc experimente discutabile care într-un fel sau altul au posibilitatea să afecteze performanța mașinii. În cazul mașinilor second-hand, chiar și dacă autoturismul avea caracteristici excelente din uzină, nu este garantat faptul că foștii proprietari nu au distrus-o.

Principalul pas care trebuie urmat în cazul unei astfel de achiziții este recunoașterea erorii înfăptuite în timp util. Paradoxul auto-înșelării este că consumatorul nu își admite propriile greșeli chiar și dacă adevărul este evident, în schimb acesta va încerca să demonstreze că are dreptate în fața celor din jur.

De ce se întîmplă acest lucru? Explicația e destul de simplă. Mașina este o achiziție costisitoare care nu și-o permite fiecare. Cui i-ar plăcea să recunoască că banii săi au fost cheltuiți în zadar? În cazul sexului tare, adițional se adaugă în dilemă și stereotipul precum că bărbatul trebuie să se priceapă la tehnică.

Chiar și dacă capul familiei diferențiază cu greu un hidro-transformator de un convertor hidraulic sau simeringul arborelui cotit de sigiliul de supapă, el rămîne în ochii apropiaților săi - principalul expert în domeniul automobilistic. Iar admiterea faptului că expertiza lui a dat greș, este neplăcută. De ce ar trebui să ne recunoaștem greșelile?

S-ar putea spune că jumătate din drumul parcurs spre corectarea unei astfel de erori este recunoașterea acesteia. Cu alte cuvinte aveți posibilitatea să vă salvați nervii și banii la următoarele achiziții și pur și simplu să deveniți un cumpărător mai responsabil. Există și beneficii care nu pot fi observate la prima vedere, veți avea posibilitatea să aflați despre ele la sfîrșitul articolului. Între timp vă prezentăm “semnele” сă această eroare a fost admisă:

1. Automobilul consumă ulei de motor. Motorul n-ar trebui să consume ulei.

Un aperitiv de 200-300 g la 1000 km parcurși poate fi numit încă “apetit” admisibil, însă dacă după calculele dumneavoastră consumul se ridică deja la litri, acest lucru este foarte rău. Evident uleiul intră în camera de ardere prin inelele de pistoane, prin ghidajele supapelor, prin turbină... Iar pe forumuri vă spun în continuu “Doar e în N, trebuie să consume ulei!”, producătorul confirmă, de asemenea, în propriul regulament că un consum de pînă la un litru la 1000 de km este ceva normal. Orice nu s-ar scrie, arderea uleiului a fost și rămîne o defecțiune care nu numai că adaugă la revizia tehnică deviza de cheltuieli intitulată “schimbarea uleiului”, dar care accelerează, de asemenea, procesul de uzare a motorului din cauza deteriorării proprietăților de lubrifiere. În general sfaturile producătorului trebuie ascultate doar parțial, nu putem fi siguri ca acesta nu-și urmărește propriul scop. Evident că în primul rînd, acesta este interesat de bunăstarea financiară a dealerilor săi și a concernului, consumatorul fiind pus pe ultimul loc. Mulți dintre producători nu recomandă schimbarea uleiului din transmisiile automate, deoarece sînt asigurate pe “viață”, fapt care desigur, nu este adevărat.

2. Tot timpul are defecțiuni tehnice.

O mașină obișnuită pentru consumatorul mediu și care nu face parte din clasa premium, nu ar trebui să aibă vreo deteriorare gravă la cel puțin primii 100 mii km parcurși și aproximativ primii cinci ani de viață. Iar la mașinile premium cu motoare puternice și o multitudine de componente electronice (deseori experimentale) scumpe, ar putea necesita atenția mai devreme la suspensie (blocurile elastice, amortizatoarele etc.), nu ar trebui însă să apară vreo problemă cu componentele de bază. Desigur, cu condiția că automobilul a fost deservit cu bună-credință.

În cazul în care mașina, în ciuda faptului că a fost deservită bine și a fost schimbat în timp util uleiul, filtrele și alte consumabile, afișează pe panoul de bord “ghirlanda” luminilor de avertizare, nu vrea să se pornească, tresare, scîrțîie, trosnește, bate la motor, se scurg fluide din locuri necorespunzătoare, din păcate ați ajuns să dețineți o mașină de calitate îndoielnică. Există posibilitatea să vă fi nimerit un model defect (acest lucru se înîmplă și cu producătorii de prestigiu) sau chiar modelul ales de dumneavoastră a ieșit nereușit. Faptul că multe defecte se pot elimina prin garanție e o consolare slabă. Mașina trebuie să meargă și să nu stea veșnic în reparații pe garanție. Și dacă aveți o mașină second-hand veche care are defecțiuni în permanență, problema poate fi în altceva. Din păcate sînt foarte puține mașini pe piața second-hand care valorează suma cu care sînt vîndute. Cum s-ar explica faptul că deși în toate recenziile pe care le-ați văzut automobilul este unul foarte calitativ, dar din anumite motive, anume la dumneavoastră acesta a început să se dezmembreze pe drum, cel mai probabil e că ați cumpărat o mașină cu un kilometraj dezbătut și o grămadă de defecte mascate.

3. Ruginește

Rugina pe o mașină, dacă nu este un proiect de tuning nebun în stilul rat-look , poate fi justificată doar într-un singur caz: doar atunci cînd ați cumpărat o mașină la un preț de nimic într-o stare semiconștientă, fără a căuta vreun sens financiar sau cultural-istoric în achiziția dumneavoastră. Atunci corpul înflorit al mașinii, ușile, arcurile, pragurile, precum și găurile inevitabile căscate ca un hău în podea – sînt o realitate inevitabilă pe care trebuie să o acceptați. Un sfat demn de urmat în acest caz e vinderea acestei carete nefericite din metal la cel mai apropiat centru de fier vechi și să mergeți pînă acasă cu tramvaiul. Eu personal așa aș fi făcut, dar înțeleg prea bine că uneori “propriile 4 roți” nu pot fi înlocuite nici de cel mai confortabil transport public. De aceea, mărturisesc: există cazuri în care unei mașini într-o asemenea stare îi rămîne doar să lucreze pînă la ultima suflare, ca mai apoi să fie vîndută la piese sau părăsită într-o groapă de gunoi. În restul cazurilor rugina este un rău care trebuie combătut imediat. Vopsirea defectelor cu vopsea spray nu va ajuta. Căutați un meșter bun pentru suprastructuri care va curăța locurile ruginite de metal și le va acoperi cu un strat protector de grund și vopsea. Dacă este necesar – sudați și înlocuiți un element în întregime. Rugina nu e o răceala, nu va trece singură și cu cît mai mult timp va rămîne fără supraveghere se va extinde. Dacă există dorință chiar și mașinile dintr-un metal necalitativ acoperit cu vopsea ieftină care sînt predispuse la rugină pot fi menținute în condiții echitabile, acest lucru este demonstrat de experiența din rîndurile automobiliștilor. Dar, în orice caz trebuie să recunoaștem că nu e normal ca mașina să ruginească. Dacă pur și simplu e veche și e măcinată de acest proces, vinovați sînt atît proprietarul cît și cumpărătorul care nu a atras atenția asupra acestui lucru. Iar dacă mașina are mai puțin de șase sau șapte ani și nu a fost niciodată implicată într-un accident serios, dar continuă să putrezească, este doar o mașină făcută rău.

4. Are un salon ieftin

Pe de o parte interiorul majorității automobilelor moderne este în medie mai puțin calitativ, decît al acelora produse în urmă cu 20-25 de ani. Trebuie să recunoaștem sincer că industria de automobile în acest domeniu a degradat. Chiar și dacă plasticul ieftin și dur în loc de cel vechi și moale mai poate fi tolerat, utilizarea masivă a pielii artificiale necalitative în nici un caz. Mai ales atunci cînd vine vorba de mașini de lux. Numai ce denumire corectă politic i-a fost acordată acestui substitut ieftin a produsului real “ecopiele”. Totul se face pentru a prosti cumpărătorul prin marketing, vinderea unui material fals la prețul materialului natural. Și nu contează pentru producător că peste 70-80 mii de kilometrii pe “ecopiele” apar fisuri și că materialul se uzează, iar încercarea restabilirii acestuia prin orice metode este inutilă. Fabricată sub pretextul protejării mediului, pielea artificială este preferată de producători doar pentru faptul că producția în masă e mai ieftină, în loc să investească în ferme, aceștia recurg la industria chimică și nu numai, care în mod paradoxal distruge “mediul” pe care-l ei declară că-l “protejează”. În fine noi nu vorbim aici despre mediu și economie, ci despre calitatea automobilului. Astfel “ecopielea” este un material prost, care se uzează repede, neplăcută la atingere comparativ nu numai cu pielea naturală, dar și cu velurul și pînza de înaltă calitate.

5. Nu este compatibilă cu noile tehnologii

Acest lucru este valabil desigur nu numai pentru autoturismele noi. Este inutil să solicităm respectarea tendințelor actuale unui Mercedes-Benz w124, nu-i așa? Un aspect anumit în care ar trebui să exceleze noile mașini este actualitatea. Păcat că nu toți clienții sînt conștienți de acest lucru.

Este timpul să recunoaștem că există iOS, Android și Windows – trei platforme care împart piața mondială a software-ului. În care mașina dumneavoastră este – nouă, scumpă, dar nu este compatibilă cu cel puțin primele 2 sisteme de operate și vă oferă un sistem propriu de care nu are nevoie nimeni, atunci acesta este un automobil rău. Mașina modernă ar trebui să fie compatibilă pe deplin cu dispozitive precum smartphon-ul dumneavoastră. Să vă permită să redați muzică, să vizionați clipuri video, să navigați pe internet și să utilizați aplicațiile familiare vouă prin calculatorul de bord. Din punct de vedere obiectiv, orice altceva este incomod. Și există doar din acel motiv ca producătorii de soft și de dispozitive vechi să poată cîștiga bani, din banii dumneavoastră, desigur. Ce se poate face cu o mașină rea? În general, există numai două ieșiri din situație.

În primul rînd, dacă vă este drag automobilul dumneavoastră nereușit, ajutați-l să devină mai bun. Acest lucru, în general, este posibil, dar nu întotdeauna ușor realizabil. Prin reaplicarea vopselei anticorozive pe întregul corp, înlocuirea motorului, modificarea salonului, schimbarea echipamentului învechit pe unul mai performant și nou...

A doua opțiune este izbăvirea de modelul dumneavoastră nereușit și niciodată să nu mai repetați eroarea comisă la procurarea acestui automobil. Desigur o mașină nereușită nu reprezintă sfîrșitul lumii, poți trăi cu ea și într-o oarecare măsură chiar poți să te și distrezi. Dar consumatorul, cum n-ar suna acest lucru, trebuie să aibă cerințe competitive pentru piața primară cît și pentru cea secundară (second-hand). Da, refuzul unui consumator nu poate schimba politica producătorilor. Dar refuzul mai multor zeci și sute de cumpărători ar putea avea un oarecare efect.