X 
Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Criza actualului model de civilizaţie și Moldova

21 iun. 2017,, 10:17   Politică
15090 5

Veaceslav Matveev

Prăbușirea sistemului sovietic a fost o lovitură colosală pentru dezvoltarea umană. Însă această prăbușire a fost doar prima fază a crizei generale a civilizației.

În prezent, sub ochii noștri începe cea de-a doua fază de distrugere a economiei și civilizației vechi – colapsul sistemului capitalist. Practic, la o examinare mai detaliată, ambele sisteme social-economice făceau parte dintr-un proiect și o formație. Și unul, și celălalt își construiau calea pe exploatarea nemiloasă a resurselor naturale. Deosebirea consta doar în formele de distribuire a bogățiilor. Dacă cu capitalismul totul e clar, atunci sistemul sovietic era practic o formă a capitalismului de stat.

Degradarea valorilor spirituale

Însă distrugerea formațiunii social-economice moderne nu este doar prăbușirea bazei economice, dar și a încărcăturii spirituale și ideologice a acestei societăți. Degradarea valorilor morale a atins punctul final. Acest fapt este atît de periculos, încît în legătură cu Occidentul putem vorbi despre sfîrșitul modelului avraamic al valorilor morale. Ceea ce învinge în prezent lumea moralei și spiritualității contravine radical idealurilor biblice. În asemenea măsură, încît unii savanți, precum Andrei Fursov, vorbesc despre sfîrșitul proiectului biblic.

Eu cred că totul nu e chiar așa. În proiectul biblic s-a mai păstrat o componentă care în prezent nu este dezvoltată. Această componentă este legată de prorocirile apocaliptice și escatologice, cu speranța lumii iudaico-creștine în venirea trimisului lui Dumnezeu, care va schimba cardinal esența lucrurilor în lumea noastră și orînduirea noastră, aducînd o nouă energie și idee. Însă, în afara acestui presentiment escatologic, bazat atît pe Sfînta Scriptură, cît și pe prezicerile stareților creștini, iudei și musulmani, noi nu putem afirma că astăzi pe noi ne unesc revelația divină și cuvintele din Biblie.


Același lucru se întîmplă în cadrul altor religii: în budism, hinduism, zoroastrism are loc o diluare planificată a vechilor tradiții și valori. În general, bazîndu-ne pe studiile unui șir de tradiționaliști ca renumitul filozof francez Rene Guenon, putem vorbi nu doar despre criza lumii moderne, ci și despre prăbușirea lui spirituală și de sistem.

Care sînt cauzele

Care sînt originile bolii și degradări lumii moderne? Pe de o parte, are loc devalorizarea planificată a omului, iar în sens mai larg – a omenirii, cu deconectarea ei de la planurile divine și sfinte ale existenței. Se distruge familia, societatea și statul, acele sisteme naturale organice care anterior au structurat existența și activitatea socială a omului. Pe de altă parte, în calitate de reacție are loc formarea și manifestarea formelor radicale și fundamentaliste ale rezistenței. Societatea se împarte în cei care pot fi considerați descreierați și amorali și în cei înfuriați și gata să meargă la orice acțiuni radicale.

Se distrug modulele și arhetipurile sociale organice, paradigmele lumii vechi, care ofereau motivație și speranță omenirii. Drept urmare, are loc recroirea idealurilor și sistemelor sociale, apare antiierarhia. Este o nouă lume, în care oamenii nemarcați de providența divină, de munca socială, creație, conduc sistemele sociale și gestionează omenirea. Acești oameni controlează finanțele, capacitățile de producție, comerțul și imobilul. Regatul cantității învinge definitiv în lumea noastră a calității, care constituia pilonul valorilor moral-spirituale ale omenirii.

Noi revenim la criza lumii mercantile, menționată încă în cea de-a Treia Internațională. Însă atunci, cu două sute de ani în urmă, lumea mai avea speranță în revolta proletarilor și maselor populare, care aveau ambiții și dorința de a schimba lumea spre bine, iar astăzi acest lucru nu există. Aristocrația muncitoare sătulă a denaturat mitul proletar și și-a adus fiii și fiicele în spațiul virtual al Internetului și televiziunii.

Concomitent, dependența socială totală în societatea controlului și urmăririi totale va conduce la transformarea comunității umane într-un organism industrial fără elemente ale creației și speranței sociale. Se destramă și solidaritatea socială a maselor truditoare, care își văd existența prin prisma dominației cantității și privesc lumea noastră drept o mașinărie enormă, unde ei sînt doar niște șuruburi mici. Ambițiile vechiului proletariat sînt distruse.

Cît privește munca țăranilor, de fermier, aceasta și-a pierdut definitiv motivația. Anterior, lumea țăranilor era examinată prin prisma liturghiei sacrale a muncii țărănești. Țăranul nu doar lucra pămîntul, ci el se asemăna cu Creatorul. În prezent micile gospodării nu sînt necesare nimănui și, treptat, mor în lupta concurențială, iar cele mari ne otrăvesc cu diferite deșeuri, îmbibate cu chimicale și otravă adevărată. Așa că nu mai putem conta pe lumea țăranilor.

Unificarea mentalității

Împărăția cantității cuprinde lumea noastră într-atît, încît putem vorbi despre dominația egalității. Această tendință se răspîndește asupra întregii sfere sociale. „Principiul subiecților nediferențiați”, care spun una și aceeași, gîndesc la fel, acaparează societatea și creează modele de comportament social, caracteristice doar clonelor și roboților.

Omul-robot, despre care a scris Julien La Mettrie acum cîteva secole, astăzi a devenit o realitate și o bază reală a societății moderne. Dependența socială totală de clasa stăpînilor a devenit o formă ascunsă a robiei, unde trebuie să-ți faci în tăcere lucrul și la orice indiciu de dezvoltare personale și proprie opinie ce contravin idealurilor și stereotipurilor din societate ajungi în afara istoriei și vieții sociale.

Un exemplu elocvent al unificării totale a mentalității maselor au devenit alegerile din Franța. Acolo, Marin le Pen, care ține discursuri reale și raționale, a ajuns să fie izolată. Electoratul ei s-a lărgit semnificativ, dar el crește prea lent. Iar între alegătorii ei și alți actori cu susținerea lor electorală nu există verigi de tranziție. Sau gîndești cu capul și votezi pentru Le Pen sau Melenchon, sau ești o unitate socială zombată electoral.

Lumea s-a schimbat și a degradat în asemenea măsură, încît toți cei care au cap pe umeri demult au înțeles totul. Poți să fii de dreapta, ca Marin le Pen, sau de stînga, ca Jean-Luc Melenchon, nu contează, trebuie pur și simplu să smulgi din conștiința ta modulele și arhetipurile mass-mediei ce ne zombează, controlate de forțele noii orînduri mondiale.

Sistemul hidos poate fi criticat și din dreapta, și din stînga. Ceea ce s-a putut întîmpla în Rusia la începutul anilor 1990, anume unirea opoziției de dreapta și a celei de stînga – este o perspectivă destul de reală pentru Occidentul contemporan. Și această perspectivă nu e atît de departe în timp.

Opoziția antisistem – indiferent de viziunile naționale și economice, de la teologi pînă la ateiști, de la adepții lui Marin le Pen și Alain de Benoit pînă la susținătorii lui Troțki și Mao. Este opoziția tuturor celor care nu sînt de acord cu transformarea omenirii într-o masă incultă și imorală. Opoziția față de ierarhia oligarhiei mondiale și a preoțimii „negre”. Opoziția față de cei care conduc omenirea cu prețul reducerii spiritualității și raționalității ei.

Revolta regală

În Europa cuprinsă de migrația în masă, generată de guvernul secret, situația e în general catastrofală. Revolta casei regale din Marea Britanie este un exemplu în acest sens. Aceasta este răspunsul la migrația în masă din Orientul Apropiat și Magreb (țările Africii de Nord, amplasate la vest de Egipt), lansată de oligarhia „neagră”. Procesul e modulat artificial și are loc în paralel cu lustrația națiunilor europene.

El are loc concomitent cu reducerea statutului elitelor naționale, distrugerea tradițiilor naționale, devalorizarea componentei spirituale a națiunilor și societăților europene, precum cu distrugerea familiei și revoluției gender, care deja și-a jucat rolul malefic în istorie. În consecință, avem mase de paraziți, care urăsc creștinismul, iudaismul și alte religii tradiționale ale Occidentului modern, mase de potențiali bombiști și teroriști. Este o bombă plasată sub fundamentul civilizației, un ultimatum al oligarhiei mondiale împotriva națiunilor și elitelor europene. Adică, dacă vă mișcați în dreapta sau în stînga, noi vă vom arunca în mijlocul acestei haite de lupi, care vă va rupe în bucăți pe voi, o turmă de berbeci debilizați.

Astăzi deja sînt examinate planurile de cedare sub controlul acestor forțe a unui șir de regiuni ale Europei, ca Balcanii, o parte din Germania, Provance. Pe acest fundal devine clar comportamentul elitelor britanice. Revolta casei regale a Britaniei este un exemplu. Există informații că ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost motivată de decizia personală a reginei Elisabeta și o parte din familia regală, ce menține tradițiile creștine destul de conservatoare. Însă, ulterior oligarhii au încercat să blocheze decizia Majestății Sale și să creeze un vacuum în jurul acestui cerc informat al înaltei aristocrații engleze.

Același vacuum, timp de zeci de ani, este modelat în jurul prințului Charles și activitatea lui spirituală și politică. La fel se întîmplă în Austria și Ungaria. De exemplu, puțin știu că în Franța urmașii familiei generalului de Gaulle susțin demult Frontul Național, încă de pe timpul lui Jean-Marie le Pen. Republicanii au pierdut demult imaginea de goliști adevărați, care susțin idealurile naționale și spirituale ale marelui general, idealurile republicii franceze.

De ce omul este devalorizat

Însă, dacă cineva vede în problemele civilizației moderne niște probleme pur economice sau politice, greșește amarnic. Societatea este polarizată artificial în cei de dreapta și cei de stînga, pentru a nu le oferi posibilitatea persoanelor pasionare (care exprimă tendința spre înnoire și dezvoltare, specifică pentru fiecare etnie) să se consolideze.

Problema nu e în capitalism sau socialism, problema lumii moderne constă în degradarea omului. Omul este debilizat și devalorizat de presa occidentală și sistemul modern de învățămînt. Anume statutul lui este redus artificial de oligarhi și preoțimea lor „neagră”. Omul a încetat să fie cetate a spiritualității și progresului. El a degradat, deoarece, timp de cîteva secole, împotriva lui duc un război total cei care doresc să conducă lumea cu prețul reducerii statutului și intelectului omului.

Arnold Toynbee și Thomas Carlyle considerau că istoria este scrisă de marile personalități. Este un adevăr pur. Istoria nu este un proces depersonalizat, ea este scrisă de oameni talentați și puternici. Anume ei creează state, corporații sociale și idei filozofice. De aceea, pentru a stopa orice rezistență opusă acestei mașinării gigantice ce stă în spatele guvernării mondiale, omul-personalitate este distrus. Din timpurile străvechi, în toate direcțiile, începînd cu La Mettrie, Hegel, Darwin și terminînd cu Freud cu „complexul lui Oedip”.

Omul a fost legat de efecte sexuale și de maimuță. Dar noi știm că din timpul lui Platon omul nu a devenit mai deștept, iar viața noastră socială și de familie nu s-a prea schimbat. Apogeul degradării a fost atins în secolul XX, cînd, cu prețul marginalizării, lumpenizării, debilizării și revoluției sexuale, omul a fost coborît la nivelul pe care îl ocupă astăzi. În prezent, majoritatea evidentă a oamenilor, într-adevăr, sînt fii de maimuță, dar nu fii ai Domnului, precum spuneau pînă la reforma lui Nikon creştinii de rit vechi din Rusia.

Un asemenea om cade din istorie. El, scobindu-se în dinți, privește site-uri porno și joacă în jocuri prostești pe Internet. El a evadat într-o lume iluzorie, pierzînd simțul realității. Omul a căzut, iar cel căzut greu se ridică. Marele moldovean Mircea Eliade scria că, potrivit legilor societății tradiționale normale, nimic nu poate fi schimbat, totul poate fi început din nou.

Poate mai avem șanse de a renaște. Dar asta nu ține de toți, ci doar de cei care și-au păstrat propria opinie și voința de rezistență, care nu luptă pentru statutul de super-om, precum visa Friedrich Nietzsche, a celor cetăți singuratice, potrivit lui Iulius Evola, care stau ferm pe pozițiile omenirii umane și spirituale. Noi nu avem nevoie de un semiom, un urmaș debilizat al maimuței, dar nici de un super-om, pe care deja l-am văzut. Avem nevoie de un om adevărat, cel care poartă marea scriptură a strămoșilor și naturii că este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Avem nevoie de un om al păcii, tradiției, o personalitate naturală puternică.

Înapoi la natura omului, pe urmele lui Jean Jacques Rousseau! – iată o poziție socială cu adevărat sănătoasă. Înapoi spre esență și spiritualitate, spre acele timpuri, cînd noi nu ne opuneam biocenozei și naturii, ci eram parte a acestui organism unic viu.

Lumea popoarelor este diversă

Cum cele expuse mai sus poate fi actual și pentru Moldova? Ne aflăm pe avanscena acelor provocări, pe care le-am menționat în prima parte a studiului meu. Încă Churchill spunea că Balcanii sînt burta moale a Europei. Aici , oriunde ai lovi – se rupe. Totodată, Balcanii sînt porțile Europei, iar Moldova este și fereastra de sud a civilizației eurasiatice. Înseamnă că toate cele expuse mai sus aici se vor produce într-un mod mai acut și mai radical. Dar mentalitatea popoarelor din Europa de Sud-Est, inclusiv a poporului moldovenesc, se opune acestei provocări.

Moldovenii în esența lor sînt conservatori și evlavioși și există șansa că poporul nostru va rezista în fața acestor provocări și a contrainițierii sataniste a marilor lideri ai lumii. Dar există o problemă – neomogenitatea și dispersarea poporului nostru și lipsa unei elite stabile și tradiționale.

Omenirea înseamnă popoare. Fiecare popor își are propriile forme etnice. În ultimii ani istorii și etnografii sînt interesai doar de aspectul naționalist, negativ al dezvoltării naționale. Dar sînt și aspecte pozitive. Acestea reprezintă componenta spirituală, cultura națională bogată, tradițiile și obiceiurile naționale, cultura muncii și, desigur, credința. Limba este doar un mod de comunicare și manifestare a identității naționale. Principalul este bogăția spirituală a națiunii.

Etnia se naște și moare în conformitate cu procesele sociale, iar în realitatea geopolitică modernă acest lucru are loc destul de dinamic. Conștiința națională este manifestarea organică a identității naționale. Nu există două popoare similare. Toate sînt niște flori în istoria omenirii.

Carul ucrainean, la care sînt înhămați taurii se deosebește de căruța rusească. Nicovala japoneză nu e ca cea rusă. Fierarii polonezi și ruși confereau forme diferite pentru topor și lopată. Pînă la revoluția din Caucaz, în aceleași condiții climaterice, balcarii construiau case cu un nivel, iar osetinii, cecenii și ingușii – cu două, din piatră. Cei din Karaceaev – din lemn. În India și Afganistan ceremonia nupțială durează două-trei zile, iar în Kalimantan, în tribul puanilor, este suficientă doar să declari despre căsătorie în prezența stareților. Europenii bat din palme în semn de bucurie, iar chinezii – de scîrbă și necaz.

Lumea popoarelor este diversă și nu se aseamănă. Toate acestea constituie o comoară infinită a istoriei omenirii. Noi trebuie s-o prețuim și s-o păstrăm. În aceste condiții, desigur, este evident că fiecare popor reacționează în felul său la provocările contemporane. Fiecare își are calea sa. Și Moldova noastră are propria cale.

Provocările moderne și Moldova

Ce impact vor avea provocările infernale moderne asupra regiunii noastre și a Moldovei, în special?

În primul rînd, noi trebuie să renunțăm la tradițiile unei republici bananiere, unde nu calitățile omenești sau profesionale determină tabelul de ranguri, ci locul omului pe scara socială ierarhică. Cumătrul îl trage pe cumătru – este principiul secolului trecut, dar la noi încă e o realitate socială. Pentru a scăpa de această indecență socială, noi trebuie să creștem o elită națională.

În rîndul al doilea, e nevoie de patriotism și dorința de a lucra pe acest pămînt. La noi însă majoritatea populației visează să fugă cît mai repede în alte țări și orașe și pierd legătura cu Patria pentru totdeauna.

În rîndul al treilea, trebuie create condiții pentru ca omul în Moldova să poată muncii în folosul său și al societății. Posibil că mi se va spune că noi avem o politică economică greșită. Nu asta e problema. La noi e un haos social? Nu. Parafrazîndu-l pe profesorul Preobrajenski din romanul lui Mihail Bulgakov „Inimă de cîine”, voi spune că haosul e în capetele noastre. Prin urmare, nu societatea trebuie restabilită și asanată, ci omul – unitatea socială de bază, care astăzi, din cauza aceleiași debilizări, ale cărei origini au fost menționate mai sus, devine zero.

În rîndul al patrulea, națiunea este familie și nu doar sîngele determină această identificare personală. Noi avem nevoie de o integrare a elitelor naționale într-un organism etnic unic. Integrare, dar nu suprimare. Precum spunea Mao, să înflorească toate florile. Eu voi adăuga: dar în grădina plantată de strămoșii noștri pe generosul și bogatul pămînt moldovenesc.

De exemplu, Serghei Rahmaninov avea rădăcini moldovenești, Nikolai Gogol – poloneze și ucrainene. Strămoșii lui Friedrich Nietsche erau nobili polonezi, marele poet german Henric Heine era evreu. Francezul Alexandr Dumas era nepotul unei negrese, iar Alexandr Pușkin – urmașul „harapului lui Petru cel Mare”. Dar acești oameni au creat imaginea națională a țărilor lor, corpul spiritual și cultural care în prezent este parte a identității naționale ale acestor țări. În baza lui noi astăzi îi prețuim pe ruși, francezi, polonezi și nemți. Înseamnă că și noi avem nevoie de integrarea minorităților naționale într-un organism unic al națiunii moldovenești.

Moldova – casa comună

Desigur, și minoritățile naționale trebuie să conștientizeze faptul că această țară și acest popor este parte a destinului lor, iar acest pămînt este casa lor natală. Moldova trebuie să devină casa comună pentru toți cei care trăiesc în ea și care iubesc această țară. Atunci niciun dușman nu ne va fi strașnic. Trebuie să ținem minte că țara și națiunea sînt puternice nu prin teritoriul lor.

Amintiți-vă de olandezi, elvețieni sau austrieci, națiunea e puternică prin rădăcinile sale, or, statul, ca un organism național, manifestat politic, este o corabie a cărei ancoră e în cer. Așa spuneau filozofii din trecut, organismul nostru național constă în pămîntul și tradițiile strămoșilor noștri, acesta și este pilonul nostru sfînt, este cerul nostru spiritual.

Tradiționalismul național și cultural trebuie să devină bastionul nostru spiritual, un pilon sfînt, care nu le va permite forțelor contrainițierii și preoțimii negre să ne transforme într-o plastilină socială. Aici trebuie educate nu masele abstracte, ci o persoană concretă.

Anume omul poartă amprenta Creatorului și spiritului națiunii. Anume lupta pentru om, pentru dezvoltarea lui spirituală trebuie să devină parte a filozofiei sociale a viitorului. Omul, ca pilon al existenței trebuie să renască în imaginea lui adevărată de creator, muncitor, familist, creator spiritual al naturii. Aceasta se referă la lumea în general și la calea Moldovei în particular.

În încheierea acestui studiu al provocărilor critice ale lumii moderne și a căii moldovenești vom menționa următoarele. Desigur, nu putem închide ochii la criza modernă. Moldova e o țară prea mică pentru a merge pe calea ei separată, formînd un spațiu social și economic viabil. Nu putem să ne închidem în sine, distanțîndu-ne de problemele Occidentului și Orientului. Țara noastră e a șasea vertebră a Eurasiei și noi trebuie să ținem cont de toate tendințele.

Deși statul moldovenesc modern este tînăr, noi, moldovenii, sîntem o națiune europeană, dar nu o pană în vînt. Prin urmare, trebuie să ne construim propria strategie națională și geopolitică. Esența ei este moldovenismul etnic și cultural în politica internă, neutralitatea și relații favorabile atît în Est, cît și în Vest – în politica externă. Dar asta e puțin. Într-un articol nu e posibil să reflectăm toate problemele și soluțiile. Putem doar să ajungem la o concluzie și în baza acesteia să ne trasăm calea geopolitică și spiritual-istorică.

Să renunțăm la complexele adolescenței?

Există națiuni europene vechi. Moldova este mai veche decît unele state din Europa, dar în unele aspecte noi sîntem încă prunci. Vechea Moldovă – țara lui Ștefan cel Mare și Alexandru cel Bun – a plecat în trecut. A existat agresiunea Porții Otomane și robia multiseculară. În prezent Moldova renaște sau, mai exact, se formează o națiune care stă în fața unor separări geopolitice.

Ca stat sîntem o formațiune tînără. Firească, organică, dezvoltată istoric, dar tînără. Și totuși, 25 de ani de independență este un termen istoric mare, avînd în vedere accelerarea timpului în ultimele secole. Problema este că noi ne percepem drept un adolescent în politică. Deși Republica Moldova este un stat tînăr, ca națiune este cu mult mai vechi și trebuie să renunțăm la pozițiile și complexele de adolescent, cînd toți trebuie să ne ajute pentru că sîntem un stat mic și tînăr.

Nu, domnilor, nu sîntem mici și nici tineri. În multe privințe sîntem mult mai maturi decît multe alte popoare din Europa. Maturitatea, atît cea umană, cît și cea națională, presupune responsabilitate pentru deciziile adoptate în fața strămoșilor și urmașilor, responsabilitate personală și socială. E timpul să demontăm vechile stereotipuri și să înțelegem că în viitor ne așteaptă maturitatea națională și de stat, ce trebuie s-o redobîndim, revenind la originile culturale și istorice. E timpul să construim casa noastră și fundamentul ideologic, bazîndu-ne pe provocările moderne și poruncile strămoșilor.

Omul, dar și etnia, sînt prețioși nu prin ce are și ce prezintă în ochii altora, ci prin esența sa, prin conținutul lui interior. Autoanaliza și abordarea critică față de sine și de calea istorică este baza maturității. Or, ceea ce sîntem depășește cu mult ceea ce au alții. În asta constă harul nostru divin și șansa noastră de a avea un viitor.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?