Mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova, deţinători ai poliţei de asigurare medicală, nu cunosc toate posibilităţile oferite de acest document atunci cînd se adresează într-o instituţie medicală.
Comentariul special al agenţiei Infotag cu privire la eficienţa serviciilor medicale în RM, situaţia actuală şi perspectivele de dezvoltare.
Cunoaştem cu toţii proverbul "Sănătatea este mai scumpă decît toate". Acesta, în contextul Republicii Moldova, este departe de a avea doar o înţelegere metaforică.
După cum afirma vestitul filozof german Schopenhauer "nouă zecimi din fericirea noastră se bazează pe sănătate", iar noi sîntem gata să plătim pentru ea costuri duble, triple şi chiar înzecite, doar ca să ne vedem apropiaţii şi pe noi înşine sănătoşi.
Dar sînt oare costurile serviciilor medicale în Moldova cu adevărat rezonabile? Beneficiem de servicii de calitate în instituţiile medicale? Unde mergem şi cît plătim în căutarea de mai bine?
"O stare bună a sănătăţii este o valoare şi o adevărată sursă a stabilităţii economice şi sociale", se menţionează în noul cadru vizînd politicile de sănătate pentru regiunea europeană, Sănătate 2020, aprobat de 53 de ţări din regiune în cadrul sesiunii Comitetului Regional pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Făcînd o scurtă incursiune în studii şi date din domeniul sănătăţii, ne dăm bine seama că Moldova nu se poate lăuda cu cele mai frumoase rezultate, iar cetăţenii ei au de suferit de pe urma unor politici nu neapărat eficiente. Potrivit datelor OMS, Republica Moldova se afla pe locul 99 din 183 de ţări monitorizate potrivit speranţei de viaţă a populaţiei, care în 2016 a fost de 72 de ani. (bit.ly/1 LjieDy) Acest indice este cu şase ani mai mic decît media în regiune. În acelaşi timp, rata mortalităţii infantile şi a celei materne este cu 39% şi respectiv 79% mai mare decît media în regiune, în timp ce rata mortalităţii cauzate de bolile cardiovasculare este de aproximativ două ori mai mare. Mortalitatea cauzată de cancer este în creştere, spre deosebire de tendinţa înregistrată în majoritatea ţărilor europene (bit.ly/2rrd1ov).
Ce garanţii are un pacient în ţara noastră cînd se adresează la medic şi care sînt provocările cu care se confruntă accesînd sistemul de sănătate?
Începînd cu anul 2004 toate instituţiile medico-sanitare publice din ţară funcţionează în cadrul sistemului Asigurărilor Obligatorii de Asistenţă Medicală (AOAM). Asigurările sînt finanţate din Fondul AOAM, care în 2017 are cheltuieli programate în valoare de 6,1 mlrd. lei, în creştere faţă de 5,7 mlrd. lei în 2016 şi 5,1 mlrd. lei în 2015. Din cele 6,1 mlrd. lei prognozate pentru 2017, 3,54 mlrd. lei vor veni direct de la populaţie prin intermediul primelor de asigurare medicală obligatorie. Din 2015 aceasta constituie 9% din salariu (comparativ cu 7% pînă în anul 2013 şi 8% în 2014), angajatorul şi angajatul plătind cîte 4,5% fiecare. (bit.ly/2rONgiG).
În acelaşi timp, costul poliţei de asigurare pentru persoanele neangajate în cîmpul muncii este de 4 056 lei. Pînă la 1 martie 2017, 25,8 mii de persoane au beneficiat de reduceri şi au procurat poliţe de asigurare obligatorie în sumă totală de peste 45 mil. lei, cu aproape 12 mil. lei mai mult comparativ cu perioada similară a anului 2016. (bit.ly/2ooLW3b). La salariul mediu pe economie prognozat pentru 2017 la 5300 lei lunar, de exemplu, contribuţia anuală este de 2856 lei (sau 238 lei lunar) achitată de angajat şi alte 2856 lei achitate de angajator.
Mulţi dintre noi se întreabă, unde sînt folosiţi aceşti bani şi de ce, cînd e nevoie de un serviciu medical oarecum se achită suplimentar formal sau neformal?
În prezent, o persoană ce deţine poliţa de asigurare obligatorie şi are nevoie de a accesa sistemul de sănătate are cîteva opţiuni. În cazul unei adresări la medic în instituţia publică, apar un şir de provocări, printre care aşteptarea, suprasolicitarea lucrătorilor medicali, ce deseori duce la tratarea indiferentă şi diminuarea calităţii actului medical. Cunoscînd despre salariile modeste ale lucrătorilor în instituţiile medicale publice, se găsesc scuze pentru neajunsurile identificate. După cum arată practica cîtorva decenii, de la aceste "scuze" nici pacientul, nici sistemul nu devin mai "sănătoşi". Contrar aşteptărilor, cresc plăţile neformale în sistemul de sănătate, iar corupţia după cum ştim "ucide"!. Potrivit unui sondaj efectuat de Tranparency Internatio nal Moldova, în 2015 cetăţenii Republicii Moldova au oferit mită în valoare de aproape 1 mlrd. lei, dintre care o treime s-a dus în buzunarul medicilor. (bit.ly/2q0B9ye)
O altă opţiune este de a apela la serviciile instituţiilor medicale private, unde lista de aşteptare este, de regulă, mai scurtă, iar personalul medical este mai motivat, inclusiv din cauza condiţiilor de muncă mai bune şi a salarizării decente. În plus, nu rare sînt cazurile cînd unii specialişti şi servicii pot fi găsite doar în clinici private.
Din păcate, puţini deţinători ai poliţei de asigurare ştiu despre cea de-a doua opţiune, şi anume, că ei pot beneficia de mai multe servicii "acoperite de poliţă" în unele clinici private. Acestea din urmă au fost contractate de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM) pentru a presta servicii pe care, de regulă, clinicile de stat nu le pot acorda.
Totuşi numărul serviciilor acoperite de AOAM în sectorul privat este foarte mic. În anul 2016, doar 5% din întreg bugetul asigurărilor medicale obligatorii au fost direcţionate instituţiilor medicale private, această pondere fiind şi mai mică în anii precedenţi.
Astfel, devine clar de ce, adresîndu-ne cu poliţa în privat, de cele mai multe ori primim refuz şi sîntem nevoiţi să achităm integral costul serviciilor prestate. Într-un final, destul de mulţi pacienţi ajung să achite dublu: pentru poliţa de asigurare (pe care nu o folosesc din cauza numeroaselor impedimente şi neajunsuri ale sistemului) şi pentru serviciile pe care le aleg direct în clinicile private sau în cele publice.
Totuşi, la ce instituţii publice sau private ne putem adresa în baza poliţei şi în ce circumstanţe?
Este o întrebare, la care este foarte greu de răspuns. Lista instituţiilor şi serviciilor medicale contractate de CNAM se schimbă de la an la an. Informaţie pentru acces public pe acest subiect nu este de găsit pe paginile web ale Ministerului Sănătăţii sau CNAM-ului. Listele prestatorilor şi ale serviciilor contractate nu sînt afişate nici în instituţiile medicale. În astfel de circumstanţe, informarea despre accesul şi spectrul serviciilor accesibile pacientului asigurat rămîne mai mult la discreţia medicului de familie sau a medicului specialist din instituţia în care este îndreptat.
Desigur, multe ţin şi de insistenţa pacientului, în cazul în care cunoaşte despre dreptul de a alege din mai multe opţiuni dacă sînt oferite. Corect ar fi ca fiecare persoană asigurată să cunoască întreg spectrul de servicii şi lista tuturor instituţiilor, publice şi private, contractate de CNAM. Pacientul are dreptul la o alegere informată a serviciului pentru care achită.
În ultimele luni, în presă a apărut subiectul legalizării contribuţiei benevole a pacientului la acoperirea costurilor pentru serviciile medicale alese în afara pachetului minim acoperit de asigurarea obligatorie. O soluţie aplicată pe larg în ţările dezvoltate este de a achita doar diferenţa între costul serviciului acoperit de poliţa de asigurare şi preţul pentru acest serviciu prestat de clinica sau specialistul la care te adresezi direct.
Subiectul partajării costurilor în medicină este dezbătut în această primăvară la nivelul Consiliului Economic pe lîngă Prim-ministrul Republicii Moldova. Clinicile private vin cu iniţiativa dată, referindu-se la concurenţa neloială în sistemul de sănătate, în care unii prestatori au acces necondiţionat la bugetul Fondului AOAM, iar alţii încearcă să opteze pentru calitate şi performanţă din propriile investiţii aduse în economia naţională. Compania Naţională de Asigurări în Medicină sugerează că şi clinicile publice ar putea fi parte la dialog şi aplica acelaşi mecanism, odată ce va fi legalizat.
Considerăm, că discuţiile la această temă foarte importantă ar trebui să se focuseze asupra pacientului şi nevoilor acestuia, iar interesele să-i fie promovate. Anume pacientul contribuie la fondurile despre repartizarea cărora nu cunoaşte şi pe care nici nu o poate influenţa.
În concluzie, managementul actualelor fonduri obligatorii de asistenţă medicală poate fi calificat ca unul puţin eficient şi eficace, odată ce expectanţele beneficiarilor nu se adeveresc, bugetul asigurărilor în sănătate duce lipsă de surse, după cum se vehiculează de autorităţi an de an, iar statisticile regionale arată că Republica Moldova nu este performantă pe dimensiunea protejării şi îngrijirii sănătăţii cetăţilor ei.
Spre regret, performanţa joasă şi ineficienţa sînt caracteristice şi alor domenii de activitate în ţara noastră. Însă în cazul sănătăţii obiectivele de a consolida şi îmbunătăţi trebuie să devină prioritare, or costurile devin prea înalte şi se plătesc din contul calităţii şi expectanţei vieţii cetăţenilor.
Adăuga comentariu