Astăzi ne dorim mai mult ca oricînd să arătăm frumusețea femeii, pură așa cum a creat-o Dumnezeu, cu frici, naivă și blindă.
În această zi frumoasă de primăvară, cînd toți bărbații țării vor veni cu flori, către iubite, soții, mame și surori, noi vrem să dezvăluim istorii ale unor femei, care poate au trăit un pic mai multe în această viață decît altele. Astăzi vreau să cunoașteți o mămică care ar putea servi drept model pentru multe dintre noi. A trecut prin experiența de a da viață unui copil la doar 24 săptămîni de sarcină, căruia puțini îi dădeau șanse de a supraviețui.
O femeie puternică care deși a fost lovită uneori de soartă totuși a știut să spere și să lupte indiferent de circumstante. Maia Grosu este fericita mămică a doi băieți, o soție iubitoare, dar și specialistă în Comunicare și organizare de evenimente la o companie importantă de produse cosmetice din Moldova. Cum le reușește pe toate, dar și cum poți face un om ”mare” dintr-un copil născut de doar 620 gr. vă invit să aflați în interviul de mai jos.
A fi mămică este o binecuvîntare, dar ce înseamnă pentru tine a fise o mămică model, atît pentru familie, cît și pentru cei din jur?
Da, așa este. A fi părinte este un noroc imens, dar și o responsabilitate morală față de cei cărora le-ai dat viață.
Nu știu dacă tind neaparat să fiu o mamică model. Rolul de mămică mi-l indeplinesc firesc, asumîndu-mi și reușitele și eșecurile în educația copiilor mei. Totodată, nu cred că există un model de părinte în general, fiindcă și copii sunt total diferiți de felul lor. Eu cred în puterea exemplului propriu, iar dacă copii vor învăța de la parinți ce înseamnă respectarea altora și respectul de sine, avem mari șanse de a dezvolta generații de personalități demne de respect, cu multă încredere în sine.
Ești mămica unui copil născut prematur, ce a însemnat pentru tine experiența dată?
A fost o experiență dură, cu multe provocări și momente critice. Am simțit neputința, frica, durere sufletească – emoții care recunosc, m-au scos din zona de confort. Mi-a trebuit ceva timp să înteleg că totul stă în puterea mea de a crede, spera și a lupta pentru acel copilaș născut la 24 saptamani, de 620 grame. De aceea am mers cu încredere și gînduri pozitive mai departe. Au urmat trei luni de spital, luni în care am învățat că optimiștii se vindecă mai repede fiindcă văd partea plină a paharului.
Copii născuți prematur sunt ”altfel” decît cei născuți la termen?
Categoric nu. Este un stereotip care trebuie distrus definitiv din mințile noastre. Copii prematuri au nevoie de o îngrijire mai specială în primele luni de la nastere, pînă ajung să corespundă indicatorilor fiziologici ai unui copil născut în termen. Și asta nu durează atît de mult, ca parinte trebuie să dai dovadă doar de răbdare și încredere. Nu sunt excluse și cazuri în care copii prematuri se nasc sau dezvoltă mai tîrziu patologii, dar astea sunt cazuri mai specifice, iar medicina din țara noastră corespunde unor standarde de asistență pentru prematuri destul de calitative.
Ești mămică a doi băieți frumoși, soție iubitoare, dar și femeie împlinită din punct de vedere profesional. Cum în secolul XXI poate o femeie să le reușească pe toate?
Oare le reușește? Arătați-mi această femeie “fericită”. Nu cred că le reușesc pe toate și nici nu este scopul meu în viață acest lucru. Fac așa încît necesitățile de familie, obligațiile de serviciu să aibă un bun mers al lucrurilor, familia mea să fie sănătoasă, împăcată și fericită. Oricum, în fiecare seară-mi dau seama că n-am reușit să fac una sau alta, dar mă gîndesc cu pozitivism la cîte oportunități îmi oferă ziua următoare și am un motto preferat: “Hai, foc la ghete!”
Multe femei din Moldova își cresc copii singure, soții fiind nevoiți să plece peste hotare în căutarea unui ban cîștigat mai ușor. Prin experiența de al avea departe de casă pe tătic, a trecut și familia voastră. Ce a însemnat această experiență pentru voi?
Da, a fost o experiență despre care la fel vorbesc cu emoții. Nu este ușor să trăiești într-o familie neîntregită, ca timp de 2 ani și ceva să ai conversașii doar prin intermediul rețelelor de socializare, să te bucuri de sărbătorile naționale și de cele de familie doar de pe un ecran de computer. Cel mai greu le-a fost copiilor, ei nu ințelegeau de ce tata trebuie să rămînă atît de departe de noi. Acum am lăsat în urmă tot greul care l-am trecut, ne bucurăm de unitatea familiei și încercăm să recuperăm timpul pierdut din tot acest răstimp.
Ce ai dori femeilor din Moldova în ajun de 8 martie?
Dragilor, de cîte ori v-ați gîndit ce înseamnă fericirea pentru voi? Eu una m-am gîndit. Fericirea mea e timpul – timpul petrecut cu cei dragi, familia și prietenii, timpul în care culeg victoriile reușitelor la muncă, timpul în care pur și simplu citesc o carte. Eu vă doresc să vă regăsiți în lucrurile care vă fac fericite, să primiți de la viață tot ce vă oferă ea mai bun, să luptați pentru iubire și pentru armonie și să nu uitați să vă lăsați timp și pentru voi – pentru că sunteți cele mai prețioase!
Adăuga comentariu