Minciunile democraţiei şi dublele ei standarde

Veaceslav Matveev

În ultimul timp ne vine tot mai greu să înţelegem logica evenimentelor politice. Ceea ce se întîmplă frecvent sub paravanul democraţiei seamănă foarte mult cu conţinutul nuvelei lui Cehov „Salonul nr.6”. Multe dintre aceste realităţi politice trezesc nedumerire. Haideţi să privim unele fenomene din realitatea democratică.

Standarde duble pentru oameni

E foarte straniu, dar în Irak ISIS-ul poate fi bombardat, iar în Siria – nu. Împuşcarea indienilor în 1973 pe timpul lui Wounded Knee a fost instaurarea ordinii în SUA, iar acţiunile guvernului sirian împotriva radicalilor, teroriştilor – încălcarea drepturilor omului.

Interdicția la purtarea crucii în școlile dintr-un șir de țări europene este un fenomen normal, iar manifestarea împotriva fundamentalismului altor confesiuni deja e încălcarea drepturilor omului.

Să ne amintim de Brigitte Bardot și acțiunile ei împotriva sacrificării animalelor. Ea a vrut să protejeze ființele Domnului, dar în final a fost condamnată la o amendă mare. Iar acum cîțiva ani, Brigitte Bardot a fost găsită vinovată de propagarea urii rasiale. Decizia a fost emisă de o instanță de judecată din Paris pentru declarațiile ei că musulmanii distrug Franța. Instanța a amendat fostul star de cinema cu 15 mii de euro. Motiv pentru procesul de judecată a servit scrisoarea adresată președintelui Franței de atunci, Nicolas Sarcozy. În mesaj, se arăta: „Am obosit de faptul că ne duc de nas oamenii care ne distrug, ne distrug țara, impunîndu-ne modul lor de viață”. Totuși, la noi, în Europa, există libertatea cuvîntului sau nu? Ori la noi libertatea cuvîntului este pentru cei aleși?

Să ne amintim despre violurile și hărțuirile în masă din partea migranților din Orientul Apropiat, anul trecut de Crăciun, la Koln. Zeci de nemțoaice s-au adresat la poliție, depunînd plîngeri că au fost violate, și nimic. Autoritățile au închis ochii la toate aceste nelegiuiri.

Brigitte Bardot încearcă să-și expună părerea și, în cele din urmă, ajunge rasistă. Dar, poate ea trebuie să devină mazochistă, ca și majoritatea populației, care în prezent se teme chiar să folosească terminologia creștină și să poarte simbolurile creștine? Dacă așa se procedează cu personalități ca Brigitte Bardot, atunci cum vor proceda față de cetățenii de rînd, care încearcă să deschidă gura? Este o politică a dublelor standarde.

Un alt fapt curios – liderul Partidului Libertății, de extremă dreaptă, din Olanda, Geert Wilders, a fost declarat vinovat de insultarea unui grup de oameni, de incitarea la discriminare. Verdictul a fost emis la începutul lunii decembrie de către judecătorul Hendrik Steenhuis. Potrivit lui, declarațiile lui Wilders față de marocani „sînt inacceptabile”. „Ca politician el a venit cu declarații pe care nu trebuia să le facă”, a menționat judecătorul. Libertatea cuvîntului, potrivit lui Steenhuis este unul dintre pilonii societății olandeze, „însă totul are limită”.

Dosarul privind discriminarea și instigarea la ură pe numele liderului extremei de dreapta a fost intentat în 2014, după ce la una dintre întrevederile cu adepții săi el a întrebat dacă ei vor să vadă mai mulți sau mai puțin marocani în orașele lor. „Mai puțini, mai puțini, mai puțini”, a răspuns atunci gloata. În final, în ajunul alegerilor, discursurile acestui politician au fost interzise. Această acțiune a avut drept scop neadmiterea la putere a Partidului Libertății. În toate ratingurile ea se află pe primul lor, dar fără lider. Cît costă un partid fără lider, mai ales dacă el este o figură carismatică? Iată democrația lăudată, iar presiunea asupra viitoarelor alegeri este evidentă.

… și pentru țări

Trezesc nedumerire și alte acțiuni „democratice” ale elitei mondiale. Președintele ales al SUA, Donald Trump, a avut o convorbire telefonică cu liderul Taiwanului, Tsai Ing-Wen. În cadrul discuției cu Trump, liderul Taiwanului l-a felicitat cu ocazia victoriei în alegeri și drept răspuns a obținut o felicitare similară (ea a fost aleasă președinte pe 20 mai). Părțile au discutat relațiile politice și economice strînse dintre cele două țări, precum și cooperarea în domeniul securității. Aceasta a fost prima convorbire telefonică oficială din ultimii 27 de ani dintre liderul american și cel taiwanez. Relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost întrerupte în 1979.

Republica Chineză (Taiwan) a fost creată în 1912 și pînă în 1949 a condus întreaga Chină continentală. După ce partidul conservator Kuomintang a suferit înfrîngere în războiul civil pe continent și a apărut Republica Populară Chineză (RPC), guvernul anterior s-a retras în Taiwan și alte insule vecine, creînd practic un stat cu capitala în Taipei. RPC și Taiwanul nu recunosc reciproc suveranitatea.

Ex-secretarul de stat al SUA Henry Kissinger a declarat: „Pe moment sînt foarte impresionat de reacția calmă a autorităților chineze, ce vorbește despre intenția hotărîtă de a verifica dacă este posibilă dezvoltarea unui dialog egal”. În acest sens, nu-mi sînt clare următoarele: dacă există o țară bogată și dezvoltată, nu poartă război cu nimeni, atunci de ce liderul unei mari puteri occidentale nu poate comunica cu reprezentanții acestui stat? Sau noi avem oameni și societăți și oameni care nu sînt oameni și societăți care nu sînt umane? Sau unii au dreptul la statalitate, la manifestarea civică, iar alții nu? Cu atît mai mult cu cît Republica Chineză a fost creată înaintea RPC și are tradiții politici vechi, de pe timpurile lui Sun Yat-Sen și a ideilor socialismului chinez. Or, și URSS menținea relații de prietenie cu ei în anii 1930. Iar recent Taiwanul era membru al ONU, pînă cînd familia Bush și Kissinger nu au decis să ridice China, să distrugă URSS și Taiwanul. Noi vedem dublele standarde. Iar președintele Trump e ”vinovat”, de parcă el nu ar avea dreptul să discute cu conducerea de la Taipei măcar proiectele și problemele economice sau culturale.

Un alt fapt: Taiwanul nu poate fi recunoscut, iar Kosovo – se poate. Liderul unei țări care nu a recunoscut Kosovo, Slobodan Miloșevici, a fost condamnat de tribunalul de la Haga, deoarece liderii Iugoslaviei ar fi efectuat represiuni în masă. Dar oare conducerea RPC nu e vinovată de revoluția cultuală, cînd au fost distruse milioane de reprezentanți ai inteligenței chineze? Oare oamenii din Cambodgia, susținută de Beijing pe timpul lui Pol Pot, nu erau împușcați pentru că purtau ochelari și pentru atitudinea favorabilă față de Moscova și Washington?

Să ne amintim piața Tiananmen din Beijing în 1989, dispersarea manifestațiilor democratice și represiunile în masă din China. Dar asupra acestora se închid ochii, deoarece China este o țară puternică și pe ea mizează aristocrația mondială „neagră”. Mie, de exemplu, îmi este clar totul. Este o inechitate totală, standarde duble. Kosovo recunoaștem, iar Taiwan – nu. Separatismul din Kosovo nu este acceptabil, la fel cel din Belfast și Țara Bascilor, dar este admisibil în Cecenia sau Birmania, Siria sau Cipru – iarăși duble standarde.

De unde atîta ură?

Pe 11 decembrie 2016, la Cairo (Egipt) a fost detonată o bombă într-un templu creștin. Chiar și Guvernul Egiptului a decretat trei zile de doliu național. Președintele Egiptului, Abdel Fattah al Sisi, a condamnat explozia din catedrala din Cairo și a promis să facă dreptate. El a menționat că terorismul în Egipt este îndreptat asupra întregului popor – atît musulmani, cît și creștini. Iar liderii europeni tac, or, este extrem de incorect să intervii în relațiile străine. E una cînd migranții europeni din est, toți de vîrsta înrolării în armată, „suferă” de malnutriție, dar au cele mai noi modele de smartphone-uri și fără sindromul anorexiei, și e altceva distrugerea populației creștine pe teritoriul ISIS sau al Egiptului. Nu e tolerant. Din nou duble standarde.

Se creează impresia că mulți lideri europeni își urăsc propria istorie și cultură, creștinismul și tradițiile vechi. Se creează impresia că aceștia sînt o adunătură de mazochiști și islamofili, fără rădăcini și strămoși, o adunătură de oameni marginali și mercantili, care, în afară de profit, carieră și bani, nu au alte interese. Ei nici nu știu ce se întîmplă cu populația europeană. Nu cunosc sau o distrug conștient, la comanda lojilor lor „negre”? – iată întrebarea.

Haideți să privim situația demografică. În anul 2000, populația Europei, de la Islanda pînă în Rusia, era de 728 de milioane de oameni. Cu menținerea ritmului actual al natalității, fără a ține cont de migrație, pînă în 2050 populația se va reduce pînă la 600 de milioane de oameni. Aceasta este prognoza secției demografice a ONU, reflectată în raportul „Perspectivele populației în lume: situația din 2000” din 28 februarie 2001. Potrivit altor studii, populația Europei, în aceeași perioadă, se va reduce pînă la 556 milioane de oameni. Ultima dată o asemenea micșorare a numărului populației a fost atestată în timpul epidemiei de ciumă din anii 1347-1352.

Profesorul de economie Jacqueline Kasun de la Universitatea Humbolt din California, autoarea cărții „Războiul împotriva populației”, vede în actuala situație un pericol și mai mare: „Epidemia de ciumă, ca și în secolul XIV, poate reduce cu o treime populația europeană, dar această epidemie va lua viețile atît ale celor tineri, cît și ale celor bătrîni… Iar reducerea natalității afectează doar tineretul. Un cuplu are părinți și părinții lor, pe care ei îi susțin economic – direct sau prin intermediul impozitelor. Deoarece ei nu au copii și, practic, sînt fără frați și surori, ei nu au cu cine împărți povara economică, de aceea apariția copiilor în această familie devine și mai puțin probabilă. Și aici apare întrebarea: e posibil să ieșim din acest cerc vicios?”

În cazul menținerii actualului nivel al natalității, pînă în 2050, Europa va trebui să mai primească 169 de milioane de migranți din Est sau din Africa. Dacă nivelul natalității în Europa nu se va majora, numărul copiilor europeni cu vîrste de pînă la 15 ani se va reduce cu 40% pînă în 2050 – pînă la 87 de milioane, iar numărul bătrînilor se va dubla – pînă la 169 de milioane de oameni. Vîrsta medie a europenilor va fi de 50 de ani, sau cu 9 ani mai mare decît vîrsta medie a unui japonez.

Cercetătorul francez Alfred Sauvy menționează să Europa „riscă să devină continentul bătrînilor, care trăiesc în case vechi, împovărați de ideile vechi”. Se creează impresia că există o politică conștientă, îndreptată spre distrugerea populației europene. spre distrugerea populației din Europa, SUA, Canada și altor țări ale nordului bogat. Dacă elitele acestor țări susțin această politică, atunci ele sînt sau trădători, sau nebuni, sau este vorba despre ocupație.

Să răspundem la întrebarea: Poate oare fi Occidentul ocupat? Atunci de cine? Răspunsul e simplu – de cei care urăsc istoria europeană, istoria Occidentului și a civilizației creștine. „Culisele mondiale își realizează consecvent planurile, iar statul în prezent este doar o formațiune administrativă. Un fel de minister pentru afacerile teritoriilor ocupate. Aceasta nu vă spune nimic?

„Democrația” occidentală

Sub lozincile privind toleranța față de toate, inclusiv și față de insultarea credinței, în loc de valorile respectate de veacuri, ni se impune doar o singură credință, cea mai importantă religie a secolului XX – democrația occidentală. Un exemplu elocvent: în Marea Britanie, în 2012, o însoțitoare de bord și o asistentă medicală au primit interdicția de a purta cruciulița în timpul lucrului.

Incidentul s-a produs în sala de așteptare a aeroportului Hitrow. În biroul de informații a intrat managerul și i-a cerut subalternei: „Scoateți-vă cruciulița, la noi nu se permite purtarea unor asemenea bijuterii”. „El nici nu m-a rugat, a ordonat, în prezența colegilor mei, a spus că dacă nu o scot, voi fi concediată fără îndemnizații”, relatează angajata companiei aeriene British Airways Nadia Eweida.

Asistentei medicale Shirley Chaplin, care a refuzat să-și scoată cruciulița și care și-a pierdut locul de muncă în clinica unde a lucrat timp de 30 de ani, i s-a explicat că cruciulița ar putea traumatiza pacienții. „Eu știu că un creștin nu este obligat să poarte cruciuliță, dar eu vreau s-o port și acesta este dreptul meu”, spune Shirley Chaplin. Mi nu-mi este rușine de credința mea și eu nu încurc nimănui”.

E evident, că musulmanii britanici își demonstrează mai deschis credința decît creștini. Cu toate acestea, Shirley și Nadia nu au reușit să-și facă dreptate în instanța britanică.

În Norvegia, serviciul de protecție a copiilor Barnevernet a luat cinci copii din familia creștină Bernariu. Părinții au fost acuzați de „creștinism radical și prelucrare ideologică” din cauza că fiica mai mare, Eliana (10 ani), a cîntat la școală un cîntec creștin. Marius Constantin, cetățean al României, și soția lui Rut, cetățeancă a Norvegiei, s-au mutat cu traiul în Norvegia acum 10 ani. Copiii s-au născut în Norvegia, vîrstele lor fiind de la trei luni pînă la 10 ani. Pastorul Daniel Bernariu a comunicat că părinților nici nu li s-a permis să asiste la audierile celor patru copii mai mari și nici să-i vadă, iar avocatul familiei ar fi prezentat informații incomplete. Serviciile sociale norvegiene i-au acționat în judecată pe Marius și Rut. Copiii, desigur, nu au fost întorși în familie.

Cu asemenea ritmuri, degrabă Evanghelia va deveni literatură extremistă. Dar totul e simplu: democrația nu este un scop, ea este un mijloc. Un mijloc de distrugere a civilizației europene. inițial, este complexul vinovăției pentru colonialism, deși nu e clar ce legătură au România, Polonia sau Norvegia cu colonialismul. Norvegienii dacă au cui prezenta scuze, atunci doar în fața pinguinilor din Antarctica, iar polonezilor – în fața taurilor din Pădurea Belovieja. Apoi sporirea toleranței: toți au dreptate, tu – nu. Tu ești rău doar pentru faptul că ești european. Cu timpul a venit și pocăința pentru valorile creștine. Degrabă ne vor impune să plătim contribuții pentru cruciade, iar apoi va fi oferit un tribut Orientului Apropiat pentru faptul că noi existăm și dorim să mîncăm. Ca în fabula lui Krîlov „Lupul și mielul”:

Noul rasism

Îmi vine în minte gîndul că o anumită frică și un cancer social-politic mănîncă totul ce a fost creat de civilizația creștină și umanistă a Occidentului. Pustiul degradării moral-spirituale și a ocupației culturale se extinde. În fiecare an rămîn tot mai puține șanse de a readuce lucrurile la normal. Occidentul piere. Dar dacă el va cădea, el va îngropa sub el totul. Or, Nordul bogat de la Dublin pînă la Vladivostok – este pilonul civilizației mondiale moderne. Se pare că i se pregătește un așternut moale și o moarte ușoară, transferînd industria în Asia și America Latină. În acest caz e o dublă lașitate – să trăiești în casă și să-i subminezi fundamentul.

În opinia mea, acești băieți trebuie trași la răspundere. În anul 1967, Susan Sontag, în cartea ei libertariană „Rasa albă – cancerul pe corpul omenirii” scria: „Rasa albă, doar ea… este vinovată de distrugerea multor civilizații, care au îndrăznit să ridice capul… America este bazată pe genocid… Este o țară rasistă pînă la demență …. Adevărul este că Mozart, Pascal, algebra booleană, Shakespeare, orînduirea parlamentară, arhitectura baroc, emanciparea femeilor, Kant, Marx și baletul lui Balancin nu vor putea compensa niciodată prejudiciul cauzat de civilizația occidentală restului lumii”.

Este un rasism specific nou, îndreptat spre civilizația europeană. Nu știu cum alții, dar eu nu pot renunța nici la sîngele meu, nici la moștenirea țării mele și a strămoșilor mei. Putem acuza Europa sau Rusia de orice acțiune fără a intra în esența problemei. Omenirea nu este ideală, dar multe popoare nu sînt vinovate de politica colonială. Dacă aceasta are legătură cu Anglia sau Olanda, atunci ce legătură au rușii, care nu au distrus niciun popor în est, ci doar au sporit nivelul lor cultural și material?

Ce legătură are aceasta cu austriecii, cehii, ucrainenii, lituanienii, polonezii, moldovenii sau sîrbii, care nu au avut un trecut colonialist și nu au distrus alte popoare și triburi? În opinia mea, este nevoie doar de motiv, că justificare se va găsi – așa judecă cei care vor să ne șteargă din istorie. Noi sîntem lipsiți de trecut, de viitor, dar cel mai important, de prezent. Sîntem pur și simplu decontați, pentru că am renunțat să luptăm pentru tradițiile și idealurile noastre.

Azi sîntem divizați și asmuțați – Europa cu Rusia, America cu Europa, Rusia cu SUA. Cînd sîntem separați, sîntem ușor manipulați și asupriți. E logica ocupanților. Dar care e soluția?

Trebuie să revenim la rădăcinile noastre, să renaștem tradițiile și cultura, să luptăm pentru popoarele și familiile noastre, să ne apărăm propria identitate. Și atunci prezentul și viitorul nostru vor deveni scutul nostru, noi și spiritul strămoșilor noștri vor crea o stavilă dură pentru „culisele mondiale”. Doar atunci ne vom putea apăra lumea și rădăcinile noastre istorice și politice, dreptul nostru la viitor și locul în această lume minunată.