Plasticul a pătruns prea adînc în viața noastră — particule microscopice de polimeri deja există în apa pe care o bem, în alimentele pe care le mîncăm (în sare de masă, pește și fructe de mare), și, ca urmare, în organismele noastre — atît la adulți, cît și la copii.
Este foarte probabil ca plasticul să ne caracterizeze epoca și din punct de vedere geologic: oamenii de știință chiar i-au propus un nume-antropocen.
În fiecare an, numai în Oceanul Mondial sînt aruncate aproximativ 8 milioane de tone de plastic, iar această cifră este în continuă creștere. Plasticul se acumulează în organismele mamiferelor și peștilor mari și afectează negativ bacteriile Prochlorococcus, care sunt responsabile de producerea a pînă la 10% din oxigenul total din atmosferă.
Sînt deja suficiente particule microscopice de polimeri, microplastic pentru a forma noi structuri trainice - o crustă de plastic pe care oamenii de știință au descoperit-o pentru prima dată pe rocile de coastă ale insulelor vulcanice din Madeira în 2016.
Depunerile noi au pătruns adînc în structura pietrei și s-au păstrat chiar și peste un an cînd oamenii de știință au venit să o studieze. La începutul anului 2019, cercetătorii au observat că stratul de plastic s-a extins - acum el ocupă 10% din suprafața tuturor rocilor de coastă din Madeira. Analiza chimică a materialului a arătat că stratul este în totalitate compus din polietilenă.
Oamenii de știință cred că acest strat s-a format ca urmare a lovirii unor bucăți mari de plastic pietrele de la mal, iar drept rezultat particule de material s-au desprins și s-au încorporat în structura pietrelor — la fel cum se întîmplă cu algele și lichenii
Observațiile au arătat că crusta din plastic înlocuiește treptat suprafețele biologice naturale de pe pietre de care se lipesc animalele de pe litoral, cum ar fi moluștele și melcii. Acest lucru înseamnă că melcii care mănîncă alge, consumă din abundență plastic și acesta probabil va rămîne pe cochilii lor.
Un alt tip de sedimente solide din plastic, oamenii de știință au descoperit pe fundul oceanului — pe o mostră de sol luată de pe coasta Californiei de Sud în 2010. 67,5% din polimerii găsiți pe el s-au dovedit a fi fire sintetice, restul-particule de microplastic.
Analiza mostrei a arătat că între 1945 și 2009, rata de formare a depunerilor solide din plastic s-a dublat în medie la fiecare 15 ani. Autorul și conducătorul principal al cercetărilor, profesorul Institutului de Oceanografie Scripps, Jennifer Brandon, consideră că amprenta din plastic descoperită este atît de distinctă, încît poate servi drept indicator geologic în sedimentele perioadei, pe care unii oameni de știință o numesc Marea accelerare — sau antropocen.
Adăuga comentariu