Ce îi împiedică pe alolingvi să studieze limba de stat

Lidia Guțu

Au trecut 27 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova, dar multe persoane alolingve așa și nu au însușit limba de stat. Specialiștii, experții, alte persoane interesate văd diferite cauze ale existenței acestei probleme.

Printre acestea – lipsa unei respective strategii de stat, numărul insuficient de cursuri, în special gratuite și, respectiv, motivarea redusă. Nu putem însă trece cu vederea și o altă tendință: tineretul rusofon însușește tot mai mult limba moldovenească.

Niciun fel de politică?

Această chestiune subtilă și sensibilă își are rădăcinile în trecutul sovietic, cînd în republica noastră veneau numeroși specialiști din Rusia, Ucraina, Belarus și alte republici sovietice. Ei nu cunoșteau limba moldovenească, din contra – contribuiau la faptul ca băștinașii să însușească limba rusă împreună cu terminologia științifică, tehnică și de altă natură. Dar nu numai asta. De-a lungul secolelor, slavii trăiau în spațiul dintre Prut și Nistru (inclusiv pe teritoriul Moldovei de peste Prut) în așezările lor etnice, conlocuind pașnic cu moldovenii și fiind treptat asimilați de aceștia. Trăiau din timpurile Daciei, atunci slavii (sarmații) împreună cu geții (tracii-moldoveni) au creat un stat comun, a cărui capitală așa și a fost denumită ”uniunea sarmaților și a geților” (Sarmis-get-usa).

Însă de atunci multe s-au schimbat. În anii de suveranitate a Republicii Moldova, problema limbii a devenit deosebit de acută cel puțin de două ori. Primul val a cuprins țara noastră la începuturile proclamării independenței Republicii Moldova, al doilea – odată cu venirea la putere a forțelor liberale și, într-o oarecare măsură, democratice, în 2009. Primii, în special reprezentanții Partidului Liberal, formațiunile politice derivate din el și simpatizanții lor, cu fiecare ocazie, le impută cetățenilor rusofoni din Moldova faptul că aceștia nu cunosc și nu doresc să studieze limba oficială a țării în care trăiesc.

E adevărat oare că rusofonii, inclusiv reprezentanții altor etnii care trăiesc în Moldova, nu doresc să învețe limba de stat?

Există oare programe naționale sau strategii care prevăd instruirea cetățenilor rusofoni în limba de stat? Marcelina Baleca, consultant principal în cadrul Serviciului învățare pe tot parcursul vieții al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, a relatat pentru Noi.md că în universitățile din Moldova există programe de recalificare profesională. Spre exemplu, există cursuri de recalificare a profesorilor rusofoni care predau disciplinele școlare în limba rusă, dar și-ar dori să predea și în limba de stat.

„Dacă cetățenii vorbitori ai altor limbi vor să învețe limba oficială, la dispoziție le stau centre în care se desfășoară cursuri de formare continuă, la care au acces toți doritorii. Lista centrelor poate fi găsită pe site-ul Ministerului. În aceste instituții se studiază nu numai limba de stat, dar și alte limbi străine. Firește, în fruntea instituțiilor care prestează servicii de formare continuă, stau persoane juridice, care percep pentru asta o anumită plată. Există numeroase posibilități de formare continuă în diverse centre din țară. Principalul este ca cetățeanul să fie interesat să studieze limba”, a afirmat Marcelina Baleca.

Cine dorește, învață

Unul dintre aceste centre de instruire se numește „Casa Limbii Române” și se află la balanța Consiliului municipal Chișinău. La această instituție doritorii pot fi instruiți contra plată, dar și gratis, mai exact – din contul mijloacelor bugetare ale municipiului Chișinău.

Alexei Axan, profesor la Casa Limbii Romane, susține că ”nu a existat, nu există și nici nu va exista în viitorul apropiat un program guvernamental viabil de integrare a rusofonilor în societate prin studierea limbii române, deoarece toate inițiativele lansate anterior și cele ce vor urma sînt blocate de la bun început, din cauza denumirii limbii”.

„Eu, ca profesor de limbă română care predă pe parcursul a 30 de ani, susțin că problema cunoașterii sau necunoașterii limbii de stat apare periodic: sau ca un ecou al unor evenimente trecute (azi vorbim despre recenta decizie a Curții Constituționale), sau în ajunul unor evenimente viitoare (alegerile parlamentare). Există tehnologii pe care eu le simt, dar nu le voi accepta niciodată. Și mă bucur că oamenii care frecventează cursurile, adică depun efort pentru a studia limba română, nu devin robii acestor tehnologii manipulatoare”, a menționat Alexei Axan.

Profesorul spune că doar unele organizații, societăți, asociații ai căror membri vorbesc în alte limbi (inclusiv rusofonii) au manifestat interes, au dezbătut calm problema și au dorit să organizeze cursuri de studiere a limbii de stat pentru angajații lor. Iar alții se interesează doar de ”ce se întîmplă și ce se va întîmpla pe viitor cu limba rusă în Republica Moldova, și se limitează la cunoașterea unei singure limbi”.

Alexei Axan consideră că un rol important în această chestiune revine presei de limba rusă, dar ea nu îl folosește pe deplin. Dar mass-media ar putea influența situația prin informarea cititorilor despre manualele și materialele didactice editate, experiența de studiere a limbii de stat, dar și prin insuflarea ideii că, dacă există dorință (și timp, desigur) vorbitorii de limba rusă interesați pot studia rapid și eficient limba oficială a țării în care trăiesc.

Cererea depășește oferta

În prezent interlocutorii portalului NOI.md nu mai numesc drept cauză a necunoașterii limbii de stat de către rusofoni problema de cîndva a materialelor didactice. Despre aceea că o astfel de problemă nu mai există vorbește și Lucia Cucu, directorul Asociaţiei Naţionale a Trainerilor Europeni.

„Dacă astăzi cineva mai vorbește despre faptul că rusofonii nu cunosc limba din lipsă de materiale, acesta este un neadevăr. Toate materiale posibile au fost elaborate: și manualul, și caietele, și CD-uri, și versiuni audio, și electronice, și anexe. Toate există, trebuie doar soluționată problema finanțării pentru cei care nu pot achita cursurile. Da, este o problemă care ține de faptul că la noi există multă lume care vrea să studieze limba de stat din contul programelor gratuite, deoarece oamenii nu dispun de bani suficienți, dar noi, în cadrul proiectelor, nu putem satisface toate cererile depuse”, a specificat Lucia Cucu.

Din spusele acesteia, în prezent Asociația realizează două programe din contul granturilor. Unul dintre acestea – Programul studierii în paralel a limbilor moldovenească și găgăuză pentru copii și părinți – a fost lansat în iulie 2015 în UTA Găgăuzia și se încheie la 5 iulie. El este finanțat de Agenția Suedeză pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (SIDA). Cel de-al doilea proiect – „Învățăm româna la distanță” – este adresat tinerilor specialiști de 18-35 de ani și este finanțat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării prin intermediul unui program de granturi pentru tineret. În Găgăuzia, în proiect au fost implicați 200 de copii și tot atîția părinți. Dar Lucia Cucu regretă că Asociația poate acoperi doar un număr mic de doritori de a studia limba, deși ar avea posibilități mai mari. Cu atît mai mult că, anual, Asociației i se adresează peste 3 mii de cetățeni care doresc să studieze limba țării în care trăiesc, însă nu pot, deoarece nu-și permit să studieze contra plată.

„Din păcate, nu cunosc alte posibilități de studiere gratuită a limbii de stat de către rusofoni. În speranța de a studia limba ni se adresează numeroși oameni care doresc să se angajeze în cîmpul muncii, dar fără cunoașterea limbii de stat nu sînt acceptați. E un cerc vicios. Oamenii vor să studieze limba de stat, dar nu au posibilitate. Iată unde este ascunsă problema de bază”, a remarcat Lucia Cucu.

Trebuie menționat faptul că printre materialele didactice care contribuie la înțelegerea mai bună a limbii moldovenești este și unicul „Dicționar ruso-moldo-român” elaborat de către lingviști locali, un proiect al site-ului Moldovenii.md. Pentru a facilita utilizarea dicționarului, autorii lui au înlăturat semnificațiile inutile din punctul lor de vedere ale cuvintelor împrumutate din lexicul străin sau care nu sînt folosite de facto, fără probabilitatea restabilirii lor în limba vorbită. Dar au încercat să atragă atenția conaționalilor la necesitatea restabilirii în memorie și reîntoarcerii în uz a vechilor cuvinte moldovenești a căror etimologie, de cele mai multe ori, are rădăcini naționale (moldovenești) bine înțelese, care nu trebuie pierdute în niciun caz.

Forța acțiunii este egală cu forța contraacțiunii

{{64510}Iulia Semionova, președinta Asociației Jurnaliștilor de Limba Rusă, vede un ghem întreg de probleme în această chestiune, dintre care principala este faptul că „în toți anii de independență nu a fost creată o strategie națională serioasă de studiere a limbii de stat de către cetățenii de orice vîrstă și categorie a populației, într-o formă accesibilă”. Ceea ce se face, consideră interlocutoarea, se face în mod sporadic (instruirea profesorilor, a funcționarilor de stat etc.), nu există o abordare largă, cu utilizarea tuturor tehnologiilor existente.

„Doar nu putem considera că cerința noului cod al audiovizualului de a emite 80% din produsele autohtone în limba de stat este o astfel de abordare. Oamenii care nu o înțeleg vor apăsa alt buton, și gata. Îmi amintesc o singură emisiune televizată interesantă, consacrată studierii limbii de stat de către rusofoni – proiectul Neaţa, moderat de Dumitru Buimistru. Dar a fost la un singur post TV de rating, care intră în top-5. De atunci nimeni nu a mai realizat asemenea proiecte. Repet, cred că este problema principală, nu și unica. Cu regret, cultivarea limbii de stat pentru dezvoltarea culturii naționale a fost înlocuită cu lupta contra limbii și culturii ruse. Situația limbii ruse ne-o amintește pe cea de la începutul anilor 90. Tendința de a reduce artificial sfera ei de funcționare, de a o scoate din toate sferele vieții politice și sociale nu contribuie la studierea limbii de stat de către rusofoni. Din contra, forța acțiunii este egală cu forța contraacțiunii. În consecință, avem ceea ce avem”, a afirmat Iulia Semionova.

Problema motivării

Faptul că învinuirile de necunoaștere a limbii de stat provoacă respingerea și reticența rusofonilor de a o studia îl confirmă și opiniile altor interlocutori ai reporterului Noi.md. Iulia Li provine dintr-o familie mixtă. În familia ei se vorbea rusește, respectiv și la școală a studiat în limba rusă. La întrebarea – de ce timp de jumătate de secol de viață așa și nu a învățat limba oficială a țării în care trăiește, spune că nu este motivată.

„În ultimii ani mi-a apărut doar dorința de a pleca. Ea este mai mare decît cea de a studia limba. Nu din lipsă de respect pentru vorbitorii ei, dar din disperare. Învață măcar și toate limbile lumii, parcă vom trăi mai bine?”, remarcă Iulia.

Nici programatorul Andrei A. nu posedă limba de stat în măsura necesară pentru o comunicare liberă cu interlocutorii care vorbesc moldovenește. Dar acest lucru nu-l încurcă, recunoaște el, dat fiind că muncește de la distanță pentru o companie americană, posedă liber engleza necesară pentru comunicare. Și el spune că nu este suficient de motivat pentru a însuși încă o limbă, pentru că în Moldova oamenii comunică perfect între ei, se înțeleg și nu fac o problemă din asta.

„Pentru unii ruși din Moldova cunoașterea limbii de stat nu este o necesitate vitală, își argumentează punctul de vedere Andrei. Populația titulară posedă limba minorității în așa măsură, că rusofonii nu pierd calitatea vieții chiar dacă nu știu limba de stat sau o pierd într-o măsură insuficientă pentru ca asta să devină un motiv serios pentru a o studia. Rușii nu trebuie să se adune în diaspore naționale etc. Ei și fără asta sînt perfect integrați în societate. În consecință, dacă un vorbitor de limbă rusă din Moldova are suficient timp și resurse pentru a studia ceva nou, el va însuși încă o profesie sau limba engleză. Nu e nici rău, nici bine, este o realitate.

Unii recunosc că discuțiile din jurul denumirii limbii îi determină să nu o studieze: din principiu nu vor să studieze ”limba română”. Așa gîndesc mulți patrioți ai Moldovei care, la nivel de subconștient, înțeleg că un stat național încă tînăr și slab se poate dezvolta doar pe un fundament bazat, la rîndul lui, pe o istorie puternică și pe denumirea unică a statului, națiunii și a limbii. Din păcate, acest lucru nu-l înțeleg nici mulți politicieni patrioți.

Scoaterea blocajului

Specialiștii susțin că practica zilnică de utilizare este cea care contribuie la cunoașterea limbii. Așa că, teoretic, rusofonii din Moldova au posibilitatea să-și perfecționeze vocabularul, însă adesea asta nu este așa, deoarece din cercul lor de comunicare fac parte oameni care vorbesc cu ei aceeași limbă.

Marcelina Baleca, consultant principal în cadrul Serviciului învățare pe tot parcursul vieții al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, are studii de profesor de limbi străine (franceza, engleza) și, pornind de la propria experiență, susține că de cele mai multe ori rusofonii care au studiat limba moldovenească în instituțiile școlare, la cursuri, nu o vorbesc nu din necunoaștere, ci din cauza barierei psihologice.

„Pentru a vorbi o limbă, trebuie să o perfecționezi și să o vorbești zilnic, se arată convinsă Marcelina Baleca. La începuturile studierii limbii de stat de către un rusofon, e clar că nu totul merge ușor: și gramatica, și pronunția. Toate însă vin cu timpul. Important e să nu se jeneze și să nu le fie frică de greșelile din vorbire. Trebuie depășită bariera psihologică, altfel nu poate fi studiată limba. Anume aici văd eu problema încetinirii procesului de studiere aprofundată a limbii de stat. Este greșit să credem că orice limbă se studiază mai ușor decît ce moldovenească. Prin practicarea francezei, englezei, a altor limbi, cetățenii Moldovei nu se tem că vor fi luați în rîs de concetățenii pentru care aceasta nu este limba maternă, deci ei nu vor acorda atenție greșelilor și nu le vor corecta. Dar la studierea limbii de stat apare un blocaj, o frică de a o vorbi în prezența moldovenilor care o cunosc și aud greșelile.

Dar Marcelina Baleca nu exclude că nivelul de cunoaștere a limbii moldovenești mai depinde și de măiestria profesorului care trebuie să-i trezească interesul elevului, să-l atragă la studierea limbii, să-l provoace la discuții permanente, să-l ajute la depășirea timidității, a barierei. Este încă o variantă de soluționare a problemei.

Liliana Bejenuță, profesoară la Liceul Teoretic „Orizont” (moldo-turc) din municipiul Ceadîr-Lunga, activează în școală de 20 de ani și, comparînd calitatea materialelor și a nivelului de cunoștințe ale elevilor cu cele de acum un deceniu, menționează un progres evident.

„Se simte tendința de îmbunătățire, deoarece Ministerul Educației investește în studierea limbii de stat de către rusofoni, a relatat Liliana Bejenuță. Cu fiecare an, toate devin mai bune: se organizează cursuri, se lansează proiecte cu participarea noastră, a pedagogilor. Se îmbunătățesc manualele și curriculumul. De aceea, actualii absolvenți ai liceelor cunosc mai bine limba de stat.

Practica demonstrează că necunoașterea limbii de stat este caracteristică oamenilor în etate, iar reprezentanții generației tinere tot mai des vorbesc liber moldovenește. Un exemplu grăitor este cel al reporteriței Natalia Fomina. Provine dintr-o familie rusească, dar părinții au înscris-o în grupa moldovenească de la grădiniță, apoi în școala moldovenească, apoi a absolvit grupa moldovenească de la Colegiul Academiei de Studii Economice.

„Inițial a fost foarte greu, mărturisește Natalia, dar m-am străduit, am muncit, mi-a plăcut, mai mult – eram eminentă. Acum cunoașterea a două limbi, plus posedarea englezei îmi ajută mult, iar din cercul meu de comunicare fac parte oameni care vorbesc ambele limbi.

Un alt exemplu la fel de grăitor este cel al cunoscutei moderatoare TV Elena Pahomova. Ea nu a studiat la o școală moldovenească, limba a învățat-o de sine stătător. Și fără probleme citește, traduce, comunică și vorbește această limbă.

Avem tot mai multe asemenea exemple. Principalul este ca acești oameni să se simtă necesari în țara lor și să se poată afirma din punct de vedere profesional și creativ.

Însă moldovenii pierd limba rusă și aceasta, în opinia multor moldoveni din generația mai în vîrstă, este o problemă la fel de serioasă. Rusofonii, consideră consilierul municipal Vasile Chirtoca, nu au de ales, într-un final tot vor însuși limba de stat, dar rusa – una dintre cele mai răspîndite limbi din lume, pe care moldovenii au vorbit-o secole în șir, îmbogățindu-se cultural și lărgindu-și orizontul, poate fi pierdută irecuperabil.

Despre aceasta vom scrie în unul dintre articolele viitoare.