Adesea viața ne duce acolo unde cel mai puțin ne-am fi așteptat.
Muncim o viață într-un domeniu, ca la final să ne găsim liniștea și împăcarea în niște lucruri aparent mici, dar care ne fac atît de mari, că nici nu ne putem imagina.
Istoria de astăzi este una despre multă răbdare, pasiune și frumos.
Este istoria unei doamne cu mîini de aur, care, cu ajutorul unui ac, al firelor multicolore și al răbdării, creează opere de artă care înfrumusețează casele, dîndu-le o alură nobilă.
Protagonista materialului de astăzi nu a fugit departe de țară în căutarea unei vieți mai bune. Și-a construit viața aici în Moldova, pietricică cu pietricică, alături de soț și cei doi copii.
S-a născut într-un sat pitoresc numit Risipeni din raionul Fălești într-o familie de gospodari. De la mama a învățat să croiască haine și să mînuiască andrelele.
Așa s-a întîmplat că și rochia de mireasă și-a cusut-o singură, pas cu pas, ca să fie ce mai frumoasă în ziua cea mare.
Soarta a dus-o departe de satul în care s-a născut și, împreună cu soțul Grigore, au decis să înceapă totul de la zero în Chișinău, unde și-au construit o familie frumoasă, un cămin, dar și o carieră, fiecare în domeniul ales în tinerețe.
Nina Turcu a muncit timp de 26 de ani la fabrica de încălțăminte ”Zorile” în calitate de contabilă, inginer pe normare și economistă. După restructurările de la fabrică, a plecat la o altă fabrică de încălțăminte, iar la vîrsta de pensionare, fiind îndemnată de o prietenă, pune mîina pe ac și începe să brodeze.
De unde a apărut această pasiune nici protagonista noastră nu știe, lucrurile au evoluat de la sine, de la mici portrete de mărimea unui caiet de elev, la adevărate opere de artă de dimensiuni impunătoare.
„Cînd brodez, uit de tot și de toate. Deși nu e o muncă ușoară și necesită multă răbdare, totuși, în acele momente de creație, simt că parcă m-aș odihni. Simt că parcă mă detașez de lumea exterioară și uit de rutina zilnică. În jurul meu există doar pînza, firele multicolore și nerăbdarea de a vedea lucrarea terminată”, ne-a mărturisit doamna Nina.
Ea are deja peste 100 de lucrări – peisaje, imagini pentru copii, dar și icoane.
„Nu știu de ce, dar cel mai mult îmi place să brodez icoane. După fiecare lucrare terminată mă simt mai bine. Cîteva dintre icoanele brodate de mine le-am donat unor mănăstiri și biserici”, ne-a povestit protagonista relatării noastre.
Pentru Nina Turcu, broderia s-a transformat la scurt timp dintr-o simplă pasiune într-un lucru fără de care nu își poate vedea viața. Dimineața se trezește cu gîndul la broderia începută, iar seara sau mai exact la ora 1 sau 2 de noapte, meșterița noastră se culcă cu gîndul la ce a reușit să facă și ce urmează să facă a doua zi.
Nu-i scapă nicio nouă schemă, niciun peisaj apărut nou.
În mare parte lucrările brodate le face cadou, însă sînt și oameni care își doresc să procure ceva dintre lucrările brodate cu multă răbdare.
Pe lîngă faptul că este o mămică exemplară, o bunicuță iubitoare, reușește să creeze dintr-un fir de ață, un ac, pînză și talent imagini ce dau culoare vieții cotidiene.
Dacă vrei să fii protagonistul campaniei noastre și să scoți din anonimat lucrurile frumoase sau istoria ta de succes, te îndemnăm să ne trimiți un mesaj pe adresa electronică a portalului de știri NOI.md: info@noi.md
Iar noi în fiecare zi de duminică te invităm să citești file din istoria unor moldoveni – adevărați urmași ai lui Ștefan!
Alte reportaje din proiectul ”Moldovenii care scriu istoria” puteți găsi aici.
Adăuga comentariu