COVID-19 în MOLDOVA  Mai multe detalii

Dmitri Artamonov. Post Scriptum (FOTO)

Dmitri Artamonov. Post Scriptum (FOTO)

Din păcate, nu toți cei care ne-au împărtășit amintirile despre Dmitri Artamonov au reușit să participe la înregistrarea filmului documentar dedicat legendarului chitarist. Din diverse motive.

Dar noi, totuși, am reușit să discutăm cu acești minunați muzicieni prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare și să le înregistrăm amintirile despre Dmitri Artamonov. Iată ce au relatat ei:

Vladimir Kapșa, liderul trupei MODEST:

"L-am cunoscut pe Dima Artamonov prin intermediul unor prieteni comuni – care nu erau puțini. Îmi amintesc că el dorea să ia lecții de chitară de la mine, dar eu i-am spus că el și așa cîntă atît de bine la instrument, atît ar putea să se dezvolte și singur. A fost de acord cu mine.


Noi împreună cu Dima cîntam în trupa MODEST, al cărui admirator, la drept vorbind, el era. Dima Artamonov a fost cu adevărat un muzician minunat, subtil. Dacă vorbim despre el ca om, atunci el a fost o personalitate sinceră, de o puritate uimitoare. Pot să mărturisesc că nu am mai întîlnit astfel de oameni în viața mea.

Îmi amintesc o istorie interesantă atunci cînd trebuia să avem un concert în orașul german Köln, iar Dima înainte de concert striga în pernă " Salvați-mă! Ajutor!". Au existat unele dificultăți, da…

Îmi amintesc, desigur, și ultima întîlnire cu Dima. A fost la el acasă pe Bulevardul Păcii (acum Bulevardul Dacia). Atunci era deja bolnav, stătea la pat... îmi amintesc cum l-am învățat rugăciunea lui Isus. Foarte cald atunci a fost…

Am aflat despre plecarea lui Dima deja în Hamburg – m-a informat despre aceasta la telefon Peța. Am sunat-o imediat pe mama lui Dima... Nu am fost la înmormîntare, dar la patruzeci de zile am venit la mormîntul său.

La final vreau să menționez din nou că o asemenea persoană bună, inteligentă, sinceră, delicată și timidă nu am mai întîlnit niciodată."

Vladimir "Țitrus" Gavrisi, basistul trupei MODEST:

"Eu și Dima am iubit foarte mult muzica, de aceea pentru altceva nu am prea avut timp. Nu am avut anumite istorii din același motiv – nu aveam timp, eram pasionați de muzică și de chitară. Vorbeam practic numai despre muzică și făceam muzică…

Dacă e să vorbim despre Dima ca om, pot spune că el a fost foarte bun și erudit – așa mi-a rămas în amintire.

Apropo, mulți nici pînă acum nu cunosc data exactă a morții lui Dima - pe placa de pe mormîntul său a fost scrisă din greșeală data de 21 octombrie, dar, de fapt, el ne-a părăsit pe 20 octombrie 2005."

Iulian Gogu, flautistul trupelor MODEST și O'Chad:

"Înainte de a-l întîlni pe Dima, am auzit despre el că era un muzician minunat. Îmi amintesc momentul cînd l-am cunoscut - a fost la concertul legendarului muzician moldovean Vladimir Kapșa, cînd a venit în vizită la Chișinău din Hamburg, unde locuia de mai mult timp.

M-a sunat Iurie Berdea (apropo, o altă legendă a muzicii rock moldovenești, unul dintre cei mai buni percutori) și mi-a propus să cînt cu el și Vladimir Kapșa la un concert la clubul "Black Elephant". Iată atunci și a avut loc întîlnirea mea cu Dima Artamonov. Prima mea impresie despre el: într-adevăr, un muzician de primă clasă care deține chitara la perfecție și simte minunat "groove-ul". Îmi amintesc că ne-am adunat ziua, ne-am amintit de melodiile pe care le cîntam mai înainte și, desigur, am pregătit cîteva noi, iar seara am dat un concert minunat! După aceasta, puțin mai tîrziu, Iurie Berdea și Serghei Bucur (o altă personalitate legendară a muzicii rock moldovenești) m-au invitat în formația O'Chad. Am acceptat cu mare plăcere și, cîntînd în cadrul trupei O'Chad, l-am cunoscut și mai bine de Dima. Ne vedeam în fiecare zi la repetiții, fiecare contribuind la imaginea de ansamblu și la sunetul echipei. Anume atunci am văzut potențialul enorm al lui Dima. El era un muzician și un om subtil, receptiv care a contribuit la fiecare melodie cu ceva special, începînd cu partitura în sine a chitarei și terminînd cu sunetul instrumentului. Trebuie să recunosc că am primit o mare plăcere să cînt cu astfel de muzicieni minunați ca Serghei Bucur, Iurie Berdea și Dmitri Artamonov.

După ce am dezvoltat programul, am înregistrat un album minunat prin care Dima a rămas cu noi pentru totdeauna. Apoi am avut concerte, inclusiv la Moscova. Ne-am împrietenit foarte mult cu Dima – comunicam des cu el și, în curînd, ne-a venit ideea să creăm un proiect instrumental comun. Dar, din păcate, noi nu am reușit să realizăm această idee, deoarece eu am plecat din țară, iar cu Dima nu ne-am mai întîlnit niciodată.

Vestea morții sale a fost total neașteptată pentru mine, care m-a debusolat... Cînd pleacă din viață o asemenea personalitate ca Dima – atît de tînăr, în floarea vîrstei, acest lucru lasă întotdeauna o urmă grea în suflet. Dar, totuși, rămîne amintirea luminoasă despre el și înregistrările prin care Dima Artamonov trăiește cu noi."

Serghei Bucur, liderul formației O'Chad:

"Cu aproximativ șase luni înainte de plecarea lui Dima, noi încă am încercat să cîntăm, dar am făcut acest lucru pentru a-l distrage de la starea depresivă în care se afla atunci și căuta liniștea în alcool. Iar în depresie se afla pentru că nu se putea realiza ca muzician.

Mama lui Dima ne-a dat bani și am cumpărat două combine, am început să repetăm la el acasă la Botanica, lîngă fostul magazin "1000 de mărunțișuri". Iar eu locuiam nu departe de el.

Ne-am înregistrat chiar atunci pe bandă pentru a ne asculta dintr-o parte, pentru a vedea și a evalua ceea ce făceam. Dar, din păcate, aceste înregistrări au dispărut, dar nici noi nu am prea avut grijă de ele…

Dima a iubit foarte mult muzica și a cîntat aproape pînă în ultima clipă. El a fost un muzician minunat, iar eu am fost fericit să cînt cu el."

Andrei Kostin, chitaristul trupei ”Аленький цветочекъ”:

"Eu cu Dima am învățat la Serghei Victorovici Karra, acolo ne-am cunoscut. Din 1985, el a fost primul profesor de chitară al lui Dima. Serghei Victorovici avea o clasă de chitară și chitară bass într-un studiou de muzică la școala de pe Hașdeu, care se află vizavi de policlinica pentru copii. El conducea în paralel și un ansamblul de estradă în cadrul Clubului de adolescenți nr. 10. Serghei era unicul basist din Chișinău, care avea studii de estradă (colegiul de estradă din Odessa pentru chitară bass și contrabas). Apropo, la el a studiat chitara bass și Volodea Gavrisi, iar Ghena Barbu era atunci baterist în ansamblul clubului.

Apoi Dima a studiat la învățătorul Alexandru Rudenco, mai întîi la Institutul de cultură, apoi la conservator, iar după - la Ruslan Țaranu. Iar înainte de chitară, apropo, Dima Artamonov a studiat la școala de muzică ca baterist. Dar el a iubit întotdeauna anume chitara - doar pentru ea trăia. El mereu învăța diferită muzică, studia diferite tehnici pentru chitară și întotdeauna încerca să cumpere cel mai bun instrument.

Prima chitară electrică a lui Dima Artamonov a fost un instrument de marca Diamant de culoare neagră. După ea – un "stratocaster" alb, care apoi a trecut la Ghena Belov, dar Dima, uneori, o lua cînd avea concerte.

Karra a cumpărat pentru Dima de la Moscova din magazinul" Leipzig" o chitară roșie Musima Lead Star. La acest instrument Dima a cîntat la primele concerte în componența trupei "Дирижабль". Apoi, după turneele din Polonia, în componența formației MODEST, Dima a adus o chitară Marathon – un superstrat cu senzor DiMarzio Super Distortion.

Cînd au apărut casetofoanele video, Dima a început să studieze școlile video de chitară și, înainte de aceasta, îi imita după auz pe Blackmore, Gilmour. Toate înregistrările noi care ajungeau la el erau analizate cu atenție -și Yes, și Rush, și Yngwie Malmsteen și mulți alții. El a studiat diferite stiluri de muzică - principalul lucru era să fie interpretat "delicios". Și toate descoperirile sale Dima le împărtășea cu bucurie, spunînd fraze din slang-ul său: ”Очень фирменно”, ”Палец” etc.

Atunci noi nu trăiam departe unul de celălalt - Dima la colțul străzilor Sadovaia și Komsomolskaia, iar eu – vizavi de plaja lacului Comsomolist. Atunci eram o companie permanentă de muzicieni, din care făcea parte Dima Artamonov, Ghena Belov, Vladimir Gavrisi (Țitrus) – ne adunam ba la mine acasă, ba la Dima.

Apropo, Dima la început a vrut să ia locul la tobe în trupa "Аленький цветочекъ", noi chiar am făcut repetiții în baza formației "Крик Тишины", dar nu a fost să fie.

Ca chitarist, pot spune cu certitudine că Dima Artamonov a fost cel mai bun în Clubul rock din Chișinău, foarte tehnic. Și ca om a fost minunat. Am aflat despre moartea lui fiind deja la Moscova – prietenii mi-au spus. Și, bineînțeles, lacrimi…"

Vadim "Pekșn" Opoka, liderul trupei ”Аленький цветочекъ”:

"Pe Dima Artamonov l-am cunoscut din 1981, cînd a fost transferat la noi la școala nr.15. Acolo am învățat împreună. Am fost prieteni, eram pasionați de muzică.

Dacă vorbim despre Dima ca muzician, pot să spun că el a fost un profesionist cu literă mare. El putea cînta totul, dar un așa-numit "interpret-mitralieră" el nu era, pentru că avea gust și un sentiment de armonie. Iată încă un moment la fel de important: tot timpul Dima a cîntat, cum se spune, pentru cineva în diferite trupe, dar el a visat întotdeauna să creeze ceva al său și să devină lider – această idee se strecura periodic în cuvintele sale... Dima Artamonov a fost un adevărat cîntăreț rock-n-roll, un adevărat muzician, și astfel este și va rămîne în memoria noastră.

Mi-a rămas clar în amintire ultima noastră întîlnire. Cu cinci zile înainte de moartea sa, Dima a venit la mine în vizită. Eu atunci trăiam în Chișinău la Botanica. Dima a venit la mine și m-a rugat să-i pregătesc hrișcă. Desigur, am fost surprins de această rugăminte. L-am întrebat ce s-a întîmplat, iar el a spus: "Pekșn, tu gătești hrișca în așa mod încît eu o pot mînca". Se pare că avea probleme cu esofagul și îi venea greu să înghită alimente solide. El avea cu adevărat dureri mari, dar nu a spus nimănui despre această problemă. Aceasta a fost ultima noastră întîlnire, iar după numai cîteva zile am aflat că Dima a fost dus la terapie intensivă, iar apoi a decedat... Mi s-a creat impresia că a venit atunci la mine să-și ia rămas bun..."

Ambele părți ale filmului documentar despre Dmitri Artamonov, care a fost filmat în cadrul proiectului "Istoria rockului moldovenesc", le puteți vedea în rubrica cu același nume pe site Noi.md:

Link-ul la prima parte a filmului: Dmitri Artamonov. Întîlnirea cu legendă

Link-ul la a doua parte a filmului: Dmitri Artamonov. Omagiul legendei

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Știrile partenerilor noștri
loading...
Mai multe

Sondaj Toate

load