X 
Transnistria stiri: 1364
Eurovision stiri: 499

Rita Engleza, despre traiul fantastic în R. Moldova: „Eu acasă mă simt bine”

12 oct. 2021,, 10:38 (reactualizat 15 oct. 2021,, 21:18)   Interviuri
8644 1

Mama, tatăl, livada, muntele, floarea: acestea sînt Patria. Asta spunea producătorul de film Luis Trenker, potrivit căruia o patrie nu poate exista fără oameni, nici ei fără ea. Ne bucură să știm că încă mai sînt oameni care vorbesc atît de frumos despre țara lor și, plecați, poartă dorul cu ei, pînă la revenire.

Margarita Druță sau așa cum o cunoaște toată lumea - Rita Engleza - este protagonista ediției de astăazi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”. Tînăra antreprenoare a recunoscut că este fericită în R. Moldova și chiar dacă, nu de fiecare dată, drumurile i-au fost line, nu se vede în altă parte. Cel puțin acum, cînd are o importantă misiune de îndeplinit.

De ce a renunțat la o viață îndestulată în SUA, ce simte de fiecare dată cînd merge peste hotare și de ce ai nevoie ca să deschizi o afacere în R. Moldova, vedeți în materialul video de mai jos:

Mai jos puteți vedea varianta scrisă a interviului:

- Salutare, prieteni! O nouă săptămînă - o nouă porție de discuții sincere și calde alături de oameni frumoși. De data asta, o am drept invitată pe Margarita Druță sau așa cum o cunoaște toată lumea - Rita Engleza.Rita, te salut!


- Te salut și eu!

- Îți mulțumesc tare mult că ai acceptat provocarea de a vosrbi despre motivele care te țin în R. Moldova. Tu eși o fire zîmbitoare, o văd dint oate postările tale de pe rețelele de socializare, pentru că, recunosc, sînt și eu una dintre urmăritoarele tale. De ce zîmbim atît de mult astăzi, cînd mulți se plîng că viața nu e tocmai ușoară?

- Eu nu știu ce răspuns să-ți dau la această întrebare, pentru că eu nu mi-am pus-o niciodată. De ce eu zîmbesc? Faptul că zîmbesc nu ănseamnă că nu am mici probleme. Ba din contra, le am și am impresia că... Nu știu dacă le rezolv sau nu prin zîmbet, dar cu siguranță mi-e mai ușor să trec prin viață cu atitudine mai pozitivă, pentru că nu mă pot lua prea tare în serios nici pe mine și nici lucrurile care mi se întîmplă.

- Care sînt motivele pentru care tu ești astăzi fericită?

- Eu, în primul rînd, sînt fericită, pentru că am mai multe roluri pe care le exercit: sînt mamă, soție, fiică, antreprenor, sînt cumva o figură publică în sensul educației, pentru că ăsta este lucrul care mă motivează și mă face să simt că eu chiar am un scop în viața asta, pe acest pămînt și eu îl realizez în fiecare zi, pas cu pas prin ceea ce fac pe conturile online și prin proiectul Fantastic English la care muncim împreună cu echipa, care, la fel, s-a alăturat acestui scop și noi împreună îl realizăm. Cred că, cumulativ, toate aceste lucruri mă fac fericită.

- Văzusem un interviu cu tine și mi-a plăcut că ai vorbit frumos despre R. Moldova, țara în care te-ai născut, mărturisind că te simți fericită aici. Aș vrea să te întreb dacă nu crezi cumva că te-ai simți mai bine într-o altă țară? Pentru că acum toată lumea vorbește că traiul peste hotarele țării e unul de vis.

- Eu întotdeauna cînd urc în avion să plec am un sentiment de: „hai că mă duc, am un scop, dar nu sînt foarte fericită” și o spun sincer. Cea mai fericită sînt cînd urc în avion ca să revin acasă. Și mă prind de fiecare dată la gîndul acesta. Cînd eram în Elveția și era ultima zi și mergeam prin ultimele locuri pe care trebuia să le vizităm, eu mă prindeam la gîndul că așteptam momentul în care mă întorc acasă, să-mi văd copilul, părinții, să mănînc un măr moldovenesc. Eu sînt foarte atașată de locul ăsta și nu doar de oamenii care sînt aici. Eu am avut ocazia să locuiesc peste hotare. Am locuit în SUA două veri, într-un program de schimb cultural, sm călătorit în Anglia, Germania, Grecia, Turcia și alște locuri, pe perioade scurte de timp, dar nicăieri nu-i ca acasă. Eu acasă mă simt bine și eu sînt ok cu asta. Mie îmi place aici.

- Ai pomenit despre faptul că ai avut experiența de a trăi peste hotare, în SUA. Tot într-un interviu ai povestit despre viața pe care ai avut-o acolo, una bună aș zice eu. Mărturiseai că aveai un venit bun acolo. Totuși, ai ales să revii acasă, unde nu este atît de ușor să o iei de la capăt. De ce? Ce te-a motivat să lași visul american și să revii acasă?

- Eu nici nu știu dacă am avut un așa zis vis american, pentru că eu am mers cu scopul bine determinat - pentru a munci și de a cîștiga bani în plus. Voiam să fac bani să-mi cumpăr o mașină. Ce-i drept, asta am facăut în a doua vară. În prima vară, cu mare greu am întors suma pe care am investit-o. Nu prea mi-a venit gîndul să rămîn acolo. Am avut nenumărate experiențe, care mi-au confirmat că acela nu era locul în care eu vreau să trăiesc toată viața, cel puțin atunci. Nu mă simțeam în apele mele, nu aveam acea conexiune cu americanii, pe care o am cu moldovenii, cu toate că americanii sînt mult mai politicoși, mai prietenoși, mai ajutători în unele situații, dar probabil confortul emoțional că „acasă eu sînt acasă” nu-mi dădea pace. Eu trebuie să recunosc că nu am mers în antreprenoriat pentru a face bani. Eu voiam să fac bani, să cîștig mai mult, dar nu ăsta a fost motivul pentru care am început să lucrez, pentru care am devenit profesor, pentru care am fondat școala sau proiectele Rita engleza și nici acum asta nu mă motivează. Uneori sînt intrebată cît cîștig sau care e venitul. Nu știu, nu am idee. Eu am suficient pentru a trăi și, de regulă, ca să răspund corect la această întrebare trebuie să-l sun pe soțul meu, care este director financiar și el știe. Eu nu știu.

- Apropo, despre afacearea ta. Tu ești fondatoarea unei școli de engleză din capitală, care conectează oameni din toate colțurile țării, dar și ale lumii. Cum a venit această idee? Din dorința de a face bani sau pasiunea pentru engleză era enormă?

- Nu a fost sigur dorința de a face bani și nici doar pasiunea pentru limba engleză. Eu am avut-o întotdeauna, dar acum, în retrospectivă, înțeleg că ceea ce m-a motivat să deschid afacerea a fost pasiunea mea pentru educația în general. Banii sînt un instrument important pentru a pune în aplicare această misiune. E bine să fie, pentru că fără ei nu poți realiza anumite lucruri, de exemplu cum ar fi să muți o echipă de 25 de oameni în online și să faci investiții de zeci de mii de euro. Cum să o faci fără bani? Nu pot să zic că eu nu am nevoie de bani și ei nu aduc fericirea.

- Asta urma să te întreb. Ce contează mai mult: aspectul financiar sau faptul că lucrezi din plăcere?

- Sigur că faptul că lucrezi din plăcere. Aspectul financiar te ține motivat o perioadă foarte scurtă de timp.

- Cît de greu este să deschizi o afacere în R. Moldova, să o menții la viață și să plătești impozite la stat lunar?

- Norocul meu este că am puțină tangență cu acest aspect, se ocupă soțul meu de asta - cofondatorul școlii. A fost complicat din punct de vedere al actelor, pentru că trebuie să analizezi mai multe lucruri care nu îți fac afacerea mai bună, dar tu trebuie să le faci, avînd în vedere cadrul legislativ. După un an de la deschiderea școlii, eu am ieșit din aceste aspecte și mă ocup de partea de produs, de echipă, de marketing și eu sînt prezentă acolo unde eu știu că aduc valoare mai multă decît în gestionarea acestor aspecte.

- Rita, dacă ai putea să alegi țara în care să te naști, care ar fi aceasta?

- Sigur Moldova! Eu am ales-o. Făceam o meditație ghidată cu un psiholog de la noi și asta mi-a zis: noi ne naștem înainte de a fi în burat mamei și în această perioadă, pînă a ajunge acolo, noi ne căutăm mam și locul nostru pe pămînt. Și eu cred că mi l-am găsit foarte bine, eu aici trebuia să mă nasc și sînt sigură de asta.

- Peste zece ani unde te vezi?

- Nu mă văd într-un loc exact, nu cred că ar conta. Pot să-ți spun cum mă văd: cu impact și mai mare în domeniul educației. Nu știu dacă asta va fi engleza sau nu, nu cred că asta contează, pentru că mi-am definit clar ce vreau să fac și asta voi face în continuare, îi voi ajuta pe alții să devină mai buni, un pic mai buni, cîte un pic în fiecare zi, indiferent de ce o să fie asta.

- Ce definiție ai oferi tu cuvîntului „dor” și de ce crezi că acesta este intraductibil?

- Da, e un cuvînt intraductibil și, uneori, lumea mă contrazice, în comentarii. Poți să traduci ca „longing”, „missing”, dar nu e una și aceeași. Pentru mine dor se leagă de mîncarea gustoasă de la mama sau de la bunica, muzica noastră. Dorul sînt momentele de fericire pe care le-am avut în copilărie, pe care noi le ținem minte subconștient și la care dorim să ne întoarcem, ele, de fapt, sînt în noi.

- Aș vrea să încheiem prin a-mi spune de ce pentru tine nicăieri nu-i ca acasă?

- Pentru că acasă este locul în care m-am născut, locul în care simt că trebuie să fiu și locul în care, la etapa actuală, pot și fac schimbare majoră în viața oamenilor. Din acest motiv, eu nu simt că trebuie să schimb ceva sau să merg în altă parte, pentru că am o misiune de lungă durată, pe care trebuie să o pun în aplicare și cel mai natural pentru mine este să o fac acum, acasă, lîngă părinți, lîngă fiică, lîngă rude, lîngă frcutele și legumele noastre, lîngă oamenii cu care rezonez, care au fost crescuți în aceleași circumstanțe ca și mine și care mă vor înțelege cînd voi spune că „ia un bec și schimbă-l tu, nu trebuie să chemi pe altcineva”. Asta pentru mine e natural.

- Eu îți mulțumesc pentru această discuție și îți urez mari succese și să fii mereu acolo unde te simți bine și lîngă cei pe care-i iubești.

- Mulțumesc, Anastasia!

Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”, marca Noi.md. Vă reamintesc, în cazul în care doriți să deveniți și voi protagoniștii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email intreaba@noi.md sau pe rețelele de socializare. Pînă la noi întîlniri!

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

2
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?