La 18 mai, Republica Moldova, împreună cu celelalte țări, marchează Ziua Internațională a Muzeelor. Punctul culminant al acestui important eveniment cultural va fi Noaptea muzeelor, care va avea loc la 19 spre 20 mai.
Despre ceea ce au pregătit muzeele țării pentru vizitatori, despre starea și perspectivele de dezvoltare a acestor instituții de cultură a relatat într-un interviu pentru Noi.md șefa Direcției patrimoniu cultural a Ministerului Culturii, Educației și Cercetării, Svetlana Pociumban.
- Deja pe parcursul mai multor ani, Noaptea muzeelor s-a transformat într-un eveniment important în viața țării. Poate fi calculat numărul persoanelor care au vizitat anume în această noapte diverse săli de expoziții din republică?
- Haideți mai întîi să facem o mică incursiune în istoria acestei sărbători. La scară mai largă, prima Noapte europeană a muzeelor a avut loc în anul 2005 – atunci, la eveniment au participat peste 750 de muzee din diferite țări. Dar muzeele din Republica Moldova nu au participat la ea cu evenimente organizate în mod expres, doar și-au extins puțin programul. Iar din 2006, muzeele din republică au început să pregătească pentru această zi programe speciale. În ceea ce privește statistica, vizitatorii Nopții muzeelor constituie o parte integrantă a numărului de vizitatori care vin la muzee pe parcursul anului. Dar pot spune cu fermitate că din 2014, cînd în Moldova evenimentul a început să fie organizat sub egida Ministerului Culturii, numărul de vizitatori ai Nopții muzeelor a crescut de trei sau chiar de patru ori.
Dacă luăm ca punct de referință anul 2014, iată doar unele cifre care se referă la trei dintre cele mai mari muzee ale noastre. În mai 2014, Muzeul Național de Istorie a Moldovei a fost vizitat de peste 23,5 mii de oameni, Muzeul Național de Arte Plastice a Moldovei – de cca 12 mii de persoane, dintre care cca 10 mii – nemijlocit în Noaptea muzeelor. Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei a fost vizitat în 2014 de peste 89 de mii de persoane, cifră cu un ordin mai mare decît cea din 2013.
Dacă vorbim despre vizitatorii din Noaptea muzeelor, în linii generale, numărul lor a crescut față de anul 2013 cu aproape 80%.
Firește, cînd inițial are loc o creștere bruscă a numărului de vizite, peste un an-doi acesta un pic se stabilizează. Posibil, acest lucru este determinat și de faptul că, în ultimii trei ani, muzeele naționale erau deschise pînă la ora 02.00, iar anul trecut – doar pînă la 24.00. Și pentru asta există motive obiective. Angajații muzeelor au efectuat nu doar o analiză statistică, ci și una calitativă a evenimentului, și iată ce au observat. În anii în care muzeele erau deschise pînă la ora două de noapte, fluxul principal al vizitatorilor oricum se înregistra pînă la miezul nopții. Adică veneau persoane cu adevărat interesate de ofertele pe care le-au pregătit pentru ei muzeele. Iar după miezul nopții publicul era unul întîmplător – vizitatorii intrau în sală, făceau ocolul ei și plecau. Însă angajații muzeelor și-ar dori ca eforturile depuse – și financiare, și morale, și umane, și temporale, și profesionale – să fie justificate. Iată de ce și de această dată Noaptea muzeelor se va desfășura între orele 18.00 și 24.00. Sperăm că programele pe care le-am pregătit vor trezi interesul celor care cu adevărat doresc să viziteze muzeele anume în acest interval de timp.
- Ce surprize îi așteaptă pe vizitatori anul acesta?
- Surprize, desigur, vor fi. Doar mii de oameni așteaptă anume această sărbătoare. Noi mereu ne-am întrebat: de ce, avînd posibilitatea de a vizita expozițiile noastre în orice timp, multă lume preferă să o facă anume în Noaptea muzeelor? Probabil, pentru că există aici un element de romantism, al unei acțiuni neobișnuite, teatralizate. Cu atît mai mult că și muzeele pregătesc programe nu doar instructive, ci și de divertisment.
Dacă vorbim despre capitală, aici, la eveniment participă trei mari muzee naționale, dintre care fiecare își are specificul său. Să zicem, Muzeul Național de Arte Plastice pune accent pe concertele de muzică clasică, de la colective de copii și pînă la muzicieni cu renume. Această tradiție va fi păstrată și în acest an. Muzeul de Istorie pregătește numeroase acțiuni interactive. Vor avea loc și proiecții în cadrul Festivalului Internațional de Film Documentar „Cronograf”, și master-classuri de origami, jocuri pentru copii, o expoziție de automobile retro și multe altele. În acest an un program deosebit de interesant are Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. În renumita grădină a Muzeului va fi deschis după restaurare pavilionul arhitectului Alexandru Bernardazzi, vor avea loc și spectacole teatralizate, și exotică adevărată – un concert de muzică și dansuri africane în interpretarea unui grup de artiști din Mali.
Cu un program ceva mai redus va participa la sărbătoare Casa-muzeu „A.S. Pușkin”: întrucît nu se află în centru, dar într-o altă zonă, în scopuri de securitate, Muzeul se va închide la ora 21.00.
Programe vaste vor prezenta și muzeele din teritoriu, unde, la fel, se atestă o creștere a numărului de vizitatori anume la această sărbătoare. Un show grandios îi așteaptă pe vizitatorii Cetății Soroca, diverse expoziții și programe artistice se vor desfășura și în alte localități – Anenii Noi, Dondușeni, Edineț, Leova, Taraclia, Ocnița…
Cei interesați se pot familiariza în detaliu cu programul Nopții muzeelor accesînd site-ul ministerului nostru, însă cel mai bine ar fi să vină la sărbătoare și să acumuleze maximum de impresii.
De fapt, această sărbătoare a apărut ca o idee de a inspira și reanima activitatea acestor focare de cultură. Așa că pentru noi 18 mai este un fel de 1 septembrie al angajaților muzeelor. Este data la care se face bilanțul activității muzeistice, se trag concluzii, se elaborează programe noi. Grație acestei sărbători, muzeele își au acum propria carte de vizită. În toți acești ani publicul s-a obișnuit cu existența acestui eveniment și îl așteaptă, fapt ce ne bucură. Și, deși Noaptea muzeelor este un eveniment distractiv, noi, totodată, vrem să arătăm ce comori neprețuite păstrăm. Pregătind expozițiile consacrate sărbătorii, așteptăm că după Noaptea muzeelor publicul ne va vizită pe timp de zi, cînd există mai mult timp și spațiu pentru a reflecta liniștit asupra unui exponat sau a expoziției în ansamblu.
- Dacă e să vorbim despre starea generală a muzeelor, cîte avem și în ce categorii se împart? Care dintre ele sînt mai deosebite, mai neobișnuite?
- Astăzi, în Registrul muzeelor din Republica Moldova figurează 121 de muzee. Printre ele figurează muzee naționale, care se află la balanța Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, muzee aflate la balanța autorităților locale – a primăriilor sau administrațiilor raionale, și muzee private. În plus, aceste muzee mai au și 12 filiale.
În afară de muzeele naționale despre care am vorbit deja, avem și muzee private foarte interesante. Unul dintre acestea este „Casa părintească” din s. Palanca, Călărași. Acesta este administrat de fondatoarea lui, Tatiana Popa, o femeie minunată. Dacă programul de lucru al majorității muzeelor sătești cuprinde ore din timpul zilei, la „Casa părintească” Noaptea muzeelor începe tradițional la ora 21.00 – cu o seară de romanțe – și se încheie la șase dimineața! Toată noaptea, în curte arde un foc mare, în jurul căruia se cîntă, se adună toți sătenii, iar în acești ani muzeul și-a cîștigat atît de mulți admiratori, încît este vizitat și de oameni din alte localități.
- Cît de des se reînnoiesc expozițiile? De unde se iau exponate noi? Există suficienți specialiști calificați pentru acest proces?
- Colecțiile din cele trei muzee naționale sînt pur și simplu minunate. Foarte des vizitatorii, chiar și chișinăuienii care vin pentru prima oară la expoziție, se miră: „Într-adevăr toate acestea sînt ale noastre?” Da, putem spune cu mîndrie – toate sînt ale noastre! În ceea ce privește exponatele, Muzeul de Etnografie dispune de zeci de mii de exemplare, cel de Istorie – nu mai puține de 165 de mii, cel de Arte Plastice – cca 40 de mii. Există printre ele exponate unice, care au fost adunate decenii în șir.
Dar dacă e să vorbim despre expoziții – acestea se împart în două categorii. Există expoziții permanente, care formează conceptul muzeului, și există expoziții tematice. Aceasta nu înseamnă că cele permanente nu se schimbă, nu, ele tot se completează. Cele tematice însă se organizează în funcție de conceptul expozițional al muzeului. Spre exemplu, Muzeul de Etnografie le schimbă lunar. Muzeul de Arte Plastice organizează expoziții tematice pentru 2-3 săptămîni. Asta pentru că foarte multe expoziții se aduc de peste hotare și vizitatorii trebuie să reușească să le vadă. La Muzeul Național de Istorie expozițiile tematice durează o lună – două.
- Este costisitoare întreținerea unui muzeu. De unde se iau fonduri? Sînt atrași și investitori străini? Dacă da, pentru care proiecte?
- Finanțarea muzeelor se face în funcție de statutul lor. Dacă muzeele naționale se află la balanța Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, finanțarea lor se face din bugetul central. Muzeele fondate de autoritățile locale – sătești sau raionale – la fel se finanțează din bugetul de stat. Iar pe cele private le întrețin înșiși fondatorii lor. Însă toate muzeele au posibilitatea să participe la diverse proiecte internaționale, de care avem foarte multe. Toate muzeele noastre naționale au participat nu o dată la diverse proiecte în cadrul programului de colaborare transfrontalieră, finanțat din bugetul european. Spre exemplu, restaurarea Muzeului Național de Arte Plastice de pe str. 31 august 1989 a fost posibilă anume grație unui grant oferit de Guvernul României.
Colecțiile muzeelor pot fi completate din mai multe surse. Prima o constituie achizițiile. Ele se pot face fie din mijloacele alocate de fondatori în aceste scopuri – același minister sau autoritățile publice locale, fie se finanțează de muzeul însuși. Voi explica: muzeele prestează anumite servicii contra plată (bilete, excursii, diverse master-classuri). Banii cîștigați de pe urma acestora, pe care muzeul are dreptul să-i cheltuiască doar pentru dezvoltare, și nu în scopuri comerciale, pot fi cheltuiți pentru achiziționarea unor noi opere de artă. O altă sursă de completare a colecțiilor o constituie donațiile. Pentru Muzeul Național de Etnografie este cea mai sigură metodă, deoarece el organizează regulat expediții în teritoriu, și oamenii donează cu plăcere obiecte vechi. Pe ei îi măgulește faptul că un covor vechi păstrat în casă și transmis din generație în generație va fi expus la muzeu.
Muzeul de Istorie își poate completa colecțiile în urma săpăturilor arheologice efectuate pe teritoriul republicii.
În cazul Muzeului de Arte Plastice situația este mai complicată. Cîndva colecția acestuia era completată din contul colecțiilor personale. Spre exemplu, în 1978, familia mecenaților Velicico a donat Muzeului peste 20 de opere de artă vest-europeană și de icoane rusești. În prezent donațiile nu sînt foarte frecvente și se fac în fond pentru expozițiile personale. Adică artiștii plastici fac o expoziție personală și pot dona muzeului lucrări proprii.
Referitor la resursele umane… Muzeele noastre naționale diferă ca state de personal. Spre exemplu, cel mai numeros este colectivul Muzeului de Etnografie – 137 de persoane, cel mai puțin numeros – cel al Muzeului de Arte Plastice – 64 de persoane. Însă la ambele există problema cadrelor. În mare măsură din cauza salariilor mici. În plus, în țară, cu regret, nu există o facultate care să instruiască specialiști anume pentru muzee, cum se face, de exemplu, în România, Rusia, Ucraina. Cîndva, specialitatea de muzeograf a fost instituită, la inițiativa Ministerului Culturii, la Universitatea de Stat din Moldova, în cadrul Facultății de Istorie. Însă ea s-a dovedit a fi puțin solicitată și nu și-a găsit continuare. Acum s-au mai păstrat anumite ore și teme studiate la USM și la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”. Iată de ce la muzee vin, în fond, absolvenți ai unor specialități înrudite – filologi, istorici, care însușesc profesia nemijlocit la locul de muncă.
- Întrucît Republica Moldovatinde să dezvolte turismul internațional, muzeele devin un obiect strategic din acest punct de vedere, lor li se acordă o importanță deosebită. Se preconizează crearea unor noi muzee și expoziții moderne, cu utilizarea tehnologiilor avansate, a formelor interactive?
- Nu pot spune că muzeele deja existente la noi ar fi arhaice sau nemoderne. Nu mai există demult excursii în care vizitatorul vine la muzeu și în tăcere ascultă relatarea ghidului. Toate muzeele mizează pe metodele interactive de predare a materialului, de familiarizare cu colecțiile. Iar acest lucru cere abordări și talente deosebite. Un exemplu bun în acest sens este Muzeul de Arte Plastice, mai ales după restaurare. În orice zi – de lucru sau de odihnă – el e plin de vizitatori. Echipa practică cele mai moderne metode de lucru. Chiar dacă nu e numeroasă, este foarte activă, mereu schimbă tehnicile și adoptă rapid cele mai avansate practici din domeniu. Merită menționat faptul că ghizii noștri demult prezintă programele și în limba rusă, și în engleză, și în franceză. Toate acestea au contribuit la creșterea numărului de vizitatori.
- Ministerul Dvs. colaborează ci Agenția Turismului? Dacă da, în care domenii?
Da, colaborăm. Numărul turiștilor sporește de la an la an, este un proces comun pentru Republica Moldova. Desigur, cele mai vizitate sînt muzeele din capitală, însă Agenția Turismului ne adresează tot mai multe întrebări – unde, în care localități îi putem duce pe turiști? Avem suficiente asemenea locuri! Le propunem să meargă la Palanca sau la Edineț, unde există minunatul „Muzeu al ținutului”. Este fantastic de frumos acest muzeu, dacă aveți posibilitatea, vizitați-l neapărat! Avem un foarte mic muzeu la Văsieni, Ialoveni, unde muncește o echipă de ”tocmai” trei oameni, dar care desfășoară numeroase evenimente. De fapt, întreaga viață culturală a satului are loc anume la muzeu. Acolo mai există și clubul „75 +”, unde vin locuitorii în etate, și un cerc muzical, și alte proiecte.
În afară de aceasta, dacă e să vorbim despre relațiile cu Agenția Turismului, apoi fiecare muzeu, pe lîngă programele oferite de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, are încheiate contracte cu anumite agenții de turism, care aduc grupuri de turiști în funcție de profilul muzeului.
- Avem în țară numeroase locuri minunate, interesante și chiar unice, care ar putea atrage turiști locali și străini. Însă adesea infrastructura subdezvoltată le joacă festa (spre exemplu, la Dolna – Casa-muzeu a boierului Ralli, unde nu există nici măcar o cafenea mică pentru turiști sau o gheretă cu suveniruri). Cine trebuie să ajute la soluționarea acestei probleme?
- Într-adevăr, cînd spunem că în diferite localități ale țării există muzee minunate, din păcate, nu putem spune că este ușor să ajungi acolo. Da, cu regret, infrastructura și drumurile reprezintă o piedică serioasă pentru ca turiștii să poată ajunge fără probleme într-un loc sau altul. Dar trebuie să menționăm că în ultimul timp autoritățile locale acordă mai multă atenție acestei probleme, deoarece multe muzee devin centre de atracție pentru turiști și oaspeții satului, deci și investițiile în infrastructură se vor recupera. În plus, eu sper mult că una dintre soluții va fi realizarea programul național „Drumuri bune pentru Moldova”.
-Iubitorii de artă plastică aureacționat pozitiv la deschiderea, după restaurare, a Muzeului Național de Arte Plastice. Însă deja de mulți ani, în inima Chișinăului, pe bd. Ștefan cel Mare, stă clădirea Muzeului de Arte Plastice, a cărei reparație a început, dar a fost abandonată. Care este soarta lui?
- Nu sînt de acord că a fost abandonată. Clădirea se află la balanța Muzeului Național de Arte Plastice, adică aparține Ministerului. Muzeul nostru are la balanță trei clădiri, toate trei fiind monumente de arhitectură. Primele două se află pe bd. Ștefan cel Mare, adică fosta vilă urbană a consilierului titular Vladimir Herța, și fosta casă a avocatului Moisei Cligman, și casa principesei Natalia Dadiani de pe str. 31 august 1989. Casele lui Herța și Cligman au fost restaurate în anii 2005-2007. Nu a fost o restaurare deplină, ci un fel de reparație cosmetică. Pentru un timp scurt, a fost suficient, însă pentru a finaliza restaurarea este nevoie de investiții solide. În prezent clădirea este conservată. Asta înseamnă că toate colecțiile au fost evacuate și transmise pentru păstrare în actuala clădire a Muzeului. Au fost efectuate lucrări serioase pentru a devia apele pluviale și a consolida acoperișul, pentru ca condițiile meteorologice să nu afecteze clădirea. La momentul actual depunem eforturi maxime pentru a găsi un partener european care să ajute Ministerul în restaurarea definitivă a clădirii.
- Multe dintre muzeele noastre dispun de fonduri și arhive vaste. În ce stare se află acestea?
- Pot să-i asigur pe cititori: toate se păstrează în condiții adecvate. Desigur, multe colecții se află în spații foarte comprimate. Una dintre cauze este că muzeele noastre nu au fost construite pentru aceste scopuri și lucrează în clădiri adaptate. Iar colecțiile au crescut de zeci de ori, deci suprafețele de depozitare precedente nu mai fac față situației. Totuși, situația nu esre ca cea de acum 20 de ani, cînd podurile curgeau și în depozite era umezeală. Acum – o spun cu toată responsabilitatea – în muzeele noastre nu mai există astfel de condiții de păstrare. Toate fondurile și arhivele, inclusiv cele rămase din timpurile în care în actualul Muzeu de Arte Plastice era amplasat muzeul Partidului Comunist al Moldovei, se păstrează în condiții adecvate. Fondurile acelui muzeu nu au fost aruncate, ele fac parte din fondul Muzeului Național de Istorie. La fel, în condiții de siguranță se află și întreaga colecție care se păstra în clădirea Muzeului de Artă (casele Herța și Cligman). Ea nu a fost comercializată, nu a fost trimisă nici în Rusia, nici în Europa de Vest. Toate aceste colecții au fost strămutate în depozitele clădirii de pe str. 31 august, 115. Aici se află și colecția națională de artă plastică, și colecția de artă rusească și vest-europeană, care anterior se păstrau în clădirea de pe bd. Ștefan cel Mare. Tot aici este și toată documentație, secția de evidență etc...
- Monumentul lui Ștefancel Mare, al cărui autor este Alexandru Plămădeală, este o mîndrie recunoscută a patrimoniului cultural al republicii și cartea de vizită a capitalei. Dar noi nu avem un muzeu al acestui sculptor, avem doar o plăcuță pe casa în care a locuit el, pe str. București. Se examinează oare posibilitatea deschiderii unei case-muzeu a renumitului sculptor?
- Ținem mult la colecția lui Alexandru Plămădeală. A fost donată de soția lui, Olga Plămădeală, și se păstrează în funcție de profilul obiectelor, adică parțial a trecut la Arhiva Națională a Moldovei, iar operele de artă plastică – la Muzeul Național de Artă Plastică. Vom avea sau nu un muzeu al lui Alexandru Plămădeală – nu pot spune cu exactitate. Da, noi susținem ideea că avem nevoie de mult mai multe muzee. Desigur, e necesar ca la Chișinău să existe un muzeu al acestui sculptor renumit. Și nu doar al lui – ar fi de dorit și o casă-muzeu a lui Alexandru Bernardazzi. Fără ei noi nu am fi avut propria școală de arte. A fost un tandem care a asigurat dezvoltarea artelor plastice în Moldova. Grație lor, avem azi Muzeul Național de Artă, la fel și grație primului custode al acestui muzeu, August Boiar. Bine ar fi ca și în cinstea acestui om de cultură să fie deschis un muzeu. Pe de altă parte, nu cred că, dacă nu există o clădire aparte, memoria acestor oameni și aportul lor la cultura țării cumva se diminuează. Dar dacă vreo organizație obștească își va asuma inițiativa și va dezvolta ideea, atunci Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, cu această linie de proiect (adică granturi oferite spre finanțare exclusiv organizațiilor obștești), împreună cu Arhiva și Muzeul Național, vor susține această idee și neapărat o vor examina.
Adăuga comentariu