X 
Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

De ce Clounella se simte cel mai bine pe scenele din R. Moldova

29 oct. 2021,, 18:28   Interviuri
5387 0

Mereu e cu zîmbetul pe buze, chiar dacă spune că mai are momente în care se simte tristă. Sora Clounellei, Elena Grădinaru, a povestit într-un interviu pentru Noi.md despre lecțiile învățate în pandemie, despre ceea ce o face fericită în prezent și despre ceea ce contează cu adevărat în viață.

Mai jos puteți vedea varianta scrisă a interviului:

- Salutare, prieteni! O nouă ediție a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” vine către voi. Astăzi, o am în vizită pe sora Clounellei, Elena Grădinaru. Bine te-am găsit!

- Încă sora Clounellei nu am fost numită. Mamă – da, deobicei.

- Semănați, de asta mi-am permis să spun că sunteți surori.


- Am să-i transmit. Bine te-am găsit!

- Îți mulțumesc c-ai venit în vizită astăzi. Aș vrea să te întreb ce mai face Clounella. Cu ce se ocupă pe timp de pandemie?

- Pandemia asta multe a schimbat. În primul rînd, a schimbat ca structură și compania, a schimbat ca puncte de prioritate atît în familie, cît și în afacere. Multe lucruri au luat o altă întorsătură și cea mai mare întorsătură a luat-o, probabil, momentul cu visurile pe care le aveam și cu punctele pe care trebuia neapărat să le îndeplinim pentru anul 2020 - un an pe care noi nici nu-l calculăm. Mie acum îmi vine atît de greu să calculez cîți ani are Clounella, pentru că 2020...

- A fost o vacanță cumva mai lungă...

- Da, o vacanță forțată, așa cum a fost la toată lumea. A fost o perioadă foarte lungă în care noi nu am avut de lucru. Noi nu am lucrat remunerați, în schimb eu pe online eram zi de zi și eu lucram mult mai mult. Eu am îmbrăcat costumul mult mai des.

- Cum te-ai descrie tu în trei cuvinte?

- Eu cred că descrierile țin de o stare emoțională de moment, dar eu, cînd primesc urări, sînt descrisă ca un soare și eu, de cele mai multe ori, așa și mă simt. M-aș mai descrie bună. Mie îmi place foarte mult să fiu de ajutor, să fiu utilă celorlați. De multe ori mi se spune că sunt „nebună”, dar în sensul că eu pot să merg pe stradă și să dansez. Eu nu mă gîndesc la anumite stereotipuri, ce o să zică cel de alături. Eu mă gîndesc cum mă simt eu și ce vreau să fac. Eu să mă simt bine, pentru că cel de alături e cu problemele lui în cap, dar eu nu le am. Poate eu o să-l ajut să iasă din ele.

- Tu mereu zîmbești.

- Nu este adevărat că mereu zîmbesc.

- Nu este adevărat? Cel puțin, asta vedem noi la spectacole, la petreceri. Chiar și acum zîmbești. Am vrut să te întreb dacă tu, atunci cînd te confrunți cu o problemă, tot zîmbești? Sau încerci s-o depășești pozitiv...

- Ce discutăm noi acum este legat de activitatea mea. Clounella a împlinit acum opt ani, dar eu sînt animator de 13 ani. Pentru mine asta e o parte din sufletul meu și asta e o plăcere a mea, o bucurie. Eu nu pot să vorbesc despre activitatea pe care o avem fără zîmbet. Da, sînt paranteze, sînt probleme la mijloc, sînt întrebări, statul la mijloc și tot așa, dar asta e o activitate pe care noi o facem din plăcere. Altfel, în pandemie, noi chiar ne-am fi reprofilat. Dar, pe lîngă toate caracteristicile pe care ți le-am spus, eu sînt și destul de dură și destul de corectă.

- De ce crezi că oamenii ar trebui să zîmbească mai mult și să nu se mai plîngă, să învețe să-și trăiască viața frumos? Pentru că de multe ori vedem doar tristețe pe fețele unor oameni.

- Asta e alegerea fiecăruia. Fiecare alege ce vrea să trăiască, să transmită, în acel moment, pentru că te concentrezi pe anumite probleme- acolo rămîi. În timp ce te concentrezi, discuți, analizezi, dezbați anumite probleme - politică, religie, bani, nu contează - în partea cealaltă se întîmplă lucruri frumoase. Și tu alegi să stai în gașca asta și nu în partea cealaltă. De asta, de exemplu, noi nu avem acasă televizor și nu urmărim știrile. Deci, noi nu avem televizor, computerul îl pornesc doar cînd am activitate sau o dată-n săptămînă, sau mai rar cînd privim împreună un film. La știri se transmit informații cu vibrații joase.

- Tu te consideri un patriot?

- Mie îmi pare că prea multă gălăgie și multe valuri se fac la nivel de patriotism. „Tu nu ești patriot, ai plecat și faci gălăgie de nu știu unde”. Mie îmi place țara noastră, eu chiar admir fiecare anotimp. Noi avem posibilitatea să vedem patru anotimpuri frumoase. Fiecare anotimp îl admirăm în toată amploarea.

- Pomenisei de traiul în altă țară, de emigrare. Am vrut să te întreb dacă ai avut ocazia de a te stabili cu traiul într-o altă țară sau poate ai trăit perioade scurte pe undeva.

- Nu, doar vacanțe sau escapade, cu jobul, la anumite trainguri, dar nu am trăit. În general, în familia noastră, părinții mei ne-au crescut cu crezul că dacă plecăm - plecăm cu toții. Noi nu am avut pe cineva din familie care să meargă peste hotare să muncească și să ne ajute financiar. Noi nu avem experiențe în familie...

- Dar te-ai gîndit vreodată că ai vrea să trăiești într-o altă țară, pentru că acolo, poate, e mai bine?

- Momentul ăsta cu „acolo e mai bine” este exact ca faza că eu mă concentrez să văd binele sau cealaltă parte. Atunci cînd îmi spune cineva că acolo se cîștigă mai bine, noi nu calculăm corect, ca și raport. Calculînd cît la sută din încasările tale presupune chiria, ieși la același procentaj. De exemplu, 40% e în Moldova, 40% e în altă țară. Nu e corect să spui că „acolo eu o să cîștig 2000 de euro”. Păi da, dar din 2000 de euro trebuie să achiți asta și asta.

- În viziunea ta, de ce crezi că unii aleg să plece peste hotare?

- Poate că s-au luat după cumetri, prieteni, neam, care sînt stabiliți acolo și le spune că este bine sau poate au ajuns aici într-un moment în care nu mai pot. E alegerea fiecăruia. Noi alegem, pînă cînd, să fim aici. Noi ne simțim confortabil.

- Cum crezi că ar trebui să fie ajutată țara ca să prospere?

- Trebuie să ceară ajutor, dacă vrea să fie ajutată. Nu poți ajuta pe cineva, dacă el nu vrea. Este cartea, tare virală pe internet, „Făți patul”. Adică, tu începe cu tine. Eu recunosc că foarte multe lucruri nu le fac. De multe ori, spun că-s lenoasă, că amîn lucrurile, c-aș putea face mai mult, că n-am dat din mine totul. De aici începi. Cum poți să schimbi o țară-ntreagă cînd eu la mine-n casă nu reușesc să fac curat?!

- Unde te simți cel mai bine?

- Oriunde! Ideea e în felul următor: dacă tu alegi să te duci în călătorii, beneficiază din plin de timpul de acolo. Dacă tu alegi să pleci la muncă, dă tot ce poți pentru perioada asta. Dacă tu alegi să te duci la plimbare, dă tot din tine ca să te plimbi. Dacă tu ești aici, tu trebuie să fii prezent aici. Fă tot! Dă maximum din tine! Dar asta e atît de greu. Trebuie să înveți să faci asta. Eu nu zic că eu fac asta.

- Aș vrea să continui următoarele idei: mama este...

- Mie îmi vin versurile lui Grigore Vieru: Mama una este

- Sînt mîndră că trăiesc în R. Moldova, pentru că...

- ... aici m-am născut.

-Peste zece ani voi fi...

- ... cu zece ani mai mare.

- Tot ce contează în viață este...

- ... ceea ce alegi tu.

- Persoanei căreia vreau, astăzi, să-i mulțumesc este...

- În acest moment, îți mulțumesc ție, pentru că m-ai invitat la interviu, să discutăm.

- Nicăieri nu-i ca acasă, pentru că...

- ... acasă este acolo unde ești tu.

- Și la final aș vrea să te întreb la ce te gîndești cînd rostești cuvîntul „acasă”?

- La mine s-a încălzit aici cînd spun „acasă”. Recent, am avut o escapadă de o zi cu familia, pentru că a fost ziua soțului. Faptul că noi nu am fost acasă, în casa noastră, dar am fost în altă parte, toți împreună, dînd-ne cu barca, cu bacul pe Nistru, am jucat tenis, cu mingea, cărți... Pentru mine, acolo tot acasă a fost. E locul în care tu poți fi tu, te simți confortabil.

- Contează cu cine, nu unde...

- Nu, categoric nu. Și în primul rînd, ține de tine, de ccea ce simți cînd spui „acasă”, dar la fiecare va fi diferit. Eu pot spune de mine.

- Eu îți mulțumesc tare mult pentru discuție. Îți urez succes în ceea ce faci. Îți urez să rămîi tot atît de zîmbitoare, chiar dacă spui că mai ai momente în care te copleșește tristețea și salutări Clounellei.

- Îți mulțumesc foarte mult pentru invitație. M-am simțit foarte confortabil.

- Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”, marca Noi.md. Vă reamintesc, în cazul în care doriți să deveniți și voi protagoniștii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email intreaba@noi.md sau pe rețelele de socializare. Pînă la noi întîlniri!

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?