Oleg Ianovschii: «În Occident nu mai există noțiunea de elită națională. Elitele urmăresc doar propriile interese». Partea 2

(Continuare. Începutul - la27.01.2022)

Cine va transpune în viață planurile elitelor mondiale, după ce clasa de mijloc va fi ștearsă? Cum funcționează rețeaua mondială de guvernare și care-s cele cinci puncte de sprijin ale influenței ei? Cum se formează paradigma informațională mondială și cum este ea gestionată în regim manual? Cum, în pași numărați, elita a comutat omenirea spre un consum redus? Despre aceasta și despre multe altele – într-un interviu a vorbit la postul ДеньТВ Oleg Ianovschii, consultant politic, lector la catedra teorie politică a Institutului de stat pentru relații internaționale din Moscova (MGIMO).

Portalul Noi.md propune cititorilor săi versiunea scrisă a acestei discuții.

Mulțumesc, ați răspuns la întrebarea : "cine?" și la întrebarea: "cum?" . Totuși: "pentru ce?". Să luăm un exemplu concret. În răspuns, Dvs. ați revenit la înțelegerea noastră clasică a elitelor, ce exprimă ele totuși, își apără interesele. Care poate fi interesul unor elite convenționale, orice am subînțelege noi prin ele, dacă ele distrug orientarea sexuală tradițională a populației giganticei lumi albe?

Știți ce-i interesant aici? Mai ales că se pot raporta la aceeași categorie toate momentele rasiale, sexuale, etnice, de migrație. Peste tot principiul este unul: "divizează și domnește". Hai să credem că interesul național nu interesează pe nimeni, unul dintre savanți a spus că în sec.21 statul nu mai este stat. Este un oarecare teritoriu pentru întreținerea populației, gata. Adică, e pur și simplu un țarc, niște linii conturate. Lars von Trier (regizor danez – nota red.) are un film, "Dogvill". Acolo toți locuiesc în niște pătrățele. Clar că-s doar hotare imaginare, în care ei au fost plasați, și iar, din punctul de vedere al elitei globale, este și acesta un țarc. Din care nu puteți ieși. Noi vă spunem ce să faceți și ce să nu faceți. E absolut logic. De bună seamă – divizează și domnește.

Unu – există acest teritoriu. Doi – mai multe pături sociale e mai dificil să se organizeze. Mai mult, există studii, în special bazate pe exemplul englez, care spun că dacă societatea este mai diversă, ea este mai puțin unită, mai puțin implicată politic, tot din contul autoorganizării și organizării de sus. Dacă înainte vreme exista sindicatul, era clar pe ce bază ne organizăm, dar aici nu este clar. Fiecare se va auto-organiza, și se vor bate înde ei. Perfect. Curat niște triburi.

Apoi, principalul, această societate apatică devine mai indiferentă față de mediul ambiant, mai agresivă față de cel extern, pentru a se apăra pe intern. Conceptul prieten-dușman, cunoaștem asta.

Și cel mai interesant. Deosebit de activ acest lucru s-a manifestat în perioada coronavirusului, - schimbarea ierarhiei necesităților. Oamenii au nevoie de mai puțin, și există studii care compară de ce avea nevoie un englez în a. 2000 și acum. Mult mai puțin. Să luăm, spre exemplu, lockdown. O temă fierbinte, nu vorbim despre aceea de ce se face asta. Dar, o oarecare construcție teoretică abstractă. Închipuiți-vă, că la noi inflația este foarte înaltă, cea a produselor alimentare îndeosebi. Totul nu este foarte bine, producerea așa și așa, se încearcă și impunerea diferitor momente ecologice. Și ce anume cere omul, majoritatea, 80 % convențional? Majorarea salariului, sporirea bunăstării, a sistemului medical, de sănătate, protejarea drepturilor, pensii etc. Și acum să ne închipuim că a fost introdus lockdown. Încă mai aveți acele cerințe, dar pentru o vreme ați fost limitat. Apoi a urmat al doilea lockdown, al treilea, al cincilea. Ce veți dori după al cincilea lockdown? O majorare de salariu? Nu, scoaterea lockdown-ului. Și după ce îl vor scoate, veți fi recunoscător și nu veți mai cere nimic. Simple practici sociale de inginerie socială. Nimic complicat. Este utilizat în publicitate. Și așa funcționează .

La fel și din punctul de vedere al minorităților. Să le numim minorități de migrație. Există un concept straniu, numit bioleninism. În mediul dreptei americane. Eu nu-s de acord , dar iată care-i sensul. La căderea Imperiului rus s-a format o nevoie urgentă de elită. De unde să se ia? Conta originea de clasă. Și de unde o luam atunci – din elementele de clasă apropiate, în cazul dat. Ce era principal aici? Pentru că exista partidul, aceste elite noi erau, desigur, loiale partidului, pentru că de unde să se ia – din ”mocirlă în cneji”. Și acum închipuiți-vă o situație: în elita guvernantă aveți o populație masculină albă, evident. Este o majoritate masculină albă absolută, care are totul la dispoziție – guvernarea și tot - tot - tot. Și există a clasă de mijloc mai extinsă, care se poate autoorganiza, care dispune de careva forme ale societății civile, de conștiință, de niște instrumente, inclusiv la nivelul unor cluburi, are niște idei. În principiu, aceasta este pătura care dispune de posibilitate financiară și de o anumită mentalitate critică, care poate concura, un fel de armă organizațională. Și principalul, pentru că la ei totul este bine, în special, niște boomeri convenționali, în anii 60, lor le era indiferent că nu vor fi primiți undeva. Ei au economii, ei nu au nevoie să meargă în politică, ei pot activa în sectorul financiar, pot sta la pensie. Autosuficienți, eu nu țin supărare pe toți ceilalți.

Și să luăm, spre exemplu, un travestit negru, cu un singur picior. Ce șanse are el să iasă undeva? Deseori are și probleme psihice. Este bolnav social, în viziunea majorității. Are o identitate ștearsă, este foarte vulnerabil. De aceea este cultura supărării, toată lumea este supărată. Pentru că nu există nimic despre ce tu poți spune ferm, totul este foarte fluid. Și să ne închipuim, că luăm reprezentanții convenționali ai populației negre cu adevărat asuprite, a unei minorități sexuale și, admitem, de gen și etnici, și le oferim acces la casa Albă, sau la o corporație, sau într-o medie convențională, și ce nivel de loialitate dintr-o dată! Nivelul de loialitate, apoi nivelul de ură, dulăi de pază contra oricui, apoi un nivel de autoorganizare, căci grupurile mici întotdeauna se organizează, cunoaștem din exemplul grupurilor etnice, grupurile mici se organizează în clici integre care se opun tuturor celorlalți și își apără propriile interese. Ei își pun oamenii lor, ei se lasă dirijați din contul loialității absolute și-s foarte utili în acest caz. Adică, este un fel de construire a unui partid. Foarte loial. Și ce e mai interesant, să zicem, pe exemplul partidului democrat, ei înțeleg, că dacă acesta pleacă – pentru ei totul s-a terminat. De aceea ei se vor ține din răsputeri, vor minți, vor face propagandă deschisă, orice, doar să se păstreze pe ei înșiși. Așa funcționează asta, cred eu.

Ați invocat exemplul SUA, însă el poate fi extrapolat și în alte țări. Este clar. Am înțeles corect, că de fapt acum avem de a face cu lupta unei super-elite împotriva acelei elite, care îi împinge de jos și pentru aceasta se aruncă tot felul de soluții menite să fracționeze această masă, să o confrunte pe interior, se lansează niște substraturi de jos care produc confuzie, pentru ca ei să nu-și poată folosi situația, arma organizațională împotriva celor de sus?

Da, eu asta cred. Noi putem urmări, avem aceste renumite articole din The Wall Street Journal, în care ne este descris numărul banilor, 3 sau 4 trilioane, acumulate de boomeri și de clasa de mijloc. Și ni se spune: la ce vă trebuie acești bani? Ce veți face cu ei? Ei, îi veți transmite copiilor voștri. Da lor la ce le trebuie? Că doar ei închiriază totul. Ei nu-s interesați de asta. Pentru ei - rețelele sociale, Meta universul, etc. Pentru ce? Unu – evident, deoarece asta înseamnă redistribuirea capitalului. O procedură-standard pentru sistemul capitalist, nimic nou. Expansiunea trebuie efectuată. Există metode clasice, mereu funcționale. Investițiile riscante, întotdeauna războiul, căci el mereu tuturor le aduce profit, absolut. Dar în acest caz și asta trebuie să fie sponsorizat din contul cuiva. Noi înțelegem, că dacă e o corporație, dacă-s interese financiare, în mare parte nici nu este vorba de bani, ci despre control ca atare. Pentru că banul este o abstracție, banii pot fi tipăriți. Ei trebuie tipăriți spre a produce impozit pentru cei săraci, în forma inflației. Este controlul nemijlocit al sistemului, și noi înțelegem că este imposibil ca sistemul să-și dorească să stea pe loc, el merei trebuie să meargă înainte. Iar expansiunea trebuie făcută din contul cuiva. Și va avea loc o anumită redistribuire din contul clasei de mijloc, din care 1 – 2% vor merge în sus, ceilalți – în jos, și asta e normal.

Doi – agenda ecologică, este evident că ea a apărut pentru a lua banii nenorociților de acționari din clasa de mijloc, și revenim din nou la convingerile elitare. Ce-l costă pe un reprezentant al elitei să achite mai mult pentru încălzire? Lui îi este indiferent costul încălzirii, dar iată pentru clasa de mijloc și pentru cea muncitoare este scumpă încălzirea, dacă e vă încălziți cu energie eoliană. Atunci majorarea va fi de 400-600% . Evident, dacă vorbim despre ecologie, cum intenționează corporația să obțină profit din ea, sau ei chiar vor să creeze acolo ceva social? Pentru ce? Sarcina lor e să obțină bani pentru acționari. Adică, tot banii contează, și într-o oarecare măsură e un instrument de extragere a capitalului, plus la asta probabil e și o suprimare ideologică, și mai este și ideea managerilor de top cum că asemenea instrumente se folosesc ca încercare occidentală de a opri dezvoltarea, industrializarea țărilor ne-occidentale prin impunerea ideologiei , în cazul dat – ecologice. E costisitor, ineficient și absolut irealizabil. Iată trei factori de bază, dar unde se rezolvă toate acestea? Pe platformele internaționale, și China, și Filipinele, să zicem, se văd nevoite să împrumute de la Banca Mondială, de la JP Morgan sau Goldman Sachs, convențional vorbind. Da acolo oamenii zic: poți lua un împrumut, dacă vei realiza ”agenda verde”. Da ce înseamnă ”agenda verde”? Înseamnă zero extracție de cărbune, reducerea energeticii nucleare, a gazelor etc. Construiește moriști eoliene. E foarte scump, foarte ineficient și mereu ținut la control. Adică, este un fel de instrument al nucleului sistemic: la distanță mică să controlezi periferia și semi-periferia, în opinia mea. Ei, și să stopezi dezvoltarea. Căci cred că toți înțeleg, că dacă dezvoltarea nu va fi stopată, nu vor fi implementate asemenea idei, ideologeme, ei vor fi depășiți mult mai rapid, în doi-trei ani.

Oricum, ei vor să controleze această dezvoltare…

Să o controleze și să o rețină. Noi doar avem o dezvoltare durabilă. Ea e durabilă, nu-i așa? Hai să rezistăm acestei dezvoltări.

Da, interesant. Acum putem privi dezvoltarea durabilă din altă parte. Cu siguranță, tot ce apare în această lume ca tehnologii avansate, bitcoini, este doar ceea ce tovarășii decidenți la cel mai înalt nivel global au permis să fie implementat în acest caz. Oleg Sergheevici, să revenim la elitele noastre,orice am subînțelege prin ele. Spectatorilor noștri nu le place că în raport cu clasa conducătoare rusească noi folosim termenul elită, dar prieteni, iertați-ne, un alt termen comod în utilizare, unic, scurt, nu găsim. Noi îi avem în vedere pe cei care adoptă decizii în Rusia, clasa guvernantă – oricum este elita. Ce credeți că trebuie să facem la noi, în Rusia? Eu am în vedere că totuși noi ne aflăm de aceeași parte a baricadelor cu puterea, cel puțin privind o parte din problemele existente. De ce proceduri avem nevoie pentru ca elita să devină suverană nu doar pentru că noi dispunem de arma nucleară și de rachete-minune, dar și mintal?

O întrebare pentru veșnicie… Să începem a medita nu doar despre bani. Ar fi bine să înțelegem că banul nu e totul. Este o abstracție, în mare parte. Azi este, mîine – nu.

Să explic puțin. Poate, cineva nu va înțelege. Un exemplu elocvent – Ucraina. La începutul acestor evenimente, al doilea Maidan, anul 13, foarte mulți politologi, și din cei care sprijineau puterea, și din insiderii puterii, nici nu-mi mai amintesc numele lor, dar ei spuneau: "Nu vă neliniștiți! Nu va fi nimic, pentru că noi controlăm economia. Uitați-vă ce schimb de mărfuri avem cu Ucraina, vedeți numărul mare de întreprinderi ale noastre acolo, oligarhii noștri de fapt. Gata. Noi controlăm Ucraina din punct de vedere economic, așa că nicăieri ea nu se va duce ". Și sub ochii noștri s-a produs ceea ce nimeni nu a așteptat. Toatechestiunile economice, financiare practic nu au avut rost. Adică, motivele politice au prevalat…

Eu cred următoarele. Economicul este foarte important. Îl las pe Marx și merg la următorul reprezentant al mișcării marxiste, Antonio Gramsci. El a definit corect viitorul. În închisoare, a avut destul timp pentru a cugeta asupra propriilor greșeli comparativ cu Lenin, și să înțeleagă că în Europa nu se va reuși ceea ce s-a reușit atunci în Rusia, că trebuie să se acționeze încet, și nu prin economie, da prin sfera ideologică – cultura, intelectuali, etc.

Noi am făcut așa: la început vom acapara economia, pe urmă ei vor veni la noi. Da Occidentul a spus: noi vom lua o idee, sfera ideologică, mentală, noi le vom determina viziunile asupra lumii în general, după care economia și singură va veni după noi. Le vom lua și pămîntul, și toate, și le vom vinde. Și-i vom așeza pe toate acele din lume. La început ei trebuie să creadă că toate acestea-s spre binele lor. Convențional, pe exemplul Ucrainei, putem spune că s-au ciocnit două probleme. Pe de o parte, este adevărat, neîncrederea în elite, în Ianucovici desigur, din partea a cel puțin jumătate din populație, chiar și a celor care l-au votat, dat fiind că și el avea aceleași raționamente. Și eu nu-mi amintesc ca cineva în Ucraină să inventeze ceva propriu, în toată perioada existenței independente a ei. Adică, ori un proiect din vest, ori unul din est. Dar din punctul de vedere al Ucrainei el nu a fost încadrat nicicum. Pe de altă parte, această convingere că dacă le vom da bani oligarhilor, sau elitelor, dacă ne vom înțelege la nivel elitar, vom reuși… Noi nu ne asemănăm ofițerilor coloniali englezi, care negociau cu o căpetenie oarecare. Așa nu merge. Pentru că ofițerul englez, venind, dădea nu bani căpeteniei, ci statut. El îi dădea recunoașterea egalității lor. Iată care-i treaba.

Și iată că Ucraina în persoana acestei substanțe, care poate fi numită elită, a crezut la fel cum și noi credem, doar că la alt nivel, că poate deveni parte din acest ceva. Acolo nimeni nu se îngrijește de popor. Trebuie să înțelegem asta. Și ei cred: "Unde să mergem? Vom deveni parte a acestuia, care și așa vrea acolo, sau vom ajunge singuri acolo, cu drepturile noastre ".

Totul este firesc. De aceea nimeni nu va fi admis. Nimeni nu are șanse în cazul dat, dar încercarea este recunoscută. Occidentalii au primit ceea ce și-au dorit. Pentru că, am mai spus, la început trebuie formate cunoștințele, tabloul lumii, implementate niște structuri conceptuale cu care se poate opera, care pot fi argumentate, ceva ce poate servi drept argument la bucătărie, elementar. Se referă la toate categoriile și la toate clasele, la toate păturile sociale.

În cazul dat, revenind la temă, cred că noi nu avem o structură sănătoasă, clară, unică de interacțiune inter-elitară, nici proprie, nici între noi și Occident. Da, noi avem Forumul Valdai, avem Forumul din Piter, însă la noi nu vin așa cum vin la ei, la Davos sau San Francisco. Nimic comun. La noi vin să ne vadă pe noi, acolo vin să se vadă reciproc. E o diferență. În cazul dat trebuie să recunoaștem, că nimeni nu va discuta cu noi, dacă noi înșine nu vom începe să raționăm în categoriile necesare despre aceea, că fiind aparte noi nu suntem mai răi, și să începem lucrul asupra dialogurilor interne. Elita trebuie să aibă un sistem de valori bine determinat. Da, să fie rentă, da, să fie profit, dar pentru ce? Și ce va fi dacă nu vei respecta asta? Un sistem de pedepse, bici-turtă. Regulile de joc. Adică, elita trebuie să devină o instituție, nu doar o denumire. Asta-i prima.

A doua, desigur, trebuie să trecem la treabă, ceea ce noi nu prea știm a face, cu excepția internaționalei poate, a creării propriilor noastre structuri. Cred că la noi se vor găsi numeroși oameni tineri și nu prea, care pot circula între țările noastre, vorbi limbi diferite și poseda volumul necesar de cunoștințe. De ce să nu-i folosim pe post de agenți ai interesului rusesc, în sensul bun, și să nu le încurcăm, să nu implicăm statul. Doar să le dăm undă verde și ajutor. Ei, și să învățăm a prelua bunele practici, cum am făcut în anii 40-50. Să găsim punctele nevralgice ale structurilor organizaționale occidentale, dar și să le creăm cumva pe ale noastre proprii. Să creăm rețele intelectuale, culturale. Eu cred că, convențional Russia Today este un proiect bun, dar e doar o picătură în mare. Și dacă nu ai spete, asta pur și simplu nu funcționează. Elitar, în cazul dat. Evident, și sistemul educațional. Eu cred că educația trebuie să fie accesibilă tuturor, dar educația elitară , adică pentru cei mai buni, care au rațiune critică, care pot conștientiza procesele și dispun de niște funcții cognitive elementare, de adaptivitate. … Apropo, despre adaptivitate voi spune că, în opinia mea, principala particularitate a elitei este capacitatea de a se adapta contextului și a forma contextul evenimentelor. Iată ce, din careva motive, noi deocamdată nu știm să facem. În universități, școli, anume asta trebuie să învățăm: a cugeta independent, creativ. Nouă nu prea multe ne-au scăpat în educația umanitară. Dar cred că e un lucru foarte important. Căruia îi aparține viitorul!