Victor Gheorghiu: De la fotbal, la propria companie imobiliară

Nu este o noutate că R. Moldova e bogată în oameni frumoși, care inspiră și motivează prin propriile povești de viață. Și în acest sezon, ne-am propus să descoperim oameni de valoare, care pun umărul acolo unde e nevoie pentru a-și ajuta țara să prospere.

Astăzi, vă facem cunoștință cu Victor Gheorghiu, care ani la rînd s-a dedicat fotbalului și din cauza unor probleme de sănătate a fost nevoit să renunțe la tot și s-o ia de la capăt într-o altă țară. A revenit însă peste cîțiva ani acasă, aducînd cu el un bagaj de cunoștințe, pe care l-a aplicat util, iar acum culege roadele.

- Salutare, prieteni și bine v-am găsit la o nouă ediția a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. E timpul să reluăm tradiția de a face cunoștință cu oameni care motivează și inspiră prin propriile povești de viață. Invitatul meu de astăzi este Victor Gheorghiu, fost fotbalist, care s-a regăsit într-un alt domeniu – cel imobiliar, unde lucrează cu plăcere. Victor, te salut și îți mulțumesc că ne-ai primit în ospeție pentru a depăna amintiri și a ne povesti despre ceea ce faci astăzi, acasă.

- Salut și bine v-am găsit!

- Este R. Moldova locul în care te simți astăzi în siguranță?

- Probabil acum, cu situația din țară, majoritatea crede că este panică, dar eu mă simt liniștit, calm. Îmi place acasă și am revenit mereu cu gîndul că acasă este cel mai bine.

- De ce îți place acasă? Ce te motivează să faci ceea ce faci astăzi?

- Domeniul imobiliar dintotdeauna mi-a plăcut. Mereu mă întrebam cum aș fi putut să avansez în acest domeniu. Eu am jucat fotbal profesionist o perioadă mare a vieții, pînă la 23 de ani. Efectiv, am vrut să-mi leg viitorul cu acest sport, însă din motive de sănătate a trebuit să renunț. Am avut cîteva intervenții chirurgicale, după care n-am mai putut să revin la forma unui sportiv profesionist. Atunci am decis că trebuie să schimb ceva, să mă reprofilez și înțelegeam că mult timp nu am la dispoziție. Am plecat în Dublin, fiindcă aveam acolo niște rude.

- Nu știai unde te duci. Nu te aștepta nimeni cu totul de-a gata...

- Da, nimeni nu mă aștepta cu totul de-a gata, dar întotdeauna am fost o persoană care era gata pentru ceva nou. Mă pregăteam pentru ceva greu, pentru ca, ajungînd acolo, să-mi fie ușor. Ca orice om care pleacă peste hotare, înțelegeam că nimeni nu mă aștepta cu pîine și sare.

- Cît timp ai stat acolo? Cu ce te-ai ocupat?

- Eu am petrecut acolo trei și jumătate. Îmi găsisem un job în aeroportul din Dublin, eram vînzător în Duty Free. Acolo am lucrat un an. În tot acest timp, eu mai și învățam – îmi perfectam limba engleză. Lucrînd un an în industria aviatică, a început să-mi placă tot ce ține de aeroport. Am început să analizez situația din jur. Niște băieți care lucraseră cu mine au început să arunce CV-urile la companiile ce check-in. Acolo aeroportul e mega mare. Am apelat la compania aeriană Ryanair, o companie irlandeză, ca agent check-in, acesta era postul. Din prima am luat această poziție. Mi-a plăcut foarte mult, pentru că eu voiam să schimb ceva. Eram oarecum obosit de fluxul ăsta de oameni. Lucrînd acolo două luni, profesorul de la colegiu mi-a zis că este o poziție interesantă la Facebook, era nevoie de un om vorbitor de limba rusă. Atunci, gîndindu-mă la Facebook, mi s-a părut ceva wow. Ceea ce lor le trebuia, era un om care cunoaște la perfecție limba rusă, atît scris cît și vorbit, și limba engleză la un nivel foarte înalt. Mi s-a spus: „Noi cu limba engleză pe tine te pregătim. Noi știm că voi cunoașteți limba rusă”. Eram vreo 50 de potențiali candidați. Pînă la urmă, eu am obținut această poziție. A durat cam două luni tot acest proces – unul destul de lung. Și am început să lucrez la Facebook.

- Cît ai lucrat acolo?

- Aproape doi ani. Am început ca un simplu agent. Am lucrat vreo 3-4 luni în această poziție, după care a apărut o oportunitate de a avansa și iarăși am aplicat pentru această poziție. Pentru mine, pînă la urmă, Irlanda este țara oportunităților.

- Te-a ajutat să crești.

- Absolut! Am obținut apoi o poziție nouă, am început să fiu șef de echipă, unde aveam vreo 30 de agenți cu care eu lucram și pe care îi ajutam. Îmi plăcea foaret mult ceea ce făceam. Eu eram omul care voia întotdeauna să avanseze, aplicam mereu la orice poziție disponibilă, care putea să-mi ofere o șansă să avansez atît material cît și ce ținea de companie.

- Ți-a fost bine. Ai avut o profesie la care multă lume visează și nu o obține, un salariu cu siguranță bun. De ce, totuși, ai decis să revii acasă? Mulți, plecînd peste hotare, nu-și mai doresc să revină.

- Eu cînd am plecat, atunci s-a încheiat și cariera mea în fotbal. Mi-a fost foarte greu să trec prin această despărțire de fotbal. Înțelegeam că ceea ce făceam eu atunci, o făceam din plăcere, eram întotdeauna entuziasmat de ceea ce fac eu. Aveam o parte din bani strînși, în jur de zece mii de euro. Cu acești bani am plecat în Dublin. O parte am lăsat pe cheltuielile pe care le aveam pînă a-mi găsi un job, iar o altă parte am început s-o strîng. Timp de un an, adunînd bani, analizam foarte mult piața imobiliară din Moldova. Vedeam cum prețurile începeau să crească, prin 2017 aici se construiau foarte multe case noi. Atunci, am apelat la un credit în Irlanda. Pe baza acelui credit, am cumpărat aici trei apartamente. Aveam în gînd ca două dintre ele să le dau în chirie, care să-mia ducă un venit, iar în unul să trăiesc eu, fiindcă pe atunci eu nu aveam apartament. Eu încercam să fac maximum posibil în Irlanda, să scot maximum posibil de acolo ca să pot să revin acasă un pic mai stabil. Indiferent de faptul că eu aveam o profesie și un job bun acolo și înțelegeam că pot să avansez, mereu îmi doream să revin acasă.

- Îți amintești ziua în care ai luat hotărîrea că revii acasă, că nu mai vrei să rămîi?

- Da. Eu, fiind în Irlanda, am început o relație cu o domnișoară. Ea tot a fost un motiv pentru care am revenit acasă. Era întrebarea timpului. Îmi era frică, fiindcă totul mergea atît de bine, avansam foarte rapid și mă gîndeam să fac poate altfel, ea să vină la mine. Dar, fiind acolo, deja începusem să aplic la joburi aici, în RM. Voiam să văd cum aș putea să mă reorganizez aici, ce salariu aș putea să obțin aici, fiindcă înțelegeam că am și responsabilități, am un credit pe care trebuie să-l închid. Dar în același timp, vedeam că apartamentele atunci deja aduceau un venit. Era un pas foarte greu. Eu tot lăsam pe mîine, spuneam că revin la acest subiect peste o lună, două sau jumătate de an, pînă în momentul în care realizam că cu cît mai tîrziu mă întorc în Moldova, cu atît mai greu o să-mi fie să-mi revin aici, pentru că înțelegeam că trebuie să încep totul din nou. Dar înțelegeam că am deja un bagaj de experiență, care va putea să mă ajute aici și am aplicat la cîteva companii IT, care erau bazate pe transport și turism. Una dintre companii m-a invitat aici la interviu, am avut o negociere asupra la tot. Eu le-am dat oferta mea, la care ei au zis că vor reveni și am plecat înapoi în Dublin. Peste o lună ei au revenit cu oferta finală și deja am ajuns la un consens și m-am întors înapoi aici.

- Revenind în RM, ai îndrăgit și mai mult domeniul imobiliar. Cînd ai simțit că trebuie să te implici mai mult, să-ți deschizi chiar propria afacere?

- Atunci cînd am revenit, aveam deja salariu la compania asta de IT și, între timp, erau apartamentele care se dădeau în chirie. Atunci era o perioadă în care prețurile au început să crească brusc și atunci am decis să vînd două apartamente. Cînd le-am vîndut, am întîlnit un agent imobiliar, care mi-a oferit posibilitatea să activez în compania în care activa și el, pe un regim part-time. Atunci abia făceam cunoștință cu tot ce era legat de imobiliare.

- Se cîștigă bani buni din acest domeniu?

- Eu cred că din orice domeniu în care tu te implici cu sufletul poți cîștiga bani. Nu aș putea face un calcul ca să pot spune dacă se cîștigă mult sau puțin. Cred că se cîștigă bine în domeniul imobiliar. Probabil că dintotdeauna domeniul imobiliar a fost un domeniu din care se cîștigau bani.

- Dacă ar fi să orbim în cifre, în opinia ta, de cîți bani ar avea nevoie un moldovean ca să trăiască decent?

- Bună întrebare! Eu nu vreau să iau o decizie în numele tuturor. Cînd reveneam în Moldova, mi-am pus ca scop că un minimum pe care aș vrea să-l am aici este de o mie de euro lunar. Și pînă acum cred că o mie de euro pentru o persoană în RM este ok.

- Eu obișnuiesc să închei interviurile, întrebîndu-i pe invitații mei de ce pentru ei nicăieri nu-i ca acasă, pentru că așa se numește și proiectul. Pentru tine, de ce nicăieri nu-i ca acasă?

- Pentru mine nicăieri nu-i ca acasă, fiindcă acasă este familia, sînt prietenii, rudele. Întotdeauna cînd reveneam acasă, ieșind din avion, simțeam aerul acesta cald, temperatura era întotdeauna diferită, era pentru mine o climă mai favorabilă și mereu eram întîlnit și eram bine la suflet. Pentru mine, revenirea acasă era ca o umplere a sufletului cu bine, cu căldură.

- Victor, eu îți mulțumesc tare mult că ți-ai deschis practic sufletul și ți-ai reamintit despre frumoasele evenimente din viața ta și îți urez mari succese în tot ceea ce faci.

- Și eu vă mulțumesc că ați venit și ne-ați vizitat.

- Cu mare drag!

Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”. Nu uitați, dacă doriți să deveniți și voi eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email mailto:intreaba@noi.md sau pe rețelele de socializare. Pînă la noi întîlniri!

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.