X 
Transnistria stiri: 1405
Eurovision stiri: 504

Veaceslav Ignatenco: Nistrul îmi e la fel de drag ca și Niprul

29 sep. 2022,, 17:24 (reactualizat 4 oct. 2022,, 18:58)   Interviuri
7245 0

Tablourile lui Veaceslav Ignatenco, maestru emerit în arte din RM , membrul al Uniunii designerilor din URSS, se păstrează în multe muzee din Moldova, Belarus, Ucraina, în colecții private din diferite țări. S-a născut și a trăit trei decenii în Belarus, iar în a. 1983 s-a mutat la Chișinău, unde a căpătat o a doua patrie. Nu este un simplu fapt biografic. Astăzi împletirea uimitoare a paletelor artistice moldovenești și belaruse se distinge clar pe multe lucrări ale lui Ignatenco.

- Tatăl Dvs. a predat desenul în școală și, probabil, cu creioanele și vopselele V-ați familiarizat imediat după zdrăngănei?

- Da, am desenat dintotdeauna. Însă nu au existat careva instrucțiuni părintești deosebite, lecții nu au fost. Ceva îmi șoptea, mă sfătuia, iar eu «înveșniceam» cu plăcere satul natal Peredelca din regiunea Gomel, cu ajutorul setului de creioane «Спартак» și a acuarelelor «Ленинград». Și cum puteam să nu mă apuc de pictat, dacă în jur era așa o frumusețe! Școala în care am învățat se afla în incinta unei moșii vechi, spre care ducea o minunată alee de tei. Peste tot – pini, mesteceni. Satul stă pe un mal înalt al Niprului. Așa orizonturi se deschideau – ți se oprea răsuflarea. Țin minte, mama spunea: «Fiule, săpam cartofii, m-am așezat să-mi trag sufletul, am privit în jur – așa o frumusețe, că te doare inima». Acolo, în fiecare casă era un tablou de-al tatălui meu cu peisajele natale, cu malurile pitorești ale Niprului. Pentru mine, pe viață, au devenit o necesitate deosebită întinderile acvatice. De trei ori am fost la Casa de creație din Solnecinogorsk, sub Moscova – pe lacul Senej. Locuri fermecătoare acolo. Și cum numai am venit în Moldova, am fost atras de malurile Nistrului.

- Reieșind din numeroasele tablouri , un loc deosebit de atractiv pentru Dvs. a devenit satul Rașcov din raionul Camenca.

- Un șir de expoziții ale mele le-am întitulat «Rașcov». Locuri uimitoare în care se unesc mai multe culturi – moldovenească, rusă, ucraineană, evreiască, poloneză, armenească. Aici încă mai funcționează cea mai veche biserică catolică din țară, s-au păstrat ruinele sinagogii și vechea Biserică a Pocroavelor. Rașcov este așezat pe malurile pietroase ale Nistrului, unde acesta formează o cotitură. De aceea satul este numit «mica Elveție». Deasupra satului se înalță semeț o stană de piatră - «Roșia» , care la apus de soare capătă o culoar de un roșu-purpuriu. Aici toate respiră istorie, pe care vrei să o pecetluiești în cupolele azurii ale bisericii Sf. Treime, în căsuțele înecate în flori pestrițe. Dar pentru mine magnetul principal este, desigur, Nistrul. În aceste locuri el este lat, cu multă apă și așa de diferit! Toamna și iarna apa este densă, de un verde închis. În serile de vară – portocalie, reflectă culorile cerului în amurg. Iar într-o dimineață de mai – azurie sau roză, transparentă. Dar eu pot proslăvi apele Nistrului și departe de Rașcov. Pentru un plein-air pe mal, merg în orice anotimp, în orice colț al Moldovei. Nistrul mi-a devenit la fel de scump, ca și Niprul.


- Aveți numeroase schițe mici, de 30х35 сm, care «însoțesc» așa de expresiv tablourile mari în cadrul vernisajelor…

- Aceste schițe, pictate din natură, mi se par așa de vii, mobile. Apropo, la șevalet lucrez în picioare, ceea ce cred că conferă desenului un temperament deosebit, libertate, legătură cu mediul ambiant. Uneori fac o schiță pe mal, în jur – așa de multe păsări, se pare că te vor atinge cu aripa. Ciripesc, se aude cucul, zumzăie albinele, zboară fluturașii, nu mai tace corul broscuțelor. Și eu îmi doresc, ca privind peisajele mele, spectatorul să audă aceste sunete. Unul dintre pictorii mei preferați este marele pictor rus, sovietic Arcadii Plastov. Multe dintre lucrările sale proslăvesc satul lui natal Prisloniha din regiunea Ulianovsc, unde acum au loc plein-air-uri anuale. Privind tablourile acestui maestru, eu parcă simt mirosul ierbii proaspăt cosite, aud zborul păsărilor deasupra lanurilori. Fiecare lucrare a lui este plină de dragoste pentru plaiul natal, pentru copiii satului, pentru fiecare fir de iarbă.

- Dar lucrați mult și în stil abstract. Spre exemplu, seria «Avioane» este plină de o dinamică minunată, culori vii, pasiune.

- Este o abstracție geometrică, țesută în fond din triunghiuri, pătrate, dreptunghiuri. Ea a apărut în lucrările mele încă din anii studenției, însă la modul serios am practicat-o în timp ce făceam design la EREN, aranjam în pavilioane diverse expoziții tematice. Acea practică mi-a inspirat aceste motive stilistice. Acum îmi amintesc de un caz. În a. 1988 am prezentat două lucrări pentru o expoziție consacrată Zilei ocrotirii copilului. Atunci am decis să demonstrez pentru prima dată lucrările mele în stilul abstracției geometrice. Una se numea «Jocul», a doua – «Caleidoscop». Reputații pictori din comitetul de expoziție - Bogdesco, Cuciuc, Obuh, Grecu - au fost surprinși: «Ce-i asta? Da unde-s copiii?» Eu le-am vorbit despre ideile mele – că figurile multilaterale, intense parcă ar transmite și ritmul unui joc vesel, și o poveste multicoloră, pe care în copilărie am urmărit-o cu toții în tubul unui caleidoscop cu cioburi de sticlă fermecate. Maeștrii m-au ascultat și m-au rugat să ies în coridor pentru puțin timp. Peste vre-o 10 minute de discuții mi-au adus la cunoștință decizia lor: tabloul «Jocul» a fost inclus în expoziție. Fiți de acord, azi e dificil să ne imaginăm, că asemenea abstracții puteau provoca repurtaților mei colegi neliniște și nedumerire.

- Una dintre seriile Dvs. este consacrată Chișinăului vechi. Cred că este imposibil să pictezi aceste mansarde, garduri dărăpănate, cerdac-uri , dacă nu iubești aceste cartiere umbroase ale capitalei. Doriți să înveșniciți pentru urmași niște locuri emblematice?

- Nu, această serie, care mi-a permis să desfășor deja șase expoziții personale, a fost dictată anume de dragostea pentru orașul vechi. Venind la Minsk după absolvirea școlii, am locuit 15 ani în orașul unde domnesc bulevardele largi, edificiile mari, scuarurile vaste. Pe acest fundal centrul Chișinăului, cu case într-un singur nivel, mi s-a părut neobișnuit - cameral, «calm», provincial. Dar în asta constă farmecul lui : aroma teilor și salcîmilor în floare, aleile de castani și nuci. Ajuns pe străduțele de pe Pușkinscaia Gorca, nu am putut trece cu vederea turbulența liliacului în floare, laițele de lemn din preajma căsuțelor vechi, pe care cu două secole în urmă s-a odihnit Poetul. Acum îmi doresc să stau în fața șevaletului pe strada Valea Trandafirilor, între Biserica Ciuflea și parc. Aici, în preajma vechiului cimitir numit în popor «polonez»,poți «răsfoi» multe pagini din istoria Chișinăului.

- Despre Dvs. se vorbește ca despre unul dintre cei mai fertili pictori din Moldova. Tablourile Dvs. pot fi văzute și în principalele săli de expoziții din țară, și în biblioteci mici…

- Eu chiar desenez mult, zilnic, dacă nu cu pensula, atunci cu stiloul, pixul, carioca, creionul, marker-ul, cu orice. Îmi expun lucrările în muzee, în incinta misiunilor diplomatice, la Agenția relațiilor interetnice, la Centrul Rus de știință și cultură. Reușesc să ajung și la spectatorul din Belarus. În a. 2019 le-am făcut cunoștință locuitorilor regiunii Gomel cu peisajele moldovenești și belaruse. Iar recent, între 8 august și 3 septembrie, lucrările mele au putut fi văzute la expoziția personală de la Minsk, în muzeul literar Yanka Kupala. La organizarea ei au participat reprezentanții diasporei moldovenești. Deschiderea expoziției a fost foarte festivă – copiii purtau costume naționale, răsuna muzica moldovenească, a fost tipărit un poster spectaculos.

Iar fertilitatea, cred, ține de rădăcinile țărănești. În sat nu este zi fără muncă. Întotdeauna am ajutat părinților și acasă, și la sovhoz. Aveam și propria «temă»: în timpul cositului, eram pus pe stog. În jur, 3-4 persoane ridicau iarba uscată, și eu trebuia să o aranjez cu furca așa, ca stogul să fie uniform, frumos, să nu lunece pe o coastă. Trebuia îndeosebi de bine să bătătoresc mijlocul , ca omătul topit să nu curgă și să nu pătrundă în interiorul stogului. O adevărată artă! Înălțimea era de vre-o patru metri. Și acest turn de sub tine se clatină, de parcă ar respira. Țin minte admirația cu care priveam de acolo, de sus, satul natal, cotul Niprului… Doar cu anii înțelegi, că pentru un viitor pictor asemenea clipe au o importanță de sute de ori mai mare ca orice lecții de desen.

- Copiii cărora le predați în studioul de arte plastice al Centrului belarus de cultură , la liceul ”A.S.Pușkin”, vă tratează cu multă căldură. Harul pedagogic tot de la tata vine?

- Putem spune și așa. Eu fac parte din profesorii care cred că nu există copii netalentați. Mă bucur pentru discipolii mei din studioul de arte plastice al Centrului belarus de cultură. Activăm de aproape șase ani, dar anual organizăm deja 3-4 vernisaje, copiii au participat la expoziții internaționale. O fetiță a aplicat reușit la școala de arte, un băiat – la colegiul de arte. De fapt, am o experiență pedagogică mare. Am condus un studio de arte plastice și în anii de studenție. În diferite perioade, am predat la Școala de arte din Odesa, la Institutul de arte din Chișinău. Eu personal am avut fericirea să trec printr-o școală absolut deosebită. Nu aveam pregătirea necesară pentru a fi admis la Institutul de Artă și Teatru din Belarus. Concursul acolo ajungea la 250 persoane pentru un loc. De aceea, înainte de a deveni student, am făcut serviciul militar, am lucrat la uzina de roți dințate din Minsk, și la televiziunea belarusă. La început, venind din sat la Minsk, l-am găsit pe minunatul pedagog, pictorul Serghei Petrovici Catcov, despre care mi s-a spus. El organizase prima școală-internat cu profil de arte din Belarus, încă înainte de război preda copiilor la Palatul pionierilor din Minsk. Catcov este unul dintre puținii pictori, cărora le-a fost conferit titlul de învățător emerit din RSSB. Și eu, un simplu copil de la țară, emoționat la culme, i-am arătat acuarelele mele și i-am cerut sfatul – unde mă pot pregăti pentru a aplica la facultate. Pe atunci el deja nu mai preda, dar mi-a lăudat niște lucrări și a spus: «Desenezi cu suflet… Trebuie să înveți». Din acea zi mi-a permis să vin la el acasă. Nu-mi dădea lecții personale, dar sfaturile, recomandările lui erau de neprețuit. În scurt timp, m-a luat cu sine pentru un plein-air de două săptămîni. Era organizat într-un loc pitoresc, unde r.Bobr sе varsă în r.Berezina. În acel grup au fost așa pictori cunoscuți, ca Ivan Carasev și Anton Barhatcov. Pentru mine, munca alături de maeștri a fost o școală-unicat. Port o recunoștință mare față de Catcov și pentru faptul, că mi-a făcut cunoștință cu vecinul său de atelier - pictorul poporului din RSSB Vitalii Șvirco. Și cu acest peisagist emblematic pentru republică am avut fericirea să fac plein-air-uri , să-i cer sfatul. Apropo, despre lecții cu plată pe atunci nici nu se vorbea. Azi însă activitatea de meditator a devenit un business profitabil. Da pe atunci nimeni nu mi-a cerut bani. Mai mult, venind acasă la Catcov , acesta imediat își ruga soția: «Tanea, pune ceva pe masă». În ciuda senzației permanente de foame, eu mă rușinam grozav, încercam să refuz. Dar de fiecare dată auzeam: «Nu te împotrivi, altfel nici nu mai vorbesc cu tine !»

În rezultat, din a patra încercare am reușit să aplic la facultate. Pentru aceasta, am frecventat diverse studiouri, mă pregăteam intens. Dar nu voi uita niciodată lecțiile lui Serghei Petrovici, luminate de bunătatea lui.

- Veaceslav, cum este să fii un pictor, inima căruia îndrăgește și pădurile belaruse, și dealurile moldovenești?

- Asta este principala mea avere. Ele diferă – paletele picturii belaruse și a celei moldovenești. Cea moldovenească este sclipitoare, pestriță, sonoră. Ea conține căldura soarelui și suculența fructelor coapte. Gama belarusă este mai retrasă, mai luminoasă, nuanțele de verde nu le poți număra. Și ambele palete mi-s la fel de dragi de mai multe decenii.

A intervievat Tatiana Borisova

4
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?