Vasile Luca: Investitorii nu știu încă că sîntem în căutarea lor

Vasile Luca: Investitorii nu știu încă că sîntem în căutarea lor

Anterior, tindeam să creştem o recoltă cît mai bogată posibil. Iar în acest an în Moldova s-au făcut mai multe prune, mere, struguri, dar această abundență pe noi cei care trăim într-o țară agrară nu ne bucură.


Acum rezolvăm problema cum să recoltăm ceea ce am crescut, dar cel mai important - ce să facem cu ea? S-a dovedit că recolta bogată creează multe dificultăți. Secretarul de stat al Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, Vasile Luca, într-un interviu acordat NOI.md, a relatat despre problemele, care au apărut cu ceea ce ne-a oferit din belşug pămîntul moldovenesc și clima generoasă.


- Apar cu regularitate rapoarte cum că la granița rusă nu a fost permisă intrarea încă a unui camion cu prune sau mere din Republica Moldova, deoarece în loturi a fost depistată molia orientală. O astfel de încărcătură este distrusă sau returnată. Astfel, numai în septembrie 2018, Rosselhoznadzor nu a permis ca aproximativ 119 de tone de prune moldovenești contaminate cu acest obiect de carantină, pentru Federația Rusă, să fie importate în regiunea Moscovei. Dintre acestea, aproximativ 100 de tone de prune au fost distruse. Rusia este o piață importantă pentru produsele agricole din Moldova. Este posibil să fie oferită o soluție pentru această problemă, spre exemplu, careva metode de dezinfectare a produselor?


- Problema a apărut din cauza faptului că în Moldova molia orientală nu este considerată obiect de carantină, ca în Rusia. Și în multe alte țări, de asemenea, aceasta nu este inclusă într-o astfel de listă. Prin urmare, multe țări din întreaga lume apar în lista de pe site-ul Rosselhoznadzor, din care importul de fructe a fost interzis datorită descoperirii în acestea a moliei orientale. Moldova nu se evidențiază printre acestea în ceea ce privește volumul de exporturi. De fapt, procentul produselor moldovenești cu probleme fitosanitare la vama rusă este foarte mic.


Fiecare camion cu mere sau prune este testat fitosanitar înainte de a fi expediat din Moldova, dar este imposibil să fie verificată fiecare prună. Există întotdeauna un anumitrisc că ar putea fi un anumit dăunător în vreo partidă. Dar nu cred că aceasta este o problemă mare. Cînd nu sînt lăsate mașinile cu prune sau mere să treacă, furnizorul suferă pierderi, dar nu se poate spune că fermierii noștri nu știu cum să prelucreze livezile împotriva moliei orientale. În țara noastră, cultura utilizării preparatelor fitosanitare crește pe an ce trece, deși acestea nu sînt ieftine pe piața noastră. Nu este exclus ca unii fermieri să vrea să facă economie și să nu facă tratamentele necesare. În același timp, nu avem probleme cu furnizarea acelorași fructe în Uniunea Europeană, deoarece avem aceleași liste cu obiecte de carantină.


Iar recolta de prune în acest an este bună, circa 115 mii tone, ceea ce este cu aproximativ 15 mii tone mai mult decît recolta de anul trecut.


- Cu cîțiva ani în urmă, cînd la Edineț a fost construită cu investiții ucrainene marea Fabrică de conserve TB Fruit, care este specializată în producția de concentrat de mere, alți producători de conserve erau îngrijoraţi că va exista un deficit de materii prime în acest domeniu. În acest an, au fost recoltate 507 mii tone de mere (+20 mii tone), ceea ce este estimat ca o supraproducție. Producătorii spun că merele sînt vîndute cu un preţ mai jos decît cel de producere. Cîte dintre acestea vor fi procesate la fabricile de conserve?


- În fiecare an în republică procesăm 140 mii tone de mere. În acest an nu există premise pentru a prelucra mai multe, reieşind din faptul că piața concentratului de mere este suprasaturată. Anul trecut, principalii actori din regiunea noastră: Polonia, Rusia, Ucraina, România au procesat cu 20-40% mai puține mere, comparativ cu cifrele medii din ultimii cinci ani, iar prețurile pentru concentrat au fost ridicate pînă la 1 000 euro / tonă (în anul 2017, Republica Moldova a cumpărat mere cu 3,5-4 lei / kg). În acest an, ei, ca şi noi, au crescut o recoltă record de mere, deoarece pomul de mărîntr-un an dăun randament mai mic, iar în următorul - mult mai mare. În consecință şi prețul concentratului a scăzut pînă la 500 euro / tonă.


În pofida faptului că prețurile pentru produsul finit sînt minime în Republica Moldova procesatorii oferă cel mai mare preț pentru materia primă din regiune. În Polonia - 4 eurocenți per kilogramul de mere, în Ucraina - 0,03 dolari SUA, iar în Moldova - 0,8 lei / kg. Acest lucru înseamnă că va exista mult concentrat pe piață, iar prețul acestuia va fi scăzut. În plus, întreprinderile noastre au încă de anul trecut resturi de concentrate cu un cost ridicat, prețul acestuia urmează să fie echilibrat cu preţul mai mic al noului produs.


În republică sînt nouă întreprinderi de procesare. Dar numai patru dintre ele prelucrează producţia în acest an –„Natur Bravo”, „Orhei Vit”, „Alfa Nistru” şi TB Fruit (acestea încă mai au datorii către furnizori din sezonul trecut). Deși produc şi alte produse, cele mai mari fluxuri de numerar sînt legate de producția de concentrat de mere. Este necesar să se determine alte două sau trei direcții pentru a le ajuta să-și dezvolte și să-și diversifice asortimentul.


- Care este starea livezilor noastre de mere, ce calitate a recoltei dau, pentru ce este potrivită aceasta?


- Suprafața totală a grădinilor este de 56 mii hectare, dintre care cele moderne superintensive constituie aproximativ 20%, de pe care sînt recoltate pînă la 60 t / ha. Dar, din păcate, productivitatea medie pe republică este de 8,27 t / ha. O livadă tradițională dă o recoltă de mere de pînă la 20 t / ha, merele din acestea pot fi frumoase și gustoase, însă s-au schimbatgusturile consumatorilor, iar livezile nu cresc într-un an sau doi. De aceea, acei care se gîndesc la perspective,plantează livada nu doar cu un singur soi, ci cu mai multe soiuri, care se coc în perioade diferite de timp. Au apărut întreprinderi cu ciclu complet: acestea cresc produsele agricole, le sortează și le depozitează în frigidere.


Oricum n-ar fi, nimeni nu a plantat niciun hectar de livadă de mere, pentru a vinde din start recolta spre a fi prelucrată industrial. Ceea ce nu merge în stare proaspătă este trimis la fabrică. Dar cei care procesează, de asemenea, nu vor să primească tot ce li se aduce, dînşii au propriile cerințe faţă de calitatea produselor. Prin urmare, în ultimii ani, fabricile de conserve îşi dezvoltă propria bază de materii prime.


- Ce trebuie de întreprins ca să fim pregătiţi pentru astfel de situații?


- În republică s-au făcut investiții în infrastructura de depozitare a fructelor și legumelor proaspete (frigidere), capacitatea lor totală fiind de circa 200 mii tone. Însă din cauza faptului că nu există o strategie de distribuție zonală, acestea sînt distribuite neuniform în întreaga țară: în unele regiuni există în exces, iar în altele e deficit. Antreprenorii ar trebui să ia în considerare acest lucru în planurile lor. Ministerul nu poate decît să recomande, pentru că această infrastructură este creată numai din fonduri private.


Împreună cu proiectul USAID Agricultură performantă în Moldova (APM), lucrăm asupra elaborării unei strategii pentru dezvoltarea sectorului fructelor și legumelor și procesarea acestora în următorii zece ani și intenționăm să discutăm acest document cu asociațiile producătorilor pînă la sfîrșitul anului. Trebuie să se cunoască cît de multă, ce fel de producţie va fi consumată în Moldova și care este potențialul pentru export. Reieşind din toate acestea, putem planifica și prelucrarea.


În plus, pentru noi este important să stimulam investițiile în industria prelucrătoare. Pînă acum am așteptat sosirea investitorilor, dar nu am întreprins nimic pentru a-i atrage. Mai mult decît atît, nimeni nici măcar nu ştie că sîntem în căutarea investitorilor în industria prelucrătoare. Am vrea să utilizăm experiența proiectului german GIZ în vederea atragerii în Moldova a întreprinderilor pentru fabricarea cablurilor pentru industria auto. Vom face cartografia situației din sectorul prelucrării, pentru a le arăta posibililor investitori, care e potențialul industriei. În ţara noastră este materie primă pentru prelucrare, iar buna locație geografică a țării oferă avantaje în plus.


În ultimul timp Ministerul Economiei și Infrastructurii și Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene au creat Instituția atașaților economici în componenţa ambasadelor care, împreună cu Agenția de Investiții, vor căuta investitori. Sînt sigur că vom avea rezulte. În cazul industriei auto, de asemenea, nu ne-a reuşit totul din prima.


- Dacă avem o recoltă mare de fructe, atunci de ce nu alegem cotele pentru livrările de fructe fără taxe către UE? Potrivit Ministerului Economiei și Infrastructurii, cu o cotă de 10 mii tone, doar 4 mii tone au fost livrate pe piețele europene. Cu aceeași cotă livrările de struguri au constituit circa 5,7 mii tone, iar în loc de 40 mii tone de mere, care ar fi fost posibil să fie livrate, au fost expediate mai puțin de 2 mii tone.


- În ce priveşte prunele și strugurii vom acoperi aceste volume. Numai pentru mere nu vom alege o cotă. Cred că am fost optimiști prea mari atunci, cînd am cerut aceste 40 mii de tone. Deși piața UE este mare (de peste 500 de mii de consumatori), ei au propriile lor mere, principalul furnizor fiind Polonia. Anul trecut, am exportat în UE mai puțin de 10 mii de tone de mere. În perioada 17-18 octombrie, la Bruxelles, trebuie să aibă loc ultima etapă pregătitoare pentru negocierile privind majorarea cotei de struguri de masă pînă la 25 mii tone. Pînă acum, totul este pozitiv, însă această decizie trebuie aprobată de toate cele 28 de state membre ale UE. Cel mai probabil, în anul 2019, exportatorii noștri de struguri de masă vor putea utiliza cota mărită.


-De asemenea, a fost cultivată o recoltă mare de struguri de soiuri tehnice, care nu este pe deplin solicitată de vinării, iar strugurii de masă sub standard nu pot fi vînduți în stare proaspătă. Astfel, viticultorii cu sprijinul Ministerului Agriculturii și al Ministerului Economiei au apelat la producătorii de vinuri, pentru a procesa tot surplusul pentru materialele vitivinicole. Din strugurii de masă pe viitor poate fi produs numai spirtul din struguri. Dar şi pentru asta este nevoie de bani. Va susţine oare statul din punct de vedere financiar distilarea de criză, așa cum se întîmplă în UE?


- Strugurii sînt încă recoltați, de aceea încă nu se ştie care va fi cantitatea lor per total. Am prognozat că vor fi prelucrate circa 320 mii tone de soiuri tehnice la fabricile de vinuri. Este deja evident că vor exista mai multe, deoarece strugurii „Moldova” în unele gospodării nu corespund standardelor pentru a fi comercializate. Dar acest soi nu este o materie primă pentru producerea vinurilor. La o ședință comună a Ministerului Economiei, Ministerului Agriculturii s-a discutatcu vinificatoriidespre distilarea de criză, dar problema constă în faptul că dacă vom obţine materialele vinicole din „Moldova”, atunci ce vom face cu distilatul obținut?


Putem folosi spirtul din struguri pentru vinurile alcoolizate, dar noi nu producem și nu consumăm atît de multe vinuri alcoolizate ca înainte. Chiar și procentul de „Pastoral” este foarte mic. Totodată, în aceeași Rusie, au început să fie băute mai mult vinurile seci, vinurile demi-seci și demi-dulci, şinu cele alcoolizate. De aceea, pentru aceste produse nu există piețe de desfacere. Da, o cantitate nu foarte mare de alcool de struguri va fi folosită pentru a produce „Pastoral”, dar chiar și în acest sezon, anul 2018 este un an foarte bun pentru producerea acestui vin, deoarece strugurii au cîștigat mult în conținutul de zahăr, dar datorită volumelor mici acesta devine produs de nișă pe piaţă.Iată de ce vînzărila scară largă a spirtului din struguri pe această direcție nu vor fi. Însă acesta poate constitui o materie primă pentru brandy sau ar putea fi exportat în vrac. Dar prețurile pentru distilatele de acest tip se situează la nivelul de 1,8-2 euro per litru de alcool absolut, ceea ce este foarte ieftin, chiar dacă strugurii sînt cumpăraţi cu 2 lei / kg. Din această cauză este mai profitabil să fie utilizat alcoolul din struguri pentru producția de brandy și acesta să fie îmbuteliat astfel încît valoarea adăugată să fie mai mare. Dar aceste fonduri vor fi înghețate pentru mult timp.


Singura întreprindere de stat care s-ar fi putut implica în acest proces este SA „Barza Albă”. Există două opțiuni. Prima, SA „Barza Albă”beneficiază de un împrumut preferențial pentru achiziționarea de materiale vinicole din struguri de masă și distilarea acestora. Apoi, distilatul va fi vîndut în vrac sau ca produs finit - brandy, iar din aceste mijloace va fi returnat creditul. Dar SA „Barza Albă” este scoasă în vînzare, astfel încît un împrumut suplimentar poate influența atractivitatea companiei pentru potențialii cumpărători. Aşa încît aceasta este o situație delicată.


Ce-a de-a doua opțiune: Agenţia Rezerve Materiale din fondurile alocate de către Guvern va plăti pentru serviciile de prelucrare a strugurilor fabricilor de vin și pentru serviciile de distilare SA „Barza Albă”. Apoi Agenția va vinde distilatele și va rambursa mijloacele financiare în buget. Dar aceasta este perspectiva pe termen lung. Desigur, nu ne-am dori înghețarea pentru mult timp a mijloacelor băneşti în anumite active, deoarece atunci statul are și alte priorități - construcția drumurilor, proiectele de alimentare cu apă etc. Indiferent de opțiunea adoptată, este o soluție temporară, aceste probleme trebuie rezolvate mult mai cardinal.


- De asemenea, s-ar putea trimite struguri de masă sub standard pentru a produce suc din struguri.


- Pare paradoxal, dar este un fapt demonstrat că în Moldova, unde sînt plantații mari de viță de vie sucul de struguri nu se produce(la început, de asemenea, este produs concentratul, la fel ca cel din mere). Iar pentru ca acest produs să fie profitabil, sînt necesare volume semnificative, dar pentru concentratul din struguri există o cerere mai mică decît pentru cel din măr, iar piața acestuia este mult mai mică. Prin urmare, Moldova, chiar dacăcultivă struguri, importă cantități mici de concentrat din struguri din Italia, pentru a produce suc din struguri.


- În prezent, aproape toate recipientele de la fabricile de vin sînt pline ochi cu vin. Iar la recentul Forum economic moldo-rus, partea rusă a declarat că este interesată, în primul rînd, de materialele vinicole moldovenești. Dar nu toate întreprinderile care doresc să exporte produse în Federația Rusă au primit permisiunea de a importa în Rusia. Ce planuriexistă pentru invitareainspectorilor "Rospotrebnadzor" în Moldova, pentru ca mai mulți producători de-ai noştri să vîndă vinuri în Federaţia Rusă?


- Noi trimitem la Rospotrebnadzor informațiile despre întreprinderile, care doresc să-și vîndă produsele pe piața rusă. Dar această instituţie decide de sine stătător cînd să vină cu inspecții la vinăriile vizate. Pe lista de așteptare sînt trei companii. Există încă întreprinderi, care sînt interesate de această piață, dar nu solicită un permis, deoarece nu au încă parteneri în Rusia. La început ei caută un importator și un distribuitor, iar apoi vor solicita ca aceştia să fie admişi pe piață. Pentru mulți, dificultatea constă în faptul că, de-a lungul anilor din cauza că nu au mai aprovizionat piaţa rusă, s-a schimbat componența operatorilor, unele companii au falimentat și au apărut altele noi. În plus, avem o logistică scumpă, pentru că mărfurile trebuie să înconjoare Ucraina, în plus, există o taxă pentru produsele moldovenești, în valoare de 12-15%, care reduce atractivitatea acesteia. Cu toate acestea, o parte din întreprinderi operează pe piața rusă, iar pentru vinurile noastre este acolo cerere.


- În țara noastră, cultivarea de cereale este o afacere cu venituri mici. În afară de aceasta, există produse, în principal, cereale furajereşi alimentare, care sînt inferioare ca calitate faţă de cerealele din țările învecinate. În cadrul ministerului este făcută o analiză a culturilor, care ar fi mai potrivite pentru cultivare în condițiile Moldovei? Și este oare necesar să fie date anumite recomandări sau să fie informaţi fermierii despre faptul ce este mai bine să fie cultivat în anumite zone?


- În acest an randamentul mediu al recoltei de grîu este de aproximativ 32 c / ha. În comparație cu anul trecut, randamentul este mai mic. În total, au fost cultivate 59% de cereale furajere și 41% de cereale alimentare. Nu pot spune că oamenii nu știu ce ar fi mai bine să cultive. Dar eu nu cunosc mai multe riscuri decît în cazul cultivării cerealelor. Dacă în cazul altor culturi putem utiliza anumite tehnologii, pentru a controla viitoarea recoltă, cerealele sînt foarte dependente de condițiile climatice.


În prezent, statul nu acordă subvenții pentru cultivarea cerealelor. Prin fondul de subvenționare este prezentată direcția dezvoltării agricole, care sînt prioritățile pentru cultivare. Cu toate acestea, acest lucru nu a dus la o scădere a suprafețelor cu cereale, deoarece în această agricultură există componenta socială. Nu este real ca acestea să fie înlocuite cu livezi într-un timp scurt, dar nici nu este necesar.


În strategia, care deja există nu este preconizată creșterea suprafețelor livezilor. Dar este propusă schimbarea profilului acestora. Aceeași cantitate de recoltă (500 mii tone de mere) poate fi colectată de pe 10 mii hectare de plantații moderne. Dar oamenilor trebuie să le fie oferit şi un loc de muncă. Această componentă socială nu poate fi exclusă. În acest sens, trebuie să dezvoltăm direcția de procesare, nu numai să exportăm cereale, ci şi să ne concentrăm pe alte produse mai profitabile, care au în componenţa lor cereale. De asemenea, profitabilitatea acestui sector se poate majora,dacă țara va dezvolta sectorul de creşterea animalelor. Deoarece această industrie este încă slabă, cea mai mare parte a cerealelor furajere este exportată, aceasta însă ar putea fi folosită la producția de hrană pentru animale în țara noastră.


- Există, de asemenea, de mult timp problema realizării produselor agricole cultivate de către fermierii mici, care nu pot să-şi vîndă produsele de sine stătător chiar şi în piețe (nu au transport sau sînt persoane în etate) iar, pe de altă parte, există precupeţi, care cumpără produsele la un preţ de nimic. Din acest motiv, țăranii nu pot cîștiga bani pentru a se hrăni, iar populația urbană cumpără produse scumpe. Atît unii, cît și ceilalți sărăcesc din ce în ce mai mult, doar speculanții se îmbogăţesc. Este posibilă oare rezolvarea acestei probleme prin crearea de întreprinderi de achiziţionare, astfel încît țăranii să cîștige mai mult, iar consumatorii să nu plătească prea mult? Sau care ar mai putea fi soluţiile?


- Statul poate fie să stimuleze formarea întreprinderilor de achiziții, fie să creeze un parteneriat public-privat. Lucrăm intens la acest capitol. Inițial, am avut ideea unui centru agricol și alimentar la Chișinău sau a trei, în regiuni. Există un potențial investitor pentru acest proiect. E posibil, ca la prima etapă, acesta să organizeze un centru în capitală, apoi încă două în regiuni. Ne gîndim la logistica reţelei.


Începînd cu weekend-ul următor intenţionăm să reluăm iarmaroacele în cinci sectoare ale capitalei. Acest lucru le va permite agricultorilor să obțină un preț real pentru produsele lor. Dar cine va veni să comercializeze acolo - producătorii sau iarăşi precupeţii? Ne-am adresat tuturor asociațiilor de producători ca să ne acorde ajutor la organizarea acestor iarmaroace. Și comerțul cu amănuntul este gata să cumpere produse direct de la producători, pentru a-și reduce prețurile.


- Mulțumesc pentru interviul acordat.


Anghelina Taran


 


 


 


 


Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load