Vasile Hariton: „M-am simțit mereu atașat de pămîntul meu, de locul natal”

12 mai. 18:06   Interviuri
8141 0

Mai bine un drum cu gropi, dar să fim acasă, lîngă cei dragi și să facem doar ceea ce ne place. Acesta este gîndul cu care-și începe povestea de viață emoționantă eroul ediției de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”.

Vasile Hariton este un tînăr interpret de muzică populară din țara noastră, care spune că, abia după o scurtă experiență de trai în afara țării, a înțeles cît de bine e acasă și cît de mult poate crește, mai ales pe plan profesional. Nu regretă nimic, pentru că toate au venit ca o adevărată lecție din care a tras mereu foloase. Muzica este feblețea lui, cea pe care o poartă în suflet de mic copil și de care nu s-ar putea despărți niciodată.

Vedeți mai jos varianta scrisă a interviului:

- Salutare prieteni și bine v-am găsit la o nouă ediție a proiectului “Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. Invitatul meu de astăzi este interpretul de muzică populară Vasile Hariton, pe care-l salut cu drag. Bună și bine ai venit!

- Bună ziua și bine v-am găsit. Sînt onorat să mă aflu alături de d-voastră.


- Cum ești?

- Bine. Cum e și vremea de afară. Încercăm să ne adaptăm și să fim mai pozitivi.

- De ce timp te-ai lansat în muzica populară. Poate multă lume a așteptat asta mai devreme,deși dragostea pentru tradițiile și obiceiurile moldovenești la tine vine de mai demult. De ce acum și cu ce mesaj vii?

- Într-adevăr, dragostea pentru muzică o am de cînd mă țin minte, pentru că miga fost altoită și de părinți, pentru că provin dintr-o familie unde muzica era literă de lege, dar m-am lansat oficial mai tîrziu din diferite motive, pe care le pot enumera. Istoric vorbind, eu am mai făcut parte din ansambluri, am participat la diferite festivaluri, dar visul meu era să lansez piesele mele proprii și iată că aproximativ cu o lună în urmă mi s-a îndeplinit acest vis și am lansat piesa „Grea-i armata călăreață”, o piesă foarte veche de aproximativ 100 de ani, care a fost culeasă de pe frontul de luptă, în cel de-al Doilea Război mondial, de către bunelul meu, care a fost veteran și așa din generație în generație a ajuns la mine și am știut de la început că această piesă va fi piesa mea de debut. De ce atît de tîrziu? Mi-e foarte mult îmi place continuitatea și am dorit sa ofer această continuitate carierei muzicale și să mă simt cu adevărat pregătit pentru a face acest pas.

- De ce anume muzica populară? Crezi că asta te reprezintă mai mult, dar și pe noi, moldovenii, ca popor?

- Da. Și aici sînt cîteva criterii după care am ales. Mie îmi place muzica populară. Nu o să neg - cînt și muzică ușoară, dar cred că e mai potrivit să merg pe această linie, pentru că eu, de sinea mea, respect foarte mult tradițiile populare și mă străduiesc să simt această muzică pe care o interpretez, pentru că publicul nu poate fi mințit.

- Ți-am explorat un pic biografia și știu că ai avut experiența străinătății. Îmi mărturiseai, înainte de interviu, că ai avut o tentativă de a te muta cu traiul în Spania. Doar o tentativă atunci, după care... O să te las pe tine să comentezi.

- Da, într-adevăr, am avut o aventură în străinătate, dar aceasta a fost mult mai devreme începută. La mine practic toată familia era plecată peste hotare și nu sînt eu singurul din R. Moldova care are o parte din familie plecată și o parte aici. Frații mei sînt stabiliți în Spania și părinții ocazional mergeau și ei acolo. Prima și unica tentativă de a mă muta în Spania a fost în 2012. Am plecat într-o simplă vacanță. Eram clasa a XII-a și am stat acolo două săptămîni și țin minte că în acea perioadă am și lucrat. Pentru acele vremuri, acei bani pe care i-am făcut și-au pus amprenta. Banul este, totuși, o patimă pentru om. Apoi am venit acasă, eram relaxat și mi-am zis că după ce termin liceul, voi lucra pentru a face banii mei.

- Ok și ai terminat liceul...

- Da, dar vreau să menționez că asemenea cazuri sînt multe, dar este important să ai în preajma ta oameni cu mai multă experiență de viață. Părinții mei au avut acest rol și țin minte cum am stat într-o seară toți trei și am vorbit la acest subiect și mi-au spus că de lucru mereu va fi, dar important e să faci pașii corecți. Mai întîi, să termin liceul, să fac o facultate, să îmbrățișez o profesie, să fiu în mediul academic e foarte important, să te dezvolți ca persoană și în timp îți formezi cu totul alte idei despre viață, lucru care s-a și întîmplat atunci și ca o confirmare oarecum, nu după mult timp, atunci în clasa a XII-a, participînd la o olimpiadă, am cîștigat o diplomă, care îmi oferea un loc la buget la facultatea de Istorie și Filosofie. Îmi plăcea mult istoria și mergeam des la olimpiade și acela a fost un alt factor care m-a făcut să merg pe calea corectă și nu regret nicio clipă.

- După facultate, ți-ai dorit, totuși, să revii în Spania și să încerci să te stabilești acolo. Cum a fost?

- Deci, într-adevăr, în timpul facultății... am amintiri extraordinare, cred că sînt cele mai frumoase. cred că pentru fiecare este așa, facultatea, căminul, colegii, profesorii. Eu simțeam atunci că am nevoie de o schimbare, fiindcă aveam anumite planuri, inclusiv muzica, și parcă simțeam că nu-mi ajunge ceva. Aveam nevoie de experiență ca să fiu poate un pic mai rezistent în privința anumitor factori, dar și financiar, nu pot să neg acest lucru. Chiar am simțit că trebuie să fac pasul dat. Mi-am zis că plec pentru o perioadă, apoi revin. Nici pentru un moment nu m-am dus acolo cu gîndul de a mă stabili definitiv acolo.

- Deci, te-ai dus să cîștigi niște bani, care o să te ajute în realizarea următoarelor scopuri.

- Da, acesta a fost scopul meu principal, dar pe lîngă bani eu am căpătat o anumită experiență - ceea ce ține de interacțiunea cu oamenii, de factorii cărora trebuie să le faci față. Sînt greutăți în străinătate, mai ales la început. Să fii dispus să lucrez în orice, mai ales prima perioadă, iar asta te călește să faci față la orice impediment. Dacă apar probleme, să nu cădem pradă lor.

- Practic trei ani ai lucrat în Spania, cu mici pauze, mărturiseai. Ce ai simțit în ziua în care ai spus: „Gata, eu mă întorc acasă. Mi-ajung și bani, și experiențe...”?

- Cînd te întorci pe pămîntul tău, te simți ca acasă. M-am simțit mereu atașat de pămîntul meu, de locul natal, dar mai era încă un lucru care m-a atras aici - tendințele mele în viață. Eu aici mă pot realiza mai mult decît în străinătate.

- Dar cînd ai înțeles asta?

- De cînd am plecat. Nu a fost o neclaritate în privința asta. Pur și simplu, sînt niște factori care condiționează anumite lucruri și am revenit și am simțit o ușurare în suflet să o iau de la început.

- Dar nu ți-a fost frică să iei de la zero? Ce ai început să faci, odată revenit acasă?

- Nu. Eu am venit programat pentru asta. E una cînd te prinde pe nepregătite, dar alta e cînd știi despre ce e vorba concret. Am început să-mi caut un job, fiindcă fără asta e imposibil și în paralel să fac și alte lucruri, pe care mi le doresc. Atunci cînd am revenit în RM, am mai conștientizat un lucru. Poate nu e valabil pentru toți, dar pentru mine contează foarte mult locul, contează ceea ce fac. Eu pot merge și pe un drum cu gropi, dar să mă duc la lucrul care-mi place. Pentru alții contează mai mult să aibă o infrastructură bună, un job bine plătit și e dreptul fiecăruia să aleagă ceea ce-și dorește. Așa este și corect. Eu am decis să revin și să încep de la zero, dar un pic cu mai multă experiență de viață și să fac pașii corecți, să nu mă mai grăbesc în alegeri. De exemplu, în a-mi alege locul de muncă sau persoanele din jurul meu și lucrurile au început să se lege cu multă răbdare, pentru că necesită răbdare. Rezultatele nu vin peste noapte și nu pot spune că deja sînt rezultate care să mă ducă pe culmile abisului. Important e că pași concreți se realizează.

- Există viață și după ani trăiți peste hotare?

- Cu siguranță există și eu mă simt mai fericit aici, la noi. Pot să plec ocazional cînd am timp. Eu sînt foarte legat și de casa părintească, îmi place să merg acolo, să savurez pur și simplu.

- Cine te așteaptă acolo acum?

- La moment, mama este și este foarte important cînd are cine să te aștepte, pentru că de multe ori cînd mergeam, nu mă aștepta nimeni, fiindcă, ocazional, după cum am menționat și părinții pleacă.

- Dacă te-aș întreba dacă ești fericit astăzi, acasă, ce mi-ai răspunde?

- Cu siguranță! Da, sînt fericit.

- Cine sau ce contribuie la fericirea unui om?

- Eu cred că ocupația. Dacă faci ceea ce-ți place, cu siguranță te vei simți fericit. Dacă te sacrifici pentru anumite scopuri, cu siguranță vei avea mereu ceva pe suflet care te va împiedica să fii pe deplin fericit. Eu am întîlnit așa gen de persoane în străinătate, care aveau în suflet mereu gîndul că într-o zi vor reveni, dar din păcate trec anii și ei nu mai revin, pentru că sînt alți factori. Nevoile te duc și din păcate așa se întîmplă. Eu mă voi strădui să nu ajung la o asemenea situație.

- Ce simți cînd revii acasă, după o călătorie?

- Mă simt relaxat și parcă am o dorință nebună de a începe din nou și să-mi continui activitatea mea. Îmi reîmprospătează entuziasmul pe care-l am în activitate.

- Unde și cum te vezi, de exemplu, peste zece ani?

- Sper să-mi reușească să ajung la un nivel mai înalt în domeniul muzicii, în primul rînd, fiindcă muzica ocupă un loc important în viața mea. Întotdeauna am spus că ea este feblețea mea, am purtat-o cu mine oriunde. Muzica mi-a oferit foarte multe lucruri și am încercat și eu să-i ofer cîte ceva. Muzica m-a făcut remarcat în anumite grupuri de oameni, indiferent că a fost facultate, școală sau străinătate. Mule persoane mă cunosc prin intermediul muzicii și neapărat vreau să continui pe filiera aceasta.

- Vasile, eu, deobicei, îmi întreb invitații, la finalul interviului, de ce pentru ei nicăieri nu-i ca acasă? Și aș vrea să vii și tu cu un răspuns.

- Pentru mine nicăieri nu-i ca acasă, pentru că aici eu mă regăsesc cel mai bine și mă reprezintă locul atît la nivel emoțional, cît și la nivel de activitate și nu cred că aș putea face ceva mai bun în altă parte decît în țărișoara noastră, aici - pe pămîntul nostru drag, cum spunea regretatul interpret Nicolae Sulac.

- Eu îți mulțumesc pentru discuție și-ți urez să rămîi tot atît de fericit în continuare, în RM și să creezi lucruri frumoase în muzică și nu doar. Unde-ți place. Și să ne auzim de bine!

- Și eu vă mulțumesc foarte mult. A fost o onoare și mi-a făcut plăcere să stăm la o ceașcă de ceai împreună și să schimbăm opinii și să transmitem tuturor că valorile adevărate nu trebuie să le uităm niciodată, iar țara noastră este poate cea mai mare valoare pentru noi, moldovenii. Să nu uităm acest lucru!

Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. Vă reamintesc, în cazul în care doriți să deveniți și voi eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email acasa@noi.md sau pe rețelele de socializare. Aducem mulțumiri pentru găzduire restaurantului Fratelli! Pînă la noi întîlniri!

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

2
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum apreciați activitatea Serviciului 112, mai ales, în contextul intemperiilor?