X 
Arşiţa stiri: 186
Jocurile Olimpice stiri: 141
Transnistria stiri: 1412

Sergiu Toma, despre relațiile de cuplu, familie și traiul în R. Moldova

27 feb. 2023,, 10:03 (reactualizat 13 mar. 2023,, 18:23)   Interviuri
7012 0

E mereu plecat prin țară pentru a-i însenina pe oameni și a-i învăța că, după orice furtună, vine soarele.

Le oferă o mînă de ajutor și cuplurilor, care întîmpină probleme la o anumită etapă a vieții. Psihoterapeutul Sergiu Toma este invitatul ediției de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” și ne vorbește despre activitatea pe care o are, intențiile de a pleca peste hotare, dar și lansarea unei platforme destinată tinerilor, care au ales să-și unească destinele și au nevoie de mai mult suport emoțional.

- Salutare, prieteni și bine v-am găsit la o nouă ediție a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. Invitatul meu de astăzi este psihoterapeutul Sergiu Toma, pe care-l salut cu drag. Bună!

- Bună!

- Cum ești? Ce faci?


- Destul de bine. Sînt prins în multe activități.

- Asta observăm și din toate postările de pe rețelele de socializare. Ba - la Nord, ba - la Sud, ba - prin Centru. Care este scopul vizitelor tale prin țară?

- Activitatea mea se împarte în mai multe direcții și una dintre direcții este să fac consultanță sau activități de instruire în cadrul unor proiecte și asta mă cere să fiu în deplasări. Nu-i că nu aș fi obișnuit cu deplasările, pentru că în ultimii 15 ani, de cînd sînt în profesia asta, am călătorit foarte mult prin țară și e un lucru cu care sînt obișnuit.

- Cu cine te vezi, de obicei și ce le aduci celor cu care te întîlnești?

- De obicei, sînt activități de instruire pentru diverși specialiști, asistenți sociali, pedagogi, psihologi. Recentele mele deplasări au fost despre încercarea mea și a unei colege de-ale mele de a instrui un grup de facilitatori locali, care sînt niște pedagogi, asistenți sociali din localități, ca ei să știe cum să acorde ajutor psihosocial tinerilor, copiilor, dar și adulților, care s-au refugiat în R. Moldova din Ucraina.

- Cît de deschiși sînt oamenii spre noi informații?

- Relativ. Oamenii sînt obosiți și destul de mult se observă extenuarea asta și o oarecare tristețe. Poate că eu sînt mai atent la emoțiile oamenilor și asta îmi sare în ochi, dar nu le este ușor oamenilor și se descurcă fiecare cum poate la locul său.

- Dar ce-ți povestesc? De ce le este greu? Strict financiar sau și emoțional?

- Este greu să păstrezi un anumit echilibru, pentru că orice greutate o vrei doar pentru o perioadă scurtă în viața ta și cu unele dificultăți oamenii se obișnuiesc. Cînd este se suprapun cu alte dificultăți, e foarte greu să tragi o gură de aer, pentru că nu reușești să ieși din una, că trebuie să intri în alta și atunci unii oameni se află într-un regim autopilot, cum spun ei.

- Aș vrea să vorbim un pic și despre platforma pe care tu, alături de colegii tăi, ai lansat-o. Am răsfoit și eu cîteva capitole, am văzut ce presupune. Ce v-ați propus, de fapt, prin asta? Să aduceți un restart în relațiile de cuplu sau care e mesajul?

- Intenția a fost de a adresa o problemă pe care o vedem în societate și pe care oamenii o numesc și despre care se scrie peste tot. E abuzul și violența în familie, un fenomen mai amplu. Doar că ce am încercat noi să facem cu această inițiativă, pentru că ea face parte dintr-un proiect mai amplu, care se numește „Parteneriat de la începutul relației. Consiliere de cuplu”, susținut din fondurile Uniunii Europene și implementat în R. Moldova de către asociația pe care o conduc, e să contribuim cumva, să oferim cuplurilor din țară, inițial din două raioane, acces la niște cursuri, lecții, informații, o platformă, acolo unde ei vor găsi mai multe resurse educaționale, care, sperăm noi, pe parcurs îi vor ajuta să se autoeduce un pic mai mult pe subiectul relațiilor de cuplu. Noi știm că oamenii divorțează nu pentru că se înțeleg. Nimeni nu vine la psiholog sau la Oficiul Stării Civile și zice: „Vreau să divorțez de soția mea. Ne înțelegem atît de bine, încît vreau să divorțăm”. Nu spune nimeni asta. Sau nimeni nu vine în fața instanței de judecată și spune „Ne înțelegem atît de bine. Faptul că avem violență în familie nu-i mare treabă. E nevoie să prevenim cumva acest lucru și noi am încercat să facem prin această platformă, dar vreau să spun că noi sîntem abia la un anumit început. Noi am petrecut destul de mult timp, mai mult de 10 luni, dezvoltînd resursele acolo, dar nu ne oprim aici, pentru că în pofida faptului că proiectul se finalizează, noi ne propunem să continuăm, să extindem comunitatea, interesul oamenilor pentru relații, pentru a învăța despre relații, pentru a pune întrebări despre relații, în așa fel încît să nu trebuiască să se ajungă la despărțiri dureroase sau, mai cu seamă, suferință. Și eu cred că noi putem s-o facem.

- Cine poate parcurge acest program, cuplurile de toate vîrstele?

- Cînd ne gîndeam la grupul țintă, intenția inițială era să ne adresăm cuplurilor tinere - acelor cupluri care au decis că vor să-și unească destinele, care au actele în regulă, certificat de căsătorie, după care am înțeles că am avea și cupluri care sînt în concubinaj, la început de drum. Totuși, grupul țintă cred că sînt cuplurile tinere, ca și vîrstă, în primul rînd, adică cei care se află în primii doi-trei ani de relație. Nu înseamnă că ceea ce e scris acolo nu poate fi util și altor cupluri, dar intenția de bază era să ne adresăm cuplurilor între 18 și 35 de ani. Ne-am uitat prin statistici și ne-am dat seama că acesta este un grup țintă. Din intenția de a veni cu mai mult sprijin pentru cuplurile tinere, pentru că ele sînt mai predispuse să învețe, chiar și online, deși acesta e un subiect discutabil.

- Pandemia cred că i-a învățat pe toți să se descurce online.

- Da, pandemia i-a învățat pe toți să răsfoiască Internetul și telefoanele mult mai mult și nimeni nu vorbește acum despre dependență.

- Necesitate.

- Da. Acum o poate face oricine se înregistrează pe platformă. Accesul la cursul de bază, care este pe platformă, se numește „Parteneri pregătiți – Parteneri împliniți” și este gratuit și o poate face din orice colț al lumii, chiar dacă unul dintre parteneri se află în Moldova și celălalt se află pe partea cealaltă a planetei. Ei pot parcurge această platformă în mod sigur, indiferent că sînt pe telefon, tabletă sau computer. Nu ne-am gîndit doar la niște lecții, ci ne-am gîndit și la niște resurse. Adică, s-ar putea să găsească acolo o fișă, pe care să o descarce și să o completeze sau să găsească o recomandare de film, pe care să-l privească împreună cu partenerul. Evident, toate au legătură cu subiectul care este abordat, dar pînă la urmă cursul îi ajută pe oameni să reflecteze asupra felului în care comunică, cum gestionează banii, cum soluționează conflictele, cum percep sexualitatea, cum și cînd să meargă al un psiholog. Am introdus și o lecție separată acolo, care se intitulează „Cînd apelăm la psiholog”, tocmai pentru a-i împuternici ep oameni să înțeleagă de pe acum că nu trebuie să aștepte un moment deosebit de grav în familia lor sau deosebit de complicat, care să-i facă să ceară ajutorul unui specialist.

- Cred că acolo îi mai și învățați că nu este o rușine să meargă la psiholog.

- Absolut! Și le zicem despre fricile, care sînt absolut firești, cînd vine vorba de psiholog. Vreau să-ți spun că fricile astea, că tot vorbim despre cupluri, ele nu sînt la fel între bărbați și femei. Din experiența noastră, bărbații sînt mult mai speriați de cuvîntul „psiholog”, decît femeile și bărbații sînt mult mai departe de dorința de a învăța. Cînd am avut ateliere prin țară, ne povesteau participanții că atunci cînd le spuneau partenerilor să meargă la seminar, unde se va discuta despre comunicarea în cuplu, prima reacție era ceva de genul: „Da ce, noi nu ne înțelegem bine?!”.

- Asta am auzit-o și despre seminarele despre parenting. Atunci tații își zic: „Păi, da eu nu pot să-mi educ singur copilul?!”. Ajungînd aici, la copii, aș vrea să-ți adresez o altă întrebare. De multe ori, aud fraza că, odată cu apariția copiilor într-un cuplu, într-o familie, relația dintre cei doi se răcește. Are o explicație această frază?

- Sigur că are. Se răcește relația dintre ei, pentru că devine fierbinte relația cu copilul și atunci vasele comunicante un pic se adaugă, ca să nu mă încurc în metafore. Copilul venind în familia cuplului... Nu știu dacă mulți se gîndesc, dar nu e vorba doar de un copil, ci de o ființă extrem de vulnerabilă, care, mai cu seamă în primul an de viață, trebuie să fie auzită, văzută, simțită la fiecare milimetru, uneori, pentru că e foarte neputincioasă și atunci asta o solicită foarte mult pe ea sau pe el să fie atent la nevoile copilului și nu poate fi altfel. Minciunile frumoase care se povestesc pe Instragram de unele mămici eroine, care reușesc cu 12 copii și șapte camere... Dar să știi că și eu am consultat femei în această perioadă, primul an de viață al copilului, care spuneau că ele credeau că primul an va fi ușor, prietenele le spuneau că cei mici dorm și sînt liniștiți. Ele cresc cu niște iluzii și cînd se ciocnesc de provocări, sînt foarte copleșite.

- Dar de ce crezi că le este rușine să dea totul pe față, să spună că le este foarte greu și nu au putere să se ridice din pat?

- Pentru că nu e plăcut să arăți că ești slab și vulnerabil, chiar dacă ești femeie sau bărbat. Dacă ești bărbat, mai cu seamă, dar dacă ești femeie - cu atît mai mult. Există o competiție oarecum nesănătoasă despre cît de bună mamă să fii și cît de bine să arăți, necătînd la faptul că n-ai chef de nimic și oamenii se angajează în această competiție și ea de multe ori este amplificată de rețelele de socializare.

- Ce-ar trebui să înțeleagă bărbații despre femei?

- Că nu sînt ca ei, că mult mai des decît pare au nevoie doar să fie ascultate.

- Dar femeile ce ar trebui să știe despre bărbați?

- Că este important să știi să ceri, să spui ce te deranejază, să nu aștepți ca gîndurile sau intențiile tale să fie citite, să spui mai clar și mai direct ce te deranjează, să te opui atunci cînd nu-ți place și să nu speri că se va schimba de la duhul sfînt sau nu mai știu de la ce forță extraterestră. Să înainteze cerințe, dar și să fie gata să negocieze. Să-l privească pe partener nu ca pe bărbat, dar ca pe partener, adică un om care are pricepere și deprinderi și tu un om care are priceperi și deprinderi și voi puteți să negociați starea voastră de bine și relația. Apropo, cei care ne vor privi, vor găsi o recomandare. Nu dau detalii, ca să-i provoc să o caute. Un ritual pe care l-am recomandat cuplurilor, care se numește „Ziua Cuplului”. E o chestie care funcționează, pentru că este inspirată din practica mai multor cupluri, care au încercat și i-au ajutat să regîndească un pic prioritățile și cît este de important să dăm prioritate timpului calitativ petrecut împreună.

- Cît timp calitativ ai tu alături de cei dragi?

- În ultima perioadă - mai puțin. În ultimele luni, am petrecut doar serile, o oră - două maximum. De obicei, la cină schimbăm două-trei cuvinte despr cum a fost ziua fiecăruia și eu dacă vin mai tîrziu, trebuie s mai schimb cîteva vorba și cu copiii, pentru că și ei sînt foarte dornici să povestească ce s-a întîmplat în ziua aia și eu văd cît este de important să-i ascult.

- Așa e! Pe lîngă familie, ce te face fericit?

- Eu nu sînt pasionat de fericire. Pe mine nu mă inspiră ideea asta de fericire.

- Ce te încarcă, atunci?

- Îmi dă sens munca pe care o fac. Mai nou, începe să-mi dea sens grija pentru odihnă, timpul rezervat pentru odihnă. Încerc să fiu mai atent la asta, pentru că, trebuie să recunosc, știu mai bine să muncesc decît să mă odihnesc, dar pentru că mie-mi place să lucrez, pentru că ies lucruri fenomenale și atunci asta mă inspiră.

- Nu o faci din obligație, ai și plăcere din asta.

- Nu o fac din obligație și în perioada în care sănătatea nu-mi permite sau nu mă simt bine, corpul îmi spune una, iar mintea alta - că aș mai scrie, aș mai crea ceva, dar corpul îmi spune să mă opresc, pentru că e prea mult și învăț să ascult de ce zice corpul, pentru că are dreptate.

- Ce-ți lipsește astăzi?

- Îmi lipsește o casă mare, o grădină în care să fie liniște, mai liniște decît în apartamentul în care stau.

- Vecinii sînt gălăgioși?

- Uneori sînt, da rnu e o problema în ei, problema e cu mă odihnesc în liniște care are legătură cu natura și în apartament e destul de greu s-o obții. Cred că asta îmi lipsește la momentul actual. În rest, sănătate să fie, că le reușim pe toate.

- Au fost perioade în viața ta cînd ai vrut să mergi în afara țării, să-ți găsești rostul acolo?

- Da, de mai multe ori. Pentru prima dată, nu doar am avut intenția, ci chiar eram cu actele-n regulă să plecăm din țară. La acel moment, eram căsătorit și aveam deja un copil, dar am renunțat.

- De ce?

- Nu am un răspuns la întrebarea asta.

- Așa ai simțit, că trebuie să te oprești?

- Am simțit-o ambii. Și chiar dacă cunoștințele noastre îmi spuneau că poate dintr-un anumit motiv nu ne-am dus, eu nu cred că a fost doar unul. Am simți că nu și nu-mi pare rău.

- De ce intenționai să pleci? Din cauza banilor? Voiai un trai mai bun, așa cum zic unii?

- Da, voiam un trai mai bun, dar poate pentru că nu reușisem la acel moment să înțeleg ce înseamnă bun în viață. Cred că-i o frică din asta că nu se știe dacă binele cel imaginat o să fie chiar binele cela real.

- Cum te vezi peste 10 ani?

- Cred că mă văd, făcînd lucrurile pe care le fac acum. Nu mă văd făcînd ceva foarte diferit de ceea ce fac acum. Cred că mă văd tot în R. Moldova, poate călătorind mai mult în afară cu proiecte naționale sau internaționale, dar mă văd făcînd ceea ce fac aici. Cu copii mai mari, poate casă.

- Într-un final, aș vrea să te întreb de ce pentru tine nicăieri nu-i ca acasă?

- Pentru că acasă nu e doar un loc. Acasă este o stare de bine, cred că e conectată și cu locul în care tu trăiești, dar e conectată și cu trecutul și prezentul tău. Știu că oamenii vorbesc că noi sîntem cetățenii lumii, nu mai sîntem cetățenii țării, dar noi avem o relație specială cu pămîntul și cu această noțiune de „casă” și eu cred că pentru mine nicăieri nu-i ca acasă, pentru că mă simt bine și nu-ți pot explica de ce. Te simți comod, confortabil și nu poți să explici. Eu cred că asta e ca și talentul - daă simți că-ți reușește bine, înseamnă că e despre tine și trebui să asculți acest lucru.

- Eu îți mulțumesc pentru această „terapie” gratuită și-ți urez succes în tot ceea ce faci și să te regăsești la fiecare etapă a vieții!

- Mulțumesc!

- Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. în cazul în care doriți să deveniți și voi eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email [email protected] sau pe rețelele de socializare. Pînă la noi întîlniri!

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

3
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

La ce va duce decizia de a fuziona fizica, chimia și biologia într-o singură materie școlară?
CAII MOLDOVENEȘTI, ÎN CENTRUL UNUI SCANDAL!Сандуляк Владислав