Sculptorul Veaceslav Jiglițchii, despre cum a fost «descălțată» o domnișoară, căror președinți le-a dăruit lucrările și ce este fericirea

Fiecare dintre noi iubește Chișinăul în felul său, dar pe toți ne unesc emoțiile față de oamenii lui generoși și veseli, stradelele și locurile scumpe și preferate, unde te simți deosebit de bine și cald.

Rareori stăm să cugetăm despre oamenii preocupați de aspectul orașului nostru, care-l face să fie deosebit. Unul dintre aceștia este cunoscutul sculptor moldovean Veaceslav Jiglițchii, ale cărui lucrări urbane transformă diferite raioane ale Chișinăului și nu-i lasă indiferenți nici pe orășeni, nici pe oaspeții capitalei.

Cum ați răspunde la întrebarea "Cine este Veaceslav Jiglițchii?"

Ce întrebare interesantă… Întîi de toate – un om. Eu cred, unul nu rău. Un om care a știut să-și realizeze talentul grație părinților, profesorilor, soției, ajutorilor. Colectivul nostru numără 15 persoane, noi lucrăm în comun.

Veaceslav Jiglițchii este un om fericit. El creează, face bine oamenilor, țării, orașului iubit Chișinău.

V-ați născut în satul Slobozia. Ce amintiri vă leagă de acel loc și dacă îl puteți numi baștină?

Într-o oarecare măsură, da. Mama este băștinașă de acolo, și fiind gravidă, înainte de examene, a mers să-și viziteze mama. Și așa a fost să fie – a născut acolo, deși locuia la Chișinău și nașterea mea era preconizată tot aici. Era în anul 1970, trăiesc acum al 53-ilea an.

În copilăria-mi sovietică mergeam deseori la bunica, în satul Glinoe din raionul Slobozia , și petreceam timpul pe malul Nistrului, la Turunciuc. A doua parte a rudelor mele locuiește la Odesa, la ora 6 dimineața luam trenul din Chișinău, călătoria la Odesa dura 3 ore, și la ora 10 deja mă scăldam în mare.

Amintirile din copilărie își găsesc loc în creația dvs.?

Teme care să mă inspire culeg, în special, din literatura citită. Ideile îmi apar mie, dar și clienților care fac o comandă, sau autorităților care doresc să transforme orașul.

Instalam, împreună cu primarul general Ion Vasilievici Ceban și pretorul sectorului Centru Pavel Rusu, sculptura Veronicăi Micle în scuarul de pe strada Mihai Eminescu, și eu am întrebat "Ce urmează?". Pentru mine este important să nu stau locului, să merg înainte. Ei mi-au dat ideea sa decorez cu o lucrare artistică scuarul de pe str. Miorița. Amplasarea a și determinat tema sculpturii. La școală, am învățat balada ”Miorița” despre ciobănel și mioara lui, de aceea am decis să redau anume aceste personaje.

La fel a apărut și sculptura "Guguță" în scuarul de pe str. Kievului, la Rîșcani. În apropiere, locuiește Spiridon Vangheli, de aceea am decis să redau personajul lucrărilor sale.
Ulterior va apare și sculptura "Cușma lui Guguță", deja în centrul Chișinăului.

De ce ați ales să fiți sculptor?

Este o întrebare pentru Dumnezeu (rîde. Din spusele mamei, care întotdeauna m-a apărat, pe la 2-3 ani eu redesenam imaginile, îmi reușea de minune, și mi-a plăcut mult ! Copilul care este lăudat prinde aripi !
Ulterior, prin clasa 1-2, din plastilină am modelat un pui de barză, care așa de mult i-a plăcut învățătoarei mele, că i l-a arătat directorului școlii nr. 53, unde învățam, lucrarea mea a fost expusă în biroul directorului, și eu, care aveam doar 8 ani, eram foarte mîndru. Iar la 10 ani am mers la școala de artă în numele lui Sciusev, unde aveam un profesor din Odesa. Soarta mea deseori are tangențe cu Odesa.

Cum credeți, de ce calități are nevoie un sculptor, pentru a avea succes și a-și realiza propriile idei?

Talentul este prima. Dacă există talent, dar lipsește capacitatea de muncă, nu vei reuși nimic. Capacitatea de muncă, dorința și încrederea în forțele proprii, visul sincer de a te realiza…

Eu am început cu plastica formelor mici, și visam să realizez o sculptură mare, interesantă la Chișinău.

Prima mea sculptură urbană mare a fost instalată nu aici, da în cel de-al doilea oraș natal și iubit al meu – Odesa, în partea istorică a orașului, alături de Academia maritimă din Odesa, pe Moldavanca. O altă lucrare mare este amplasată chiar pe piața centrală din Brașov, Romînia, alături de Biserica neagră. Această sculptură personifică o zînă, care coboară dealul și aterizează pe o frumoasă casă brașoveană.

Apoi am cunoscut-o pe Tania, soția mea, care este sculptoriță și ea. Atunci în capitală au apărut sculpturile ei – motănașul de bronz în preajma unui club sportiv, scroafa zburătoare de pe prospectul Moscova, apoi în curtea Academiei economice (ASEM) a fost instalată o sculptură asemănătoare celei din Odesa. Ulterior au apărut sculpturile copiilor pe o bancă din str. 31 august, cea a Papei de la Roma Ioann Pavel II și treptat am început să primim comenzi de la clienți, oamenii au înțeles că lucrările noastre creează atmosfera orașului și atrag atenția celor din jur, le plac.

La Chișinău, tradiția sculpturii urbane își are începutul încă în anii 70 ai secolului trecut, de la cunoscutul sculptor Naum Epelbaum. Vă simțiți o continuare a acestei tradiții?

Tradițiile sculpturii urbane chișinăuiene au fost puse și de Epelbaum, și de Dubinovschii – luați, spre exemplu, monumentul comandantului roșu Kotovski, - noi mai avem încă de crescut și de crescut! În timpurile URSS înălțarea unor asemenea monumente era finanțară de stat, sper că și noi vom avea vreodată posibilitatea de a crea asemenea lucrări monumentale.

De unde v-ați inspirat la crearea celor mai cunoscute, la Chișinău, lucrări ale Dvs. - "Randevu" pe strada pietonală, echipajul de la aeroportul Chișinău, skateboarderii din parcul Valea Morilor?

După rezonanța provocată de sculptura copiilor care șed pe o bancă, m-a contactat proprietarul unui hotel de pe strada pietonală și a zis că vrea să instaleze acolo o sculptură. În opinia lui, anume acolo este necesar un conglomerat de sculpturi.

Am venit la fața locului, clientul mi-a spus că și-ar dori ca sculptura să personifice o domnișoară atrăgătoare. Eu venisem cu soția, ea purta tocuri și începu să se împiedice pe pavaj – așa a apărut ideea să ”descălțăm” sculptura, de parcă fata ar fugi desculță. Am desenat schița, el a aprobat-o.

În timp ce el ne transmitea arvuna, au apărut alți investitori, care au comandat sculpturi urbane. Clientul precedent tăcea, eu am propus altor investitori ideea cu fata care aleargă, lor le-a plăcut, și mi-au propus ideea unui randevu – să modelez și sculptura unui băiat care o așteaptă , și eu am decis că acesta se va rezema de un felinar și va privi ceasul.

Comanditarilor le-a plăcut ideea așa de mult, că au decis să continue tema. Au mers în parcul Valea Morilor, s-au plimbat pe acolo, s-au oprit în fața Scărilor în cascadă – în trecut, eu am participat la restaurarea lor, cunoșteam bine locul, de aceea am zis că nu ar fi rău să instalăm sculptura în preajma scărilor, și așa am făcut. În timp ce ne plimbam pe acolo, în jur erau mulți skateboarderi, de aceea i-am redat pe ei.

Apoi m-au telefonat beneficiarii principali ai aeroportului și au spus că-și doresc un decor cu o compoziție simbolică. La început, voiam să fac o sculptură cu niște cocori în fața clădirii aeroportului, dar a prevalat ideea echipajului cu un aviator și două stewardese – compoziția pentru noroc și un zbor liniștit, reușit.

Povestiți-ne cum ați devenit cetățean de onoare al Chișinăului. Cum e să porți acest statut?

E plăcut să fii apreciat după merit, fiind încă în viață. E plăcut să-ți fie încredințate comenzi, tu le execuți și mergi înainte. Mulțumesc mult consiliului municipal, primarului de Chișinău, care a sprijinit această inițiativă a unui consilier municipal, pentru care s-a votat unanim. Eu i-am rugat pe toți cei care au beneficiat de lucrările mele să-mi ofere documentele necesare, le-am acumulat și în a.2016 am obținut acest titlu.

Lucrările Dvs. contribuie la promovarea culturii noastre. Povestiți-ne în ce țări și pentru care personalități V-au fost comandate suvenire.

Am lucrări la Odesa – despre una am pomenit deja, a doua – un havuz cu porumbei pe Bulevardul Francez, la Brașov și la București, la Lisabona. Împreună cu regretatul meu învățător Veaceslav Zaițev și soția Tatiana, am executat lucrări pentru mai bine de 150 de țări.

Întotdeauna am conlucrat frumos cu autoritățile moldovene, lucrările noastre au fost prezentate multor președinți de țară din lume - cu ocazia celor 30 de ani de independență a Republicii Moldova, le-au primit Klaus Iohannis și Volodimir Zelenscky.

În perioade diferite, lucrările noastre au fost făcute cadou lui Nicolas Sarkozy, Vladimir Putin, Barak Obama și multor altor politicieni.

Dacă nu era sculptura, ce profesie ați fi preferat în viață?

Nu m-am gîndit la asta (rîde). Reiese, că numai sculptura. Alte variante nu au existat ! (zîmbește).

Planurile de creație pentru viitor?

Să creez, să visez, să muncesc și iarăși să muncesc. Principalul e să fie pace. Va fi pace – totul va fi bine!

Interviu realizat de Ana Russu