X 
Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Rusia îndepărtată și apropiată

11 iun. 2021,, 10:00 (reactualizat 11 iun. 2021,, 20:42)   Interviuri
6834 4

La 12 iunie în Federația Rusă pentru a 29-ua oară va fi marcată sărbătoarea oficială – Ziua Rusiei. În ajunul acestei date noi am adresat locuitorilor Moldovei întrebarea: ce zi, asociată cu Rusia, a devenit deosebit de memorabilă pentru Dvs.

Un cadou de poveste

Andrei Ghițman, elev în cl.12 la liceul muzical ”S.Rahmaninov”:

- Pentru mine o astfel de zi este 5 august, 2019. În primăvara acelui an eu am ocupat locul 1 în concursul muzical-teoretic, pe care an de an îl organizează în liceul nostru artista poporului din RM Anna Gheorghievna Strezeva, șefa secțiunii teorie, și profesoara Elena Leonidovna Bogacenco. Și în august, împreună cu un grup de copii din Moldova, am participat la călătoria cultural-educativă în locurile istorice ale Federației Ruse «Здравствуй, Россия!»

O săptămînă întreagă am făcut cunoștință cu uimitorul oraș Sankt Petersburg. Nu mai avusesem ocazia să vizitez Rusia, această călătorie a fost un adevărat cadou de poveste. Fiecare zi îmi aducea emoție deosebit de puternice. Puteam vedea cu ochii mei locurile despre care mai înainte doar citisem, studiasem la lecțiile de istorie, mi le imaginam după filmele artistice privite: havuzurile muzeului-rezervație «Peterhof», legendarul Călăreț de bronz pe Piața Senatului, casa nr.13 de la intersecția străzilor Malaia Morscaia și Gorohovaia, în care a decedat Piotr Iliici Ceaikovscky… Această dată – 5 august – mi-a rămas în memorie din șirul acelor zile. Deoarece eu studiez la specialitatea ”compozitor”, am scris deja cca 40 de lucrări. La Sankt Petersburg, luasem cu mine caietul de note cu piesa epatantă nefinisată «Welcome» . Și la 5 august, grație mulțimii de impresii noi, am finisat această lucrare , și am notat în caietul de note : «5 august, 2019. Sankt Petersburg».

Tot în acea zi m-am îndrăgostit de bulevardul Nevsckii. Țin minte, seara era foarte frig, noi ne-am plimbat mult pe acest bulevard, am traversat canalul Griboiedov, Moica, Fontanca. Mi-au rămas în memorie nu monumentele arhitecturale și muzeele concrete amplasate acolo, ci uimitorul spirit al bulevardului. Ni se părea că imediat ne va ieși în cale Gogol sau vre-un personaj din romanul său ”Suflete moarte” …


Nu știu unde îmi voi continua studiile după absolvirea liceului. Poate, voi încerca să aplic la conservatorul în numele lui Rimsky-Korsakov din Piter. Îmi place mult muzica compozitorilor ruși – Ceaikovsky, Borodin, Scedrin, Șnitke. Am impresia, că în capitala de nord a Rusiei chiar și aerul este saturat cu ea.

«Ambasadorul sambo» în Moldova

Ivan Curdov, maestru în sport din URSS, antrenor legendar de sambo :

- Pentru mine cea mai memorabilă zi, asociată cu Rusia, este 14 aprilie, 1963. Cu șase ani înainte, în ”57, noi cu fratele meu geamăn Simion am intrat la școala tehnică de cultură fizică din Chișinău. Acolo l-am cunoscut pe Andrei Doga, fondatorul școlii de sambo în Moldova. Era o personalitate unică, un antrenor de la Dumnezeu, iar pentru noi el devenise al doilea tată. În a. 1960 mai mulți dintre discipolii lui au obținut titlul «Maestru în sport din URSS», primul printre ei a fost fratele meu Simion. Eu am fost al treilea purtător al acestui titlu în Moldova.

Grație harului de antrenor al învățătorului, în doar doi ani noi cu fratele meu am obținut dreptul de a fi incluși în selecționata Moldovei pentru a apăra onoarea republicii la campionatele URSS. La 14 aprilie, 1963 în Rusia, orașul Groznîi, a avut loc campionatul URSS al echipelor de sambo. Competiția între echipe s-a desfășurat conform tiparului «zid pe zid»: simultan, 8 membri dintr-o echipă luptau cu 8 membri ai altei echipe. Îndrumată de Doga, selecționata noastră a învins atunci echipele Armeniei, Ucrainei, Belarusului, Uzbekistanului. Și iată – lupta cu selecționata Rusiei, creatoarea legilor în sambo! Nimeni nu se aștepta, dar noi am reușit să învingem, iar rolul decisiv i-a revenit fratelui meu Simion Curdov. Timp de 1 minut și 15 secunde el l-a învins pe multiplul campion URSS Alexandr Luchicev. Anume acea competiție a arătat, că în URSS a mai apărut o echipă puternică de luptători sambo – selecționata Moldovei.

10 ani noi cu fratele am făcut parte din primii șase cei mai puternici luptători sambo din URSS, după care a început maratonul nostru de antrenori, care a durat jumătate de secol. Și în toți acești ani noi ne-am străduit să facem totul pentru a înveșnici memoria lui Andrei Doga: numele lui îl poartă o stradă, în curtea Manejului de atletică ușoară a fost instalat bustul lui de bronz, iar în interiorul clădirii a fost deschis muzeul gloriei sale sportive. Împreună cu fratele, noi am scris cartea «Scrisori către învățător», am început să organizăm conferințele științifico-practice «Sportul și personalitatea», în cadrul cărora numele lui Doga răsuna puternic.

În a. 2016 Simion a decedat, și acum eu fac tot ce pot pentru ca în Moldova să nu dispară genul de sport născut în Rusia – sambo. Organizez în continuare conferințe științifico-practice: recent, acest eveniment a fost consacrat minunaților antrenori pe care nu-i mai avem printre noi, - Nicolae Bolboceanu și Iraclii Valișvili. La Universitatea agrară, unde fratele meu timp de 54 de ani a pregătit 65 de maeștri în sport, eu antrenez în continuare băieții. În viitorul apropiat acolo va fi deschisă sala sportivă în numele lui Simion Cordov și muzeul realizărilor sale sportive. Pentru ambii, eu încerc să îndeplinesc sarcina de «ambasador sambo» în Moldova – pentru ca tineretul să nu uite, că în republica noastră sambo a devenit cunoscut la începutul anilor 50 grație sportivilor ruși care veneau încoace. Că acest gen de luptă este sinteza multor tipuri de lupte naționale, populare în fosta Uniune Sovietică. Apropo, în selecționata Moldovei era un moldovean, un cazac din Cubani, un evreu, un grec, un georgian, bulgari. Dar, datorită înțelepciunii lui Andrei Doga, noi eram o familie unită.

«Fișiere» de 60 de ani

Iurii Eriomin, președintele Consiliului veteranilor din or. Chișinău:

- La 11 ani, fiind elev în cl.V, eu m-am pomenit într-un grup de copii care pentru reușite la învățătură și lucrul de vară în colhoz, au fost premiați cu o călătorie în Rusia - «Prin locurile leniniste». Pe atunci eu trăiam la casa de copii din satul Ciobruci, Slobozia. Era în august, 1961, la începutul lunii. Timp de 10 zile am călătorit prin Rusia: Moscova, Leningrad, Cuibîșev, Ulianovsc, Cazani. Pare straniu, dar noi la casa de copii eram foarte mobili. Vara mergeam în excursii cu corturi, am fost la Ismail, Belgorod-Dnestrovsk, chiar și în Crimeea. Pentru că eram un elev bun, membru al orchestrei de coarde a casei de copii, eu am fost și la Artec. Dar atunci, în august”61, noi ajunsesem pentru prima dată în Rusia.

Fericirea noastră nu avea margini. Ne-am plimbat cu vaporul pe Volga. La Cazani și Ulianovsck, am vizitat cu interes locurile în care Volodea Ulianov a trăit și învățat. La Leningrad , am hoinărit prin Cetatea Petropavlovsk, am pășit pe puntea crucișătorului «Aurora». Dar cele mai spectaculoase «fișiere» ale memoriei țin de Moscova: excursia în Kremlin, plimbările pe Piața Roșie și pe rîul Moscova, «maratonul» muzeistic, împărăția fantastică a metroului, gustul înghețatei moscovite…

Reveniți acasă, povesteam despre cele văzute, despre bunătatea oamenilor care ne-au înconjurat în Rusia. Cum aflau că venim dintr-o casă de copii, începeau imediat să ne servească cu ceva, să ne susțină – în tren, pe vapor, la hotel. La ora 4 dimineața ocupasem rînd pentru a intra în Mauzoleu, însă cum numai a răsunat ”casa de copii” – imediat grupul nostru a fost transferat în fruntea acelui flux de oameni.

Ulterior, absolvind universitatea tehnică cu diploma de inginer-tehnolog în producerea conservelor, eu am lucrat la diverse întreprinderi, în structuri de partid, 10 ani – la CC al PCM. De 9 ani conduc Consiliul orășenesc al veteranilor. Ar fi imposibil să enumer toate călătoriile mele în Rusia – congrese, conferințe, schimb de experiență, foruri anuale ale veteranilor. Însă pentru întreaga viață mi-a rămas în inimă acea primă, copilărească cunoaștere a măreței țări.

În ospeție la Venevitinov

Tatiana Cernîh, profesoară de limbă și literatură rusă la liceul în numele lui N.Gogol din Chișinău, învățător de categorie superioară, decorată cu medalia Pușkin:

- Mi s-a întipărit în memorie ziua de 3 iulie, 2002 . În acea zi, împreună cu un grup de colegi - rusiști din Moldova sosisem la Voronej, la Institutul de perfecționare profesională. Eu m-am născut într-un mic orășel din Udmurtia. La 10 ani, împreunpă cu părinții, am trecut cu traiul în Moldova. Și iată că în a.2002, pentru prima oară în 40 de ani, m-am pomenit din nou în țara natală, Rusia.

Țin minte cu ce interes ne-am scufundat noi în programul de studii de două săptămîni. Seminarele, lecțiile practice ale profesorilor din Moscova și Voronej, au fost cu adevărat neprețuite. Noi ca niște începători conspectam stăruitor totul. Materialul era construit în așa fel, ca noi să-l putem folosi sută la sută în practica noastră. În același timp, fiecare dintre noi își împărtășea cunoștințele, ceea ce era foarte interesant. Noi, învățătorii chișinăuieni, am fost sincer uimiți de modul neordinar în care lucrau colegii din satele Moldovei. Glumeam deseori: trebuia să mergem la Voronej, pentru ca să aflăm așa de multe lucruri noi și utile din practica rusiștilor în satele noastre bulgărești și găgăuze!

Știu că pedagogii din republică așteaptă posibilitatea de a mai merge la asemenea cursuri. Da, în internet poți găsi numeroase platforme de studii la distanță. Dar ele nu se compară cu comunicarea vie, pe care o oferă călătoriile în Rusia, organizate cu sprijinul reprezentanței Rossotrudnicestvo în RM. Țin minte, ce fascinant a fost caleidoscopul literar și de excursie, căci între pereții istorici ai conacelor, arhivelor, muzeelor cu totul altfel percepi soarta complexă a lui Andrei Platonov, Marșac, căutările spirituale ale lui Dmitrii Venevitinov – cel mai tînăr poet-filozof din timpul lui Pușkin, izvoarele de inspirație ale lui Alexei Colțov…

Mulți colegi din grupul moldovenesc care au ajuns pentru prima dată în Rusia erau frapați de întinderile fără margini de sub Voronej, de măreția Donului, de frumusețea dumbrăvilor de mesteceni. Programul nostru ne-a permis să privim pe îndelete aceste minunate locuri, să vizităm multe biserici și mănăstiri. Parcă cursurile online îți oferă această posibilitate? Țin minte cum după călătoria la Voronej le vorbeam copiilor despre «Donul liniștit», despre esența romantismului lui Venevitinov. Am certitudinea, că orice lingvist care nu locuiește în Rusia trebuie să aibă, ca să zic așa, propriul «3 iulie» - el trebuie neapărat să ajungă măcar odată la cursurile de perfecționare, să respire aerul străzilor din Moscova, Piter, Oriol sau Voronej, care țin minte pașii rușilor remarcabili.

A pregătit Tatiana Borisova

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?