Duminică, 19 aprilie, toţi creştinii ortodocşi vor sărbători Paştele. Învierea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători pentru credincioşi şi una dintre cele mai populare printre locuitorii Moldovei.
Ce-i drept, anul acesta luminata sărbătoare va fi una mai deosebită – nimeni nu va putea asista la liturghia pascală, lua şi aduce acasă o părticică din Focul Sacru, nu va putea invita la masa de sărbătoare mulţi prieteni. Despre faptul cum va influenţa pandemia, starea de urgenţă şi carantina declarată din cauza ei, asupra oficierii slujbei pascale şi sărbătoririi Sfintelor Paşti, a relatat pentru portalul Noi.md parohul bisericii Sf.Gheorghe din Chişinău, părintele Vitalie Şincari.
Părinte Vitalie, cum credeţi, închiderea bisericii din cauza pandemiei este o încercare pentru omul credincios?
De fapt, situaţia cu coronavirusul nu poate fi numită pandemie. Pandemia presupune că s-au îmbolnăvit nu mai puţin de 10% din populaţie. Cel puţin, aşa spun toate enciclopediile. În cazul dat, în lume sînt bolnavi nu mai mult de 1% - 2 milioane de oameni din 7 miliarde care populează planeta. Probabil, anume din această cauză problema în sine ridică întrebări nu numai medicale, dar şi sociale, politice, şi, -ce mai! – conspirologice.
Enoriaşii se arată neliniştiţi de faptul că nu vom putea sărbători Paştele omeneşte. Căci pentru noi, ca şi pentru toţi oamenii, viaţa se măsoară în sărbători. Cineva a avut un an complicat şi îşi aşteaptă ziua de naştere în speranţa unor schimbări. Credincioşii îşi măsoară viaţa în sărbători pascale. Respectiv, pentru ei pierderea Paştelui este un eveniment pe care-l va memoriza ca pe ceva rău şi nedorit. Iată de ce cu toţii au o dispoziţie proastă. NU-i lasă în pace întrebarea: de ce să nu fie permise măcar slujbele pascale, cu respectarea tuturor măsurilor de protecţie? Noi am acceptat carantina, am acceptat toate condiţiile.
Nu putem spune că oamenii apreciază situaţia ca pe o teamă, groază, coşmar şi calamitate. Dar noi înţelegem, că în cazul dat cel mai periculos este precedentul. Pentru noi, slujitori ai bisericii şi oameni ai societății, este clar că dacă are loc un asemenea precedent, pe viitor noi vom putea fi „deconectaţi”, închişi, redirecţionaţi etc.
Pe parcursul tuturor anilor în care slujiţi Domnului, au fost careva circumstanţe complicate, care să pună în pericol desfăşurarea slujbei de Paşti?
În timpurile sovietice din trecutul recent, nu. Dar au fost carantine, epidemii grozave, de exemplu – de ciumă. În cazul dat nu este vorba de ciumă. Da, avem în Moldova patruzeci de persoane decedate, însă dacă în ştirile televizate nu s-ar vorbi despre ele atît de mult, noi nici nu am fi stiut despre ce este vorba. Dar noi ştim, noi acceptăm aceste reguli şi norme, dar în acelaşi timp înţelegem că există nişte extreme. Nu găsim răspunsuri directe la întrebări. Anume de aceea sîntem trişti şi ne supunem circumstanţelor reale.
Unii creştini cred că serviciile divine în biserici nu pot fi anulate, căci pe credincioşii adevăraţi boala nu-i va ataca, ei fiind păziţi de Dumnezeu. Dvs. ce credeţi despre aceasta?
Desigur, Dumnezeu îi apără pe credincioşi, însă el nu-i apără pe idioţi. Dacă omul traversează strada la culoarea roşie a semaforului în speranţa că nu va fi spulberat de un automobil pentru că Dumnezeu îl va păzi, asta nu înseamnă că el a luptat pentru credinţa curată. La fel, dacă credinciosul vine la biserică pe timp de carantină şi se crede erou, acesta nu este un eroism de apărare a credinţei, ci un eroism din idiotism intern, să fim sinceri. Vrea omul să moară, să o facă de sine stătător. Carantina înseamnă solidaritate de dragul bătrînilor, nu de dragul unui prost. Noi înţelegem clar aceste reguli. Mai ales că şi Biblia le descrie. Omenirea nu a născocit nimic nou. Pe timp de epidemie, oamenii întotdeauna se salvau prin izolare. Noi sîntem gata pentru aceasta. Chiar şi în biserică, folosim dezinfectante, îmbrăcăm mănuşi. Da, nădăjdium la mila Domnului, dar avem grijă de noi. Pe de altă parte, creştinii nu au frică de moarte, deoarece ea este prietena noastră creştină. Vorbim mereu despre ea, ea este un element şi de glumă, şi de pietate. Orice moarte este neprevăzută, neplanificată. Că voi muri de virus ori de bătrîneţe, nu văd o deosebire prea mare. Anume de aceea noi ne punem speranţa în Dumnezeu, nu vrem să facem rău nimănui, vrem lucruri normale, adecvate, vrem să sărbătorim Paştele.
Creştinii ortodocși discută despre faptul că virusul poate fi transmis prin obiectele sacre – icoane şi împărtăşanie. Fiţi de acord, dacă săruţi icoana de care s-au atins sute de persoane sau lingi linguriţa în timpul împărtăşaniei, rişti să te infectezi.
Noi avem o religie de contact, la general vorbind. Însă pentru perioada stării de urgenţă am exclus chiar şi asta. Acum enoriaşii nu sărută icoanele, e suficient să li se închine. Şi înainte de apariţia coronavirusului, şi acum în special, noi permanent prelucram aceste obiecte sfinte cu dezinfectanţi. Slujbele nu demult permise încă, se făceau în aer liber, între oameni era păstrat un spaţiu mare. Noi am exclus contactul chiar şi în timpul împărtăşaniei, o făceam în mănuşi care erau dezinfectate mereu, şi fără contactul nemijlocit cu gura. Noi am exclus tot ce se putea exclude. Dar asta nu înseamnă că ne-am asigurat sută la sută, la fel - venind la magazin ori folosind transportul public .
Unii credincioşi cred că nu e același lucru să te rogi în biserică sau acasă. Slujbele online îndepărtează cumva credincioşii de slujitorii Domnului?
Biserica ortodoxă nu împarte oamenii în preoţi şi enoriaşi. O face cea catolică, şi foarte convenţional. În biserica noastră, în timpul slujbei preotul stă cu spatele la oameni, ceea ce înseamnă că el e la fel ca şi toţi ceilalţi, doar că stă în fruntea adunării. În biserică orice creştin este un preot al Noului Testament. Şi noi venim la biserică nu pentru a ne ruga aşa cum o facem acasă. Evanghelia spune: acasă trebuie să închidem uşa, să nu ne vadă nimeni, şi să ne rugăm în taină Tatălui Ceresc. Da la biserică venim ca preoţi ai Noului Testament, ca demnitari ai Împărăţiei să stăm în prezenţa Domnului, ca slujitori al Noului Testament, ca cei botezaţi şi cei din sîngele lui Hristos Dumnezeu. Anume de aceea principalul conţinut al liturghiei este împărtăşania cu trupul şi sîngele Domnului. Şi noi ne-o putem permite, deoarece în timpul liturghiei noi înşine devenim trupul şi sîngele Lui, ca biserică, ca adunare. Iată de ce liturghia televizată este un nonsens pe care încă nu-l putem explica din punctul de vedere creştin. În timpurile mai bune se considera că transmisiunea în direct a slujbei permite oamenilor cu posibilităţi limitate, bolnavilor şi celor aflaţi departe să vadă liturghia. Dar în principiu aceasta nu este foarte corect. Nu poate exista o liturghie televizată. Punct.
Cum veţi oficia liturghia pascală în biserica Sf. Gheorghe? Şi dacă oamenii vor veni totuşi la biserică?
Biserica noastră, ca şi toate celelalte, va fi închisă, inclusiv porţile ei. Noi am rugat enoriaşii să nu vină, deşi este contrar dragostei şi adevărului nostru anume în ziua de Paşti. În aşa vremuri grele, oamenii caută alinare la Dumnezeu. Vă amintiţi de faimoasa frază a lui Carl Marx „Religia este opiumul poporului”? Anume aşa sună această frază, şi nu cum a fost ea transformată ulterior „opium pentru popor”. Dar în lumea în care trăia Marx, opiumul nu era un drog, ci un anestezic, un remediu contra durerii. Credinţă îi ajută omului să suporte durerea. De aceea noi am primit cu durere interdicţia de a oficia slujbele. Am lansat transmisiunea pe site-ul bisericii noastre, pe youtube. Şi vom oficia slujba în biserica fără enoriaşi, aşa cum o facem în toate duminicile pe perioada carantinei. Nu vor fi oameni nici în biserică, nici în curte. Nu vor avea loc împărtăşanii. Habar n-am cum vom sfinţi cozonacii, darurile pascale, căci nu înţeleg cum am face-o fără aglomeraţie. În sate, preoţii mai pot sfinţi bucatele pascale scoase de enoriaşi la poarta casei lor. Într-un oraş mare e mai complicat. Unicul lucru pe care putem să-l facem, şi aşa am procedat, ne-am înţeles cu întreprinderile mari care produc prăjituri pascale să sfinţim produsele nemijlocit la întreprindere, cu respectarea tuturor măsurilor de precauţie. Ca oamenii care cumpără pască şi cozonaci să ştie că ele-s sfinţite şi blagoclovite.
La început se spunea că în acest an Focul Haric nu va fi adus în Moldova, ulterior, însă, s-a decis că el va fi totuși adus. Lipsa Focului Sfînt ar fi afectat cumva sărbătorile pascale ori, în situaţii de forţă majoră, am fi putut renunţa la el?
Azi multă lume nu-şi închipuie Paştele fără Focul Haric, dar noi doar am trăit fără el întreaga perioadă de dinaintea anilor 90 ai secolului trecut. Biserica din perioada presovietică şi sovietică nici nu ştia că există un asemenea ritual. Drept că eu am citit deaspre el în cărţi. Şi iată că acest lucru a devenit o tradiţie în acest sfert de secol de independenţă a ţării noastre.
Atunci cînd s-a spus că Focul Haric nu va fi adus în Moldova, eu chiar m-am bucurat. Mi s-a părut îmbucurător în sensul că noi prea ne-am legat de această realitate şi am început să o considerăm un atribut indiscutabil al sărbătorilor pascale. Noi, preoţii în etate, ştim că şi fără Focul Sfînt există Paşte, există bucurie. Dar pentru unii oameni, dacă îi lipseşti de o tradiţie, gustul sărbătorii se schimbă. De aceea s-a decis să fie adus Focul Haric. Din fericire, s-a găsit un sponsor care a achitat costul aducerii focului cu avionul său. Deşi, desigur, în societate se vor găsi nemulţumiţi care ne vor condamna pentru că am fi cheltuit, cică, o grămadă de bani pentru a aduce un oarecare foc, în opinia lor. Dar noi îl vom aduce şi îl vom împărţi din biserică.
Şi oamenii vor putea primi o părticică din Focul Sacru în aceeaşi seară?
Focul Sfînt va fi dus şi dat tuturor bisericilor, care vor fi închise pentru enoriaşi. Noi îl vom păstra în pristol întreaga săptămînă luminată, după care îl vom da tuturor celor care vor veni la biserică. Repet, în noaptea Învierii nimeni nu va putea primi Focul Sacru, în caz contrar riscăm să fim amendaţi de poliţie.
Cum trebuie să întîmpine Paştele din acest an un creştin ortodox?
Cu bucurie. Pe site-urile bisericilor este publicată consecutivitatea slujbelor, ele pot fi accesate şi citite. Neapărat să pună masa şi să se roage. Să ţină minte, că Hristos este Paştele nostru. Cine poate, să citească slujba, Evanghelia acestui timp pe site-urile bisericilor sau să acceseze www.pravoslavie.ru, să aprindă o lumînare şi să-i mulţumească Domnului şi pentru acest Paşte. Şi să sărbătorească într-un cerc familial, fără a încălca carantina. Mai trebuie să ajutăm celor nevoiaşi. Dacă alături trăiesc oameni în etate, săraci, hrăniţi-i cu tot felul de gustoşenii, aduceţi-le daruri. Anul acesta Paştele nostru înseamnă ajutorarea apropiaţilor, compasiune, milostenie. Este important să nu trecem pe alături de o persoană tristă, nevoiaşă.
Adăuga comentariu