Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

Nicu Țărnă: Vorbind despre muzica rock, subînțelegem ceva onest și veritabil. P. 2

18 dec. 2020,, 18:07   Interviuri
38266 0

În prima parte a interviului său, liderul formației Gîndul Mîței a relatat despre aceea cum a devenit muzician fără a avea auz și voce în copilărie, de ce dintre toate artele pentru el cea mai importantă nu este cinematografia, și nici nu este teatru, despre propaganda sovietică, și despre multe altele. În partea a doua Nicu Țărnă răspunde în continuare la întrebările noastre – sincer, creativ și profund. Adică, la fel cum le face pe toate în viață.

În prezent grupul Gîndul Mîței înregistrează materialul pentru un nou album. Recent, am asistat la una dintre repetiții și am putut audia cîteva melodii noi. Cînd le vom putea auzi?

Da, pandemia ne-a schimbat, desigur, planurile privind scoaterea noului album Gîndul Mîței. Cu regret, muzicienii s-au văzut foarte rar în această perioadă, comunicam doar în Facebook. Dar nu ne oprim aici, ar fi prea simplu să stăm și să nu facem nimic. Apropo, în a. 2021 formația noastră va împlini 25 de ani. Am certitudinea că în scurt timp această problemă a coronavirusului se va termina sau, cel puțin, noi ne vom învăța să controlăm situația. Cred că iarna sau în primăvara anului următor vom începe să lucrăm în studio și să lansăm treptat piese noi. Iar prin luna mai, sau poate în septembrie intenționăm să organizăm un eveniment serios cu invitarea altor muzicieni – spre exemplu, vreau să invit din Rusia o formație cu rădăcini moldovenești, una din România, niște colective din Moldova și, evident, noi înșine. Adică, va fi un mini-festival de trei-patru ore. Cred că lumea va veni la acest concert, în perioada pandemiei toți au dus dorul concertelor vii. Avem, desigur, și probleme financiare, dar le vom soluționa și pe ele.

Apropo, acum nu prea am timp, căci recent am devenit directorul teatrului Ginta Latină, așa că am noi responsabilități, alte priorități…


Foto: Concertul formației Gîndul Mîței

Înseamnă că te putem felicita cu o nouă funcție?

Mai degrabă, să mă compătimiți, căci nu e chiar așa de ușor – mi-am asumat o mare responsabilitate, cum am mai spus. Dar refuz să cred că nu voi avea timp pentru Gîndul Mîței, deoarece nu este vorba despre un simplu colectiv muzical, este proiectul vieții mele… Fără îndoială, la începutul anului viitor vom înregistra, totuși, și vom lansa piese noi.

Colegul tău din Gîndul Mîței, chitaristul Serghei Iarovoi (Yarik) a înregistrat recent al doilea album solo. Ce poți spune despre creația lui solo? Îți place?

Am reușit să ascult doar unele piese de pe acest album, în schimb primul album solo al lui Yarik l-am audiat în întregime. Pot spune că Serghei este o persoană foarte talentată, are multe idei muzicale excepționale. Mă bucur pentru el și îl admir pentru faptul că își exprimă ideile prin muzică. Sincer vorbind, vreau să văd concertul lui solo cu programul său, pentru că ceea ce face el este o muzică de calitate, un minunat pop-rock. La drept vorbind, eu însumi aș interpreta unele din piesele sale solo.

Cu ani în urmă ai făcut parte din juriul show-ului «Moldova are talent». Veneau acolo persoane diferite – talentate și nu prea. Îmi amintesc, că unii au reușit să te impresioneze. Cunoști ceva despre soarta ulterioară a participanților acestui proiect? Au reușit ei să-și dezvolte talentul și să se autorealizeze?

Recent am vizionat o ediție a show-ului «Vocea României» - acolo evoluase Ana Munteanu. Anume ea mi-a plăcut atunci, la «Moldova are talent» – avea 14 ani, acum probabil a făcut deja 18 sau19. Este minunată! Ea a luat trofeul show-ului «Vocea României», participă la alte proiecte. Și eu sper și cred, că pe viitor ea va crește și va atinge culmi și mai înalte. Dar vreau se menționez aici un detaliu: fiecare interpret are nevoie de un compozitor potrivit, altfel poate sta mereu într-un cover-band. Așa că îi doresc Anei Munteanu un compozitor, care să o scoată pe scenele mondiale mari. Ea este foarte talentată!

Într-un interviu, povesteai istoria unei fete, pe care piesa «Requiem»a formației Gîndul Mâței a salvat-o de la sinucidere. Există acolo niște cuvinte tari, care cel mai probabil au oprit-o să facă pasul fatal. Întrebarea mea este: după asemenea cazuri, am putea susține că creația, muzica poate salva vieți și opri răul?

Eu zic așa: noi cu toții sîntem muzică, și totul în jurul nostru e muzică. Ea este veșnică, nelimitată. Doar șapte note, dar muzica este nelimitată, interminabilă. Muzica este totul. Nu vreau să ofensez alte genuri de artă, dar muzica este regina tuturor genurilor și direcțiilor artistice. Și da, ea poate schimba omul, poate salva viața, opri răul etc.

Ce îți mai amintești despre dezvoltarea muzicală din anii 90 din țara noastră?

Cum am mai spus, în viața mea muzica a apărut pe timpurile URSS, și nu vreau să vorbesc de rău acele timpuri, deoarece au fost foarte multe clipe luminoase – noi eram copii, vizionam filmele despre care am mai spus, chiar și omăt pe străzi era mai mult ca acum, părinții ne erau tineri, buneii – în viață… Și noi, plus la muzica difuzată la radio și TV, începeam să cunoaștem puțin o altă muzică - Ozzy Osbourne, Led Zeppelin, Motley Crue, Judas Priest, Skid Row etc. Eu mă simțeam dezarmat în fața acestei diversități! Și era doar începutul! Pentru prima dată am nimerit la un concert rock la 14 ani – evolua formația Cuibul, la Casa de cultură «Mezon». Aveau un chitarist, Johnny, - cineva mi-a spus că nu mai este în viață, dar poate că mai trăiește, nu știu… La percuție – Ghena Barbu. Eu prima dată în viață am văzut cu ochii mei ce înseamnă drive! Crede-mă, mai nu am leșinat din cauza emoțiilor care m-au copleșit! Era ceva de necrezut! Și mi-am spus atunci, că vreau să cînt într-o formație rock.

Îmi amintesc, mai era o formație - The Flying Postmen. Ei interpretau Beatles, unu-la-unu. Evoluau în așa numitele discoteci, organizate în sala de festivități a liceului, și era ceva foarte cool! Prima chitară electrică și prima chitară-bas mie și unui coleg de clasă ni le-au dat tot băieții din The Flying Postmen – instrumentele erau vechi și noi am decis să le reanimăm. Țin minte, am cumpărat atunci la piață cunoscută ca "Pticika" strune, le-am fixat pe aceste chitare, și a mers…

Foto: Formația Gîndul Mîței susține un concert în clubul Black Elephant

Mai țin minte, în anii 90 la Botanica erau organizate concerte, dacă nu greșesc – o făcea Slava Dînga, fratele lui Igor Dînga de la Cuibul. Țin minte acele concerte, spre exemplu – prestația grupului Utopia cu Andrei Palascenco, Garik Tverdohleb și Mahmud – cu toții aveau plete lungi.

Noi toți pe atunci eram sinceri și onești, credeam în cele ce făceam – asta e cel mai important, nu?

Anii 90 au fost începutul, temelia, vremea încercărilor. Păcat că acum nu mai există acel nerv, acea nebunie în sensul bun, senzația de rebel! Dar erau timpuri bune, din păcate multe dintre formațiile noastre au dispărut – cineva a abandonat muzica, cineva a părăsit țara, cineva a decedat… Dar cu siguranță, în anii 90 "rock-tusovka" din Moldova era mult mai mare ca acum.

Nicu, de ce în satele noastre nu există formații rock, cum crezi?

Probabil, pentru că poporul nostru este unul conservativ, în plan muzical. Este vorba anume despre muzica populară, despre folclor, care nu este ceva rău, desigur. Altceva este așa numita muzică ”populară” de autor, scrisă la comandă. Nu vreau să ofensez pe nimeni, dar totuși. Iar satul moldovenesc nu se schimbă deja de sute de ani. Pentru noi, în special pentru săteni, este mai aproape folclorul și cușma ceea de oaie pe cap... Satul este conservativ, de aceea muzica jazz sau rock pătrunde mai greu acolo. Apropo, și formațiilor rock le vine mai greu să evolueze în sate – eu mai degrabă pot interpreta acolo «Și-așa-mi vine cîteodată...» sau un «Hostropăț», pe care Gîndul Mîței l-a interpretat în stil rock. La țară, noi vom interpreta mai degrabă «Proba credinței» sau «Prieten de drum», «Am să vin». Puțin probabil să interpretăm piesa «La Ciocana» …

Să-ți spun o istoria interesantă! Mi s-a adresat o domnișoară – o moldoveancă care intenționa să se mărite cu un american. Dorea mult ca noi să le cîntăm la nuntă. Am început să negociem prețul, careva nuanțe tehnice. Am fost nevoiți să cerem ajutorul altor oameni în privința echipamentului, transportului, etc. Mai pe scurt, am soluționat toate problemele și eram gata. Nunta urma să se joace la Speia, Anenii Noi. Și cam cu o lună înainte mă telefonează sora miresei și spune: «Ați putea să nu cîntați la nuntă, căci rudele din sat, la aflarea veștii că voi veți cînta, au zis că nu vin. Desigur, eu am fost supărat puțin, dar nu puteam să o refuz». Clar lucru, și-au cerut scuze, ne-au spus că mireasa a fost așa de indispusă, că era gata să renunțe la propria nuntă. Iată așa o istorie. De fapt, orașul este mult mai aproape de rock și îl percepe mai bine.

Ce-i lipsește unui om de creație, în Moldova, pentru a se simți fericit?

Îi lipsește piața. Piața, pe care ar putea să se manifeste ca artist. Vedem cu toții cum muzicienii noștri se văd nevoiți să-și promoveze creația ori în Rusia, ori în România. Dar acum piața rusă este, practic, închisă – apropo, în anii 2005-2007 noi eram destul de activi pe teritoriul Federației Ruse. Țin minte, pe atunci ne ajuta Veaceslav Petkun, liderul grupului «Танцы Минус», care avea propria agenție de impresariat, și cineva din Moldova avea cu el relații care ne-au permis să avem multe concerte în Rusia – la festivaluri, în cluburi, pe vapoare. Am interpretat și pentru oligarhi! Dar la un moment dat accesul formațiilor din alte țări pe piața rusă a fost închis. Dar la noi oamenii de creație nu prea au unde se manifesta, cu regret, doar la nunți și cumătrii. Mă refer la cover-banduri, pe care eu, la drept vorbind, le-aș interzice de tot. Înțeleg că după aceste cuvine mulți mă vor blama, inclusiv colegul nostru Mitrici din Gîndul Mîței. Dar totuși cred că se cuvine să interpretezi propria muzică – bună sau rea, dar a ta. Dar să înveți niște șlagăre mondiale și să le tot interpretezi, să faci bani în acest fel, cred că e un lucru rușinos și inacceptabil. Dar dacă îți place așa de mult să interpretezi muzică străină, fă și niște decontări de autor! Da, membrii acestor cover-banduri au mașini scumpe, case mari, dar eu nu-i consider artiști, oameni de creație – pentru mine-s doar cîrpaci. Da, pot interpreta bine, însă pe mine nu mă conving.

Pot spune că în Moldova un om de creație nu are unde își demonstra talentul – cel puțin, la momentul dat așa este.

Tu ca artist, personalitate cunoscută, deseori oferi autografe. Ți-am arătat un autograf pe o bancnotă de 1 leu, pe care mi l-ai oferit în a.2005. Pe care alte obiecte neobișnuite ți-ai mai pus semnătura ?

Odată am pus un autograf pe pieptul unei doamne. Era la Bălți, la un festival, unde evoluam împreună cu Zdob Și Zdub. Trebuia să plec, mă oprește o domnișoară și îmi cere un autograf. Avea un carnețel sau caiet, dar eu am decis să fac o glumă și am zis că mă iscălesc numai pe piept. Ea, fără a sta pe gînduri, mi-a oferit această ocazie! Eram uimit și jenat în același timp! Apoi ea a întrebat unde este Roma Iagupov, i-am arătat direcția și ea s-a grăbit încolo! Să spun că eram șocat, ar însemna să nu spun nimic!

Am mai lăsat autografe pe discuri, pe brațe, pe ziare, cărți. Am fost rugat să mă iscălesc pe șervețele – întotdeauna refuzam, pentru că pe urmă șervețelul ar fi ajuns cu siguranță în coșul de gunoi, un asemenea autograf nu are o soartă îndelungată! Apropo, pe bancnote, la fel, refuz să-mi las autograful, tu cred că m-ai prins în perioada, în care eu încă nu eram împotriva unor asemenea lucruri.

Nicu, dacă-mi permiți, îți voi pune o întrebare personală. Aveai altă dată probleme de supraponderabilitate, apoi ai slăbit brusc, lucru care i-a mirat pe mulți dintre admiratorii tăi. Oamenii erau îngrijorați de sănătatea ta. Întrebare: care e greutatea cea mai mare pe care ai avut-o, și cum ai reușit să slăbești așa de repede?

Greutatea maximă a fost de 117 kilograme. Acum am cam 103-104 kg. Slăbisem pînă la 75 kg. Cauza – am avut niște probleme hormonale, de sănătate, dar totul s-a terminat cu bine. Dar și cu sportul mă ocupam intens pe atunci. Plus la aceasta, respectam dieta – am renunțat la alcool, zahăr, produse de panificație, cartofi. Și acum îmi propun, spre primăvară, să ating greutatea de 92 kg.

Vreau să vorbim puțin și despre relațiile dintre bărbat și femeie. Spre exemplu, am pentru tine o întrebare interesantă și, cred eu, actuală: cum crezi, e posibilă o prietenie cu femeia de care ești îndrăgostit, dar ea nu-ți răspunde cu reciprocitate?

Posibil, dar eu nu cred într-o astfel de prietenie. Și recomand să se pună punct acestor relații, căci e o pierdere de timp. Persoana care chiar are nevoie de tine și de care tu chiar ai nevoie, se poate afla alături, dar tu să nu o observi. Nu cred că trebuie să cauți reciprocitate, dacă persoana nu simte la fel. Cred că trebuie să o uiți și să mergi înainte. Apropo, în ultimul timp adesea ajung la concluzia că unul dintre factorii care mișcă civilizația înainte și o dezvoltă, este uitarea. Timpul poate vindeca rănile sufletești, și tu o poți lua de la capăt.

La Chișinău, unde poate fi găsit cel mai adesea Nicu Țărnă?

Desigur, la «Teatrul Fără Nume»! Ei, și acasă. Pentru mine casa mea este cetatea mea. Aici mă aflu alături de persoana iubită și de motanul iubit.

Și nu locuiești la Ciocana, dacă înțeleg corect ?

Nu mai locuiesc la Ciocana din a.2000. Am stat acolo între anii 1983 și 2000. Acum locuiesc în centru.

Apropo, nu demult, la fel ca mulți alți cetățeni, eu am suportat infecția cu coronavirus, în formă ușoară, ce-i drept. Pierdusem simțul mirosului și al gustului, aveam frisoane, febra nu era foarte înaltă. Cam peste cinci zile s-au restabilit simțurile pierdute, starea s-a ameliorat, acum totul este bine. Le doresc tuturor sănătate și să fie atenți, să se ferească de locurile aglomerate, ca să nu se infecteze! Gîndiți pozitiv, căci noi sîntem ceea ce gîndim! Noi sîntem ceea ce iubim, - spunea poetul Nichita Stănescu.

Foto: Nicu Țărnă

Nicu, și un mic blitz-chestionar. Trebuie să răspunzi foarte scurt. Ești gata?

Da!

Genul de sport preferat?

Îmi place să practic înotul, da să vizionez – fotbal.

Marca preferată de automobile?

Nu știu… Eu nu am automobil,propriu, de aceea e dificil să spun. Probabil, Mercedes este o mașină bună, un BMW…

Poetul preferat?

Am mai mulți: Stănescu, Eminescu, Păunescu.

Mîncarea preferată?

Cartofi prăjiți, pregătiți de mama.

Anotimpul preferat?

Îmi place vara. Că doar vara m-am născut!

Îți mulțumesc, Nicu, pentru interviu! Succese și la revedere!

A intervievat Nicolai Mișcoi

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?