Nicolai Pascaru: «În războiul de la hotarele noastre liderii unui stat neutru nu au voie să fie «suporterii» unora sau altora – nu e un meci de fotbal»

Conflictul dintre Rusia și Ucraina durează de jumătate de an, și nimeni nu poate spune cînd se va termina. Dar este evident, că pe noi, locuitorii Republicii Moldova, acesta ne influențează în mod direct. De ce este așa de important să ne menținem neutralitatea, ce ar putea fi după război și ce trebuie să învățăm în urma acestui conflict? La aceste și alte întrebări pentru site-ul Noi.md răspunde fostul deputat, politologul Nicolai Pascaru, liderul organizației obștești «Voievod».

În mass-media moldovenească și pe rețelele sociale mereu apar articole, care examinează diverse variante ale evenimentelor viitoare. Mulți observatori cred că în actuala năruire globală a ordinii mondiale Republica Moldova nu va putea supraviețui de sine stătător și va deveni parte a uneia dintre marile zone de influență. În opinia Dvs., ce putem și trebuie să facem pentru a ne păstra statalitatea?

Statul moldovenesc este unul dintre cele mai vechi în Europa, el are peste 650 de ani. Noi avem o istorie mare, veche, am avut victorii mari, dar am fost și învinși, desigur. Un popor aflat la răscrucea diferitor civilizații și țări, acumulează experiența necesară pentru a supraviețui, și experiența înțelepciunii de a-și trăi viața politică un timp îndelungat.

Din istorie cunoaștem, că Rusia ne-a ajutat – inclusiv să ne izbăvim de jugul otoman, dar noi nu uităm nici faptul, că aceleași puteri au divizat Moldova medievală. Bine că noi am rezistat și am rămas în istorie, nu toate popoarele reușesc să o facă, și eu cred că moldovenii trebuie să facă tot posibilul pentru a-și păstra cultura, identitatea, limba și neapărat teritoriul și țara, și nu doar să păstreze, dar și să consolideze aceste componente.

Da pentru a le păstra, trebuie să avem matrița viitorului, matrița dezvoltării poporului nostru, deoarece numai în unire ne putem păstra teritoriul și bunăstarea. Chiar dacă nu avem o țară super-bogată, avem multe lucruri bune. Natură și soluri minunate, un popor harnic, care parțial a plecat peste hotare, dar visează să revină, avem o industrie care poate fi dezvoltată rapid, avem atributele unui stat democratic liber, și am păstrat tradițiile, cultura poporului, precum și imunitatea împotriva influenței distrugătoare a așa numitei lumi tolerante… Adică, în Moldova se poate trăi fericit. Putem dezvolta afaceri oneste, putem face ce ne place, putem crea familii. Moldova poate fi prosperă.

Acum putem alege – să ne păstrăm ori nu. Pentru că un stat care deține aceste componente – independență, integritate, neutralitate – poate alege. Poporul moldovenesc are o experiență colosală de autoconservare. Am certitudinea, că și în actuala situație va supraviețui și se va păstra.

În actuala situație, păstrarea neutralității este importantă pentru noi?

Extrem de importantă! Acum mulți politicieni moldoveni încearcă să promoveze discursul, că clasa politică și societatea trebuie să stea în opoziție față de una dintre părțile implicate în conflictul din Ucraina. Și în parlament, și în guvern unii reprezentanți cer direct de la ceilalți: determinați-vă, cu cine țineți, cu Ucraina sau cu Rusia. Eu cred că divizarea societății în aceste două tabere este cea mai mare greașeală, care poate fi.

Spre deosebire de părțile aflate în conflict noi ne putem permite să analizăm situația mai detașat, ca pe un lanț de evenimente succesive, și să avem propriul punct de vedere asupra ei. Și dacă e să privim această situație din Republica Moldova, noi trebuie să știm încotro mergem și cum anume vom fi afectați în rezultat. Noi trebuie să înțelegem, că nu avem voie să cugetăm și să acționăm reieșind din categoriile de alegere «ori – ori»: ori Uniunea Europeană, ori EurAsEC, ori Ucraina, ori Rusia. Este din start o formulare incorectă a problemei, o miopie politică, o încercare de a merge pe calea ușoară și o justificare a insolvabilității politice și a eșecurilor politice, dar și tendința de a înlocui politica reală cu spălarea creierilor maselor.

Noi vedem situația din Ucraina prin avalanșa enormă de propagandă. Este și propaganda occidentală, și cea rusească, și cea ucraineană, plus propaganda locală. Cu regret, din cauza fluxului mare de informații nu toți pot elabora mecanismul de separare a propagandei de fapte.

În prezent societate este foarte neliniștită, deoarece nu are un tablou clar al viitorului țării, unde mai pui că noi ne aflăm într-o regiune care are propria republică nerecunoscută. Istoria ne arată, că poți crede în intențiile bune ale vecinului doar dacă declari deschis propriile interese, suveranitatea, independența, integritatea Republicii Moldova și păstrarea obligatorie a neutralității. Neutralitatea proclamată de Constituție este atuul nostru cel mai puternic, și noi trebuie să-l folosim.

Eu vorbesc în calitate de reprezentant al unei organizații care a ajutat foarte mult refugiaților ucraineni. Noi îi iubim, avem în Ucraina rude și prieteni, trebuie să-i susținem emoțional. Însă la nivelul statului pentru noi contează neutralitatea, pentru ca să ne putem înțelege cu toți. Să preluăm experiența Elveției din anii celui de-al doilea Război Mondial. Să ne abținem de la scandalurile politice. În viitorul război pe teritoriul țării noastre noi cu siguranță nu vom învinge, și trebuie să ne concentrăm forțele pe neutralitate. Vom fi înțeleși pe toate platformele internaționale, inclusiv de către ucraineni.

Noi trebuie să înțelegem, că din păcate nu de moldoveni depinde reglementarea pașnică a conflictului. Dar trebuie să facem tot posibilul, pentru a vedea clar evenimentele, care țin de securitatea regiunii.

Puteau oare Rusia și Ucraină să evite acest conflict?

Eu, ca politolog, văd situația din Ucraina în toată deplinătatea. Probabil, eu îs unica persoană din Moldova, care a audiat cursul de lecții de geopolitică a lui Nicolai Staricov și concomitent am absolvit la Kiev școala lui Alexei Arestovici «Gîndirea critică». Îl cunosc personal și pe politologul israelian Yakov Kedmi, și pe corespondentul ВГТРК Alexandr Sladcov, și pe mulți alții, de la care ai ce învăța. De aceea am propria viziune asupra situației, mai ales că am posibilitatea să o văd din Moldova.

Este evident că acest război era inevitabil, el a fost pregătit mult timp. Acest conflict este continuarea prăbușirii ordinii sovietice a lumi, este o metodă de a găsi o nouă cale de dezvoltare, două viziuni asupra viitorului, și fiecare dintre părți are propriul adevăr. Paradoxal e, că strămoșii acestor popoare au luptat împreună împotriva fascismului și au eliberat Europa, da acum s-au încăierat dur și în pasionalitatea lor distrug orașe întregi. În principiu, este una dintre strategiile pe care le vedem de ani buni. Are loc ceea ce scria Brzezinski și alți strategi occidentali. Întrebare: ei au prevăzut, sau au plănuit asta?

Metafizica conflictului Ucrainei constă din faptul, că ucrainenii luptă pentru dreptul lor de a determina viitorul centrului «Rusia-Ucraina» ca mare proiect. Arestovici, ca ideolog, vorbește foarte convingător despre locul Ucrainei în contextul euro-asiatic, despre rolul Ucrainei în dezvoltarea regiunii și despre aceea că Ucraina din start este purtătoarea proiectului «Rusia-Ucraina», a ideologiei ruse primitive. Și prin acest proiect a reușit să convingă foarte mulți rusofoni din Ucraina.

Rusia și Ucraina – două țări, două popoare care au rădăcini comune și culturi foarte apropiate, ca regiuni de dezvoltare ele concurează anume pentru locul pe care-l vor ocupa în viitorul euro-asiatic.

Ucrainenii au propriul adevăr, ei luptă pentru țara lor, pentru integritatea ei. Dar luptă cu ajutorul și inițierea puternică a partenerilor occidentali, care altă dată le-au organizat maidanul și lovitura de stat, iar acum îi aprovizionează cu bani și arme.

Puțini dintre analiștii ucraineni recunosc, că tot ce a dus la actualul război este rezultatul maidanului, rezultatul acțiunilor oligarhilor, care își rod reciproc beregatele, rezultatul loviturii de stat din a.2014. E imposibil să credem că există doar Bucha și Irpen. Noi așa și nu știm ce a fost acolo de fapt. Dar am văzut execuția «Sutei cerești», învăluită în taină și azi, am văzut cadre din Odesa, cu oameni în flăcări, care săreau peste ferestre, am văzut bombardarea Donbassului și moartea civililor. Am văzut-o pe Victoria Nuland, secretară de stat SUA, pe maidan, care nu doar «împărțea biscuiți», dar mai și informa că pentru organizarea și sprijinirea maidanului au fost cheltuite 4 mlrd. de dolari.

Ne amintim că, venind la putere, Zelenski promitea pacea, dar a primit un război. Oare doar Putin este vinovat pentru toate? Oare politicienii ucraineni nu poartă vina pentru că nu s-a reușit rezolvarea pașnică a problemelor?

Prin acest război, Rusia încearcă să iasă la un nivel geopolitic și luptă pentru propriul loc în ordinea mondială globală. Luptă pentru crearea unei lumi multipolare, pentru a-și construi relațiile cu alte țări și a fi lider, pentru a implementa în Europa propriile proiecte economice, cum ar fi «Nord Stream-2» și altele. « Nord Stream-2» - iată ultimul punct de referință. Încă Bismarck spunea, că rușii întotdeauna vin după balii lor. Adică, dacă încep ceva, întotdeauna dac la capăt.

Și încă ceva, foarte interesant: acum rușii încearcă să se unească cu China în confruntarea cu SUA. Ei au nevoie să mențină relațiile cu Europa, dat fiind că Rusia este o mare putere energetică, și ea chiar poate da lumii foarte mult. Energetica rusă și tehnologiile europene – o forță enormă, pe care încearcă să nu o admită cei, care se consideră primii și unicii în lume. Nu în zadar, pe fondalul renunțării țărilor europene la resursele energetice rusești, dolarul se întărește, iar euro cade…

Adică, Rusia are propria viziune asupra ordinii mondiale. Și merge spre ea. O vedem pe exemplul Siriei, unde ei încearcă să-l apere pe Asad, o vedem pe exemplul relațiilor cu Turcia și cu alte țări.

Desigur, există forțe care folosesc acest conflict în interes propriu. Am scris despre asta multe articole, în unul dintre care, «Moldova și Ucraina: o soartă pentru două țări », vorbesc anume despre presiunea care este pusă pe noi în această regiune. În Ucraina a fost maidanul din a.2004, aceleași forțe au organizat la noi maidanul din a. 2009. S-a lucrat așa: lovituri de stat, dezinformare, mii de ONG, oameni plătiți. În rezultat – ceea ce are loc în Ucraina. Încă în a. 2014 eu am scris articolul «Ciocnirea dintre Ucraina și Rusia – cel mai mare succes al Occidentului după destrămarea URSS».

Adică, credeți că responsabilitatea pentru acest conflict o poartă Occidentul colectiv?

Pentru situația din Ucraina poartă răspundere toate părțile, și nu în ultimul rînd diplomația rusă, care a ignorat această regiune timp de 30 de ani. După destrămarea uniunii și proclamarea independenței, Rusia era obligată să facă tot posibilul pentru a-și consolida influența și interesele în regiune. Se referă și la Kazahstan, și la Belarus, și la Ucraina, și la Moldova. Rusia era obligată să mențină aceste republici, ea fiind succesoarea URSS. Ea chiar a achitat datoriile tuturor republicilor din fosta URSS. Și cu asta – basta, au urmat multe greșeli. În timp ce turnurile Kremlinului se băteau între ele pentru putere, regiunile fostei URSS au scăpat de sub control.

Așa că actualul conflict este un rezultat firesc al celor 30 de ani de politică slabă în spațiul post-sovietic. Pe parcursul lor diplomația a lucrat în regim de pompieri: apărea un incendiu – el era stins. Nu a existat o strategie clară în raport cu țările CSI, practic acest proiect nu a funcționat. Nici în plan economic-investițional, nici în cel cultural. În timp ce occidentul, prin intermediul ONG-urilor sale, pompa milioane în toate sferele de dezvoltare, Rusia avea o reținere de 20 de ani și nici nu conștientiza importanța prezenței sale în regiune. Nu au fost create mecanisme de finanțare și investire în spațiul euro-asiatic. Deși în alte state merg investiții de miliarde. Exemplu – Turcia, unde Rusia construiește centrala nucleară «Аkuyu» în valoare de 22 mlrd. de dolari. Ei ajută străinilor, dar au ignorat țările din această regiune. Dacă, barem, o parte din acești bani erau investiți în țările care istoricește au făcut parte din zona de influență a Rusiei, probabil ar fi reușit mai bine ca acum.

Dar nici Occidentul, care are o elită formată de secole, nu a făcut aici tot ce putea. În timp ce ”Россотрудничество” organiza sărbătorile «Toamna de aur», în aceste republici au apărut sute de ONG-uri – de analiză, de mass-media, de ecologie, pentru drepturile omului. Au fost create institute de inginerie socială, care modifică mentalitatea. Mulți rusofoni au început să lucreze în proiecte occidentale, căci nu aveau o altă ieșire – Rusia nu le atrăgea atenție. Sau, să zicem, ca în structura «Спутник Молдова», atrăgea la lucru adepți înflăcărați ai orientării proromânești (anti-moldovenești). Și pe 24 februarie aceștia au fost primii care și-au părăsit angajatorii.

Evenimentele din Ucraina trebuie percepute fără emoții, cu o minte analitică clară. Trebuie să le vedem pe toate în complex - și maidanul, și detronarea președintelui Ianukovici, și anexarea Crimeii, și evenimentele din Odesa la 2 mai, 2015.

Omul simplu vede toate acestea prin prisma prezentării făcute de ambele părți, prin propagandă, și împărtășește opinia unora sau altora. Însă aici nu avem un meci de fotbal, ca să fim suporterii unei anumite echipe, aici avem tragedii umane, în care nu poți găsi adevărul, căci fiecare parte are propriul adevăr. Este o catastrofă regională, distrugerea orașelor, pierderi de vieți ale militarilor, dar și ale oamenilor pașnici. Iar noi, un stat neutru micuț , sortit să se afle în zona de conflict, trebuie să căutăm căi de a supraviețui.

Cum poate Republica Moldova evita atragerea în acest conflict?

Poporul nostru deja plătește un preț dublu pentru acest conflict regional - economic și politic.

Moldova trebuie să abordeze situația dată, reieșind din interesele sale naționale și evenimentele istorice. Să nu uităm, că pierderea teritoriilor istorice ale Moldovei (Ismail, Cernăuți, Belgorod-Dnestrovsk și alte orașe) a avut loc anume la pasa acelor forțe, care creau aici politica în secolul trecut. Trebuie să privim clar și actualele provocări. Spre exemplu, construirea cascadei de centrale hidroelectrice pe Nistru, care este o problemă de securitate ecologică în regiune, unde poziția Moldovei nu prea este luată în seamă de statul ucrainean. Să nu uităm nici de milioanele de relații familiale și prietenești între moldoveni și ucraineni, care milenii în șir au trăit în pace și prietenie.

Desigur, trebuie să privim prin prisma intereselor noastre naționale și relațiile cu Federația Rusă, noi fiind foarte dependenți de resursele energetice rusești și de piețele de desfacere a produselor agricole. Toate acestea trebuie să-i rețină pe politicienii Moldovei de declarații dure, pentru că în caz contrar pierderile vor fi mai dihai ca cele din acțiunile militare. Exemplu – explozia prețurilor, inflația turbată, prognozată de specialiști la nivel de 40%. Asta chiar dacă în Ucraina și Rusia, aflate în război, inflația este mult mai mică. Recent, Banca națională a majorat rata de bază la 21, 5% , ceea ce va afecta grav economia țării.

Rusia și Ucraina s-au pregătit de acest război timp de opt ani, inclusiv din punct de vedere economic. Noi – nu. Din această cauză suferim economic. Ce va fi, dacă războiul va continua și Ucraina în continuare va lua, în interes propriu, transportatorii noștri, combustibilul? Un colaps economic. Guvernarea din Moldova trebuie să se pregătească pentru aceste cataclisme. Să stea, ca un elev prost, în ultima bancă și să aștepte terminarea lecției, nu merge. Pentru că asta nu este o lecție, este o repriză de box. Dacă nu ai răspuns, nu înseamnă că nu vei fi bătut. Trebuie să fim gata să reacționăm la nivel diplomatic. Și mai trebuie să ținem cont de faptul, că se încearcă provocarea noastră prin intermediul Transnistriei, unde deja au avut loc patru acte de terorism.

Nici un stat nu trebuie să ardă podurile cu Rusia. Nu trebuie! Chiar și acum, în timpul războiului, gazele rusești ajung în Europa prin Ucraina, ei le comercializează în continuare. În anii 2014-2015 Ucraina lupta în Donbass, însă cărbunele de acolo venea!

În politică nu există prieteni – doar parteneri. Așa că noi trebuie să punem în prim plan interesele noastre, nu pe cele străine. Și ar fi fost mai bine dacă oficialii noștri ar privi așa de emotiv nu doar spre Bucha, dar și spre satele moldovenești, amenințate de o adevărată catastrofă.

În ce condiții este posibilă pacea?

Desigur, odată și odată războiul se va termina cu negocieri, dar ele-s departe încă, și noi vedem enorma avalanșă de propagandă din toate părțile, iar oamenilor uneori le este dificil să analizeze evenimentele din regiune.

În rugul acestui conflict se aruncă tot mai multe țări, însă așa sau altfel părțile oricum se vor așeza la masa tratativelor. Trebuie doar să fie oprit acest măcel și să se încerce găsirea ieșirii din situația creată.

Eu văd semne că se dorește oprirea lui. Dar va fi oare stopată problema? Dacă războiul în Donbass nu va fi oprit pe linia în care se află acum, dacă cele două popoare frățești nu vor înțelege, că ele ar putea elabora un format , un plan potențial pentru viitor, conflictul va reapare în scurt timp. Rușii oricum vor fi vecinii ucrainenilor. Odată și odată ei se vor împăca. Noi vedem exemplul Franței și Germaniei, care au luptat înde ele sute de ani, da acum fac parte din același bloc militar. Așa că nu este corectă teza, că de acum încolo ele vor fi dușmani de moarte.

Războiul trebuie oprit imediat, și aici un rol enorm îl are ONU, care deocamdată nu este eficientă.

Ucraina a renunțat să mai intre în NATO. Iar în ce privește demilitarizarea – după o jumătate de an de război s-au demilitarizat ambele țări, căci au avut pierderi enorme și de oameni, și de tehnică militară, a avut de suferit și populația pașnică. Au fost distruse orașe întregi, restabilirea cărora va dura decenii. Ce-i drept, mi se pare că Occidentul și Ucraina au subapreciat potențialul industrial și de mobilizare al Rusiei, care în pofida prognozelor are tot mai mult armament.

E timpul ca războiul să fie oprit, și părțile să cugete bine asupra matriței viitorului acestei regiuni, trebuie făcute eforturi pentru a ajunge la o înțelegere. Și Chișinăul, ca țară neutră, ar putea organiza masa de tratative. Noi am putea intra în istorie ca un teritoriu al păcii, pe care Rusia și Ucraina s-ar putea înțelege.

Ca politolog, eu înțeleg că dezlegarea e aproape, noi intrăm într-o altă fază a conflictului. Aici există două ieșiri: ori conflictul va fi oprit și părțile se vor putea înțelege și vor accepta cedări reciproce, ori numărul pierderilor de ambele părți va fi greu de prognozat.

Rusia trebuie să păstreze integritatea Ucrainei. Ucraina nu trebuie să fie distrusă. În caz contrar vor urma decenii de haos, explozii, acte teroriste. Se vorbește despre divizarea Ucrainei – o parte să treacă la Rusia, alta – la Ungaria, a treia – la Polonia, etc. Însă recroirea hărții Europei poate avea urmări foarte grave. Rusia trebuie să înțeleagă, că destrămarea Ucrainei este o catastrofă geopolitică, care ar putea trece asupra Rusiei însăși. Și să nu admită dispariția Ucrainei ca stat, să păstreze integritate acestei țări.

Deci, trebuie să fie păstrată Ucraina, instaurată pacea și creată o structură geopolitică de genul CSI, dar cu un potențial economic puternic, cu proiecte investiționale, cu bănci… Pentru a crea un viitor al regiunii, pentru ca Rusia să fie urmată, pentru ca să nu fie luate împrumuturi înrobitoare de la FMI și băncile europene și mondiale, ca ulterior să devină o armă împotriva Rusiei, Rusia trebuie să fie în fruntea acestor procese. Dacă Rusia vrea să fie un partener cu drepturi depline și un lider mondial, dacă ea dorește să distrugă lumea monopolară, ea trebuie să dispună de așa mecanisme ca băncile, banii, energia. Și atunci va putea obține cele dorite.

Dacă nu – există a doua variantă, cea mai proastă. Cu toții, trebuie să fim gata de așa cataclisme grave, ca războiul nuclear și distrugerile masive. Noi tot nimerim în această zonă de acțiune. Noi deja vedem cum este folosită centrala nucleară din Zaporojie. Nu în zadar mulți deja au achiziționat iod, iodo-marină. Varianta cea mai îngrozitoare ar fi, dacă pe teritoriul nostru va avea loc o explozie majoră și o ciocnire cu NATO.

Propriu zis, Occidentul deja a învins. Odată cu începerea războiului, Rusia a suportat pierderi diplomatice și de imagine. În plus – este presată de sancțiuni. Occidentul și-a îndeplinit sarcina, a învrăjbit două popoare. Probabil, aici se putea opri. Însă acum, dimpotrivă, are loc o reînarmare masivă a Europei. Conflictul ruso-ucrainean a permis decontarea tuturor armelor învechite și a dat posibilitate corporațiilor militare din SUA să obțină profituri enorme. În plus, America și-a consolidat influența în Europa, a subjugat politica și economia europeană și a desemnat dușmanul comun – Rusia.

De aceea, cred eu, Moscova trebuie să înțeleagă că este responsabilă pentru aceste regiuni și pentru situația creată pe direcția euro-asiatică. Rusia, ca țară mare, trebuie să ajute Ucrainei. Și doar prin colaborare reciprocă, prin dialog ele vor putea consolida relațiile dintre state.

A intervievat Svetlana Derevscicova