X 
Transnistria stiri: 1392
Eurovision stiri: 502

​Natalia Ermolaeva: "A înveseli publicul este întotdeauna mai greu decît a-l face să plîngă”

27 dec. 2020,, 11:05   Interviuri
34991 5

Pe 27 decembrie este Ziua Internațională a actorului. În ajunul acestei sărbători, discutăm cu actrița Teatrului dramatic de stat pentru tineret "De pe strada Trandafirilor" Iu. A. Harmelin, Artista emerită a Republicii Moldova, Natalia Ermolaeva (Iurcenco). Ar trebui să împărțim eroii în pozitivi și negativi? În ce constă plăcerea în profesia de actor? De ce nici o tehnologie nu va înlocui niciodată teatrul viu? Despre aceasta și multe altele a relatat actrița pentru Noi.md.

Anul acesta a fost unul greu la nivel global, iar pentru teatrul "De pe strada Trandafirilor" - îndeosebi. S-a stins fondatorul și conducătorul permanent al teatrului, Iurie Arcadievici Harmelin. Cum activează teatrul după această pierdere?

Iurie Arcadievic Harmelin nu a fost doar fondatorul și conducătorul teatrului nostru - el a fost un organizator de idei, cu suflet și conștiință, un om responsabil pentru tot ceea ce se făcea în teatru. A fost un om extraordinar. Toată viața lui, mai ales în ultimii ani, el a demonstrat că imposibilul este posibil. Că o persoană bolnavă după proceduri medicale complicate poate să urce în avion și în aceeași zi să fie deja în sală și să repete cu noi.

Iurie Arcadievici a lucrat întotdeauna fantastic de mult (în fiecare sezon teatral cîte 5-6 spectacole noi), iar în ultima perioadă – îndeosebi. El înțelegea totul foarte bine și de aceea a vrut să reușească să facă cît mai multe lucruri posibil.

A plecat în ziua deschiderii unui nou sezon teatral. În acea zi, actorii pe scenă jucau o poveste veselă, bună, instructivă... Cu sufletul Iurie Arcadievici era pe scenă. Porunca sa că " spectacolul trebuie să aibă loc indiferent de orice!" a fost îndeplinită.


Acum, la conducerea teatrului se află cei mai buni discipoli ai săi, artiștii emeriți ai Republicii Moldova, A. E. Petrov, V. A. Pavlenko, O. G. Sofricova, pe care el îi pregătea cu înțelepciune pentru această misiune. Fiecare dintre ei este un mare artist, dar astăzi, în afară de profesia de actorie, ei stăpînesc noi abilități de conducere a teatrului, a echipei creative, atelierelor auxiliare. Căci teatrul este un mecanism multilateral, în care totul trebuie să fie organizat și să funcționeze perfect.

În teatrul nostru, spectatorul poate vedea maeștrii în artă ai Republicii Moldova Maria Fiodorovna Madan și Alexandru Porfirievici Șișkin, artiștii emeriți Evghenii Bognibov, Elena Tendeli, Veaceslav Azarovschi. În teatru sînt și mulți tineri talentați. Anume ei toți sînt temelia pe care a construit-o Iurie Harmelin și care, sper foarte mult, se va întări tot mai mult în fiecare an.

Ce repetați acum?

În acest sezon s-au pregătit pentru punerea în scenă "Mary Poppins", "Vasilii Terkin", "Regele Lear", "Трактирщица" și altele.

Premiera poveștii "Mary Poppins" și "Vasilii Terkin" au avut un mare succes. Aceste spectacole au fost puse în scenă de tinerii regizori Iulia Evstifeeva și Alexandr Nosenkovici (Sankt Petersburg), dar spiritul harmelian – liricitatea, puritatea, muzicalitatea, optimismul - sînt prezente în ele din plin. Și spectatorul iese din sală inspirat și plin de noi impresii.

Aș vrea să mă opresc la ”Regele Lear”. Iurie Arcadievici a găsit întotdeauna în piese, chiar și în cele scrise cu secole în urmă, paralele foarte transparente, convingătoare între eroul clasic și omul modern, între vremurile de demult și societatea actuală.

"Regele Lear" este din același rînd. În această piesă se vorbește despre astfel de lucruri! Și veșnice, și în același timp - foarte moderne.

Iurie Arcadievici aproape a reușit să "dilueze" "Regele Lear", iar acum Vasile Arcadievici Pavlenco, directorul artistic al teatrului, lucrează cu noi la fiecare scenă, analizează în detaliu și oferă foarte exact fiecăruia recomandări…

În acest spectacol, eu lucrez asupra rolului Gonerillei, fiica cea mai mare a regelui. Munca este grea, dar interesantă.

Cel mai trist lucru este că Iuri eArcadievici nu a ajuns să vadă clădirea teatrului său. Atîția președinți și prim-miniștri i-au promis, dar nu a mai ajuns să vadă…

Da, au promis cu toții... Și el a sperat de fiecare dată. Și noi am continuat să sperăm.

Avem un spectacol "Mama Curaj și copiii ei". Această piesă a lui B. Brecht este chintesența întregii vieți, inclusiv a celei politice care are loc în fiecare țară.

Acestea sînt veșnicele teme pe care Brecht le-a observat, iar Harmelin le-a transmis în spectacolul său. Totul este atît de dureros, atît de acut, atît de relevant - deși pare să fie vorba despre îndepărtatul Război de o sută de ani.

Și îmi pare foarte rău că guvernanții vin nu la astfel de spectacole, ci doar după voturile alegătorilor înainte de alegeri.

Următoarea întrebare este anume despre "Mama Curaj", unde dvs. jucați rolul principal. Aveți două fiice minunate. Iar în piesă mor toți copiii mamei Curaj. Nu v-a fost frică să acceptați rolul acesta? Cel puțin din superstiție?

Artistul nu poate fi supus superstițiilor, de altfel nu vei putea juca nimi. Cîndva am jucat-o pe Jeanne d'Arc, iar eroina mea a fost arsă pe rug. În piesa lui Garcia Lorca "Casa Bernardei Alba" am jucat-o pe Adela - acolo eroina mea se spînzură.

Orice piesă te omoară, te taie, te arde. Și dacă e să crezi în toate semnele, atunci nu vei fi actor. Așadar - nu, nu mi-a fost frică. Dimpotrivă, a existat o dorință pasională de a transmite durerea acestei femei, o mamă care, în pofida la toate, își continuă drumul. Ea doar știe că este război, că ea, împreună cu camioneta sa, nimerește în cel mai fierbinte loc, că copiii ei sînt expuși la numeroase pericole. Dar, judecînd după faptele ei, ea îi iubește cu adevărat, suferă pentru fiecare dintre ei. Așa se întîmplă și în viață - iubim copiii și, după cum ne pare, facem totul pentru binele lor, dar facem niște acțiuni care apoi iau o altă întorsătură. În asta constă misterul. Cum să explici această femeie? E bună sau rea? O eroină pozitivă sau negativă? Nu există un răspuns clar. Ea încearcă să cîștige bani din război și acest lucru ne face să o respingem. Dar ce forță și rezistență uimitoare are! Ea merită respect.

Iată în aceasta constă plăcerea de ieși pe scenă - atunci cînd poți arăta întreaga paletă de calități și stări omenești.

Natalia Ermolaeva (în centru) în rolul Mamei Curaj.

De obicei vă revin rolurile grele?

După absolvirea Facultății de Teatru, circa 25 de ani am lucrat la Teatrul de dramă și comedie N. S. Aronețki în or. Tiraspol. În acest timp, am jucat multe roluri și lirice, și dramatice, și comice.

Cu vîrsta, se schimbă viziunea asupra vieții, ne schimbăm și noi înșine, și rolurile pe care le jucăm în viață și pe scenă. Și în teatrul nostru eu Joc nu numai roluri dramatice, dar și roluri de comedie - în spectacolele "Fericire de femeie" (Женское счастье), după povestirile lui A. P. Cehov cu Maestrul în Artă, Alexandru Șișchin și în spectacolul "A fost, a fost" (Было, было).

Trebuie să spun că comediile nu sînt atît de ușor de jucat, mi se pare chiar mai greu. Este mai greu să joci o piesă veselă decît o tragedie. Este întotdeauna mai greu să provoci rîs, decît plîns. Trebuie să ai o ușurință deosebită, o scînteie. Să nu-ți fie frică să arăți hazliu.

Spectacolul "Happy end" de Ido Netaneahu, rolul lui Leia

Mulți ani ați jucat la Teatrul de la Tiraspol N. Aronețkaia, acum sînteți actrița teatrului "De pe strada Trandafirilor". Majoritatea actorilor acestui teatru au crescut literalmente pe aceste scene - au studiat la Liceul teatral, au mers la spectacole de mici copii, toți se cunosc demult. Cum v-au primit? Nu au existat probleme cu faptul că aceste două teatre au diferite stiluri de joc, diferite școli?

Am fost foarte îngrijorată la început. La Chișinău m-am mutat, pentru că aici se afla familia mea, am născut o fiică, dar un timp oarecare continuam să joc în spectacole la Tiraspol. Mi-am dat seama că este foarte greu să combin munca în două teatre.

Iurie Arcadievici m-a văzut pentru prima dată în rolul Jannei d'Arc în spectacolul "A doua moarte a Jannei" la Festivalul "Moldfest. Rampa.Ru" Și cînd a apărut ocazia, m-a invitat la teatru.

M-au primit foarte călduros și familial. Și atunci am înțeles că acesta este locul unde mă simt bine, că acesta este teatrul meu. Pentru că e viu. Adevărat. Nu este artificial, patetic. Acolo am găsit tot ceea ce mi-a învățat învățătoarea mea Nadejda Stepanovna Aronețkaia - directorul general al teatrului de la Tiraspol, fondatoarea Catedrei de actorie de la Universitatea din Tiraspol.

În teatrul Harmelin întotdeauna simțiți căldură și grijă – aici persistă spiritul de studio și deschidere. Și acum, după nouă ani de muncă în teatru, pot spune că aceasta este casa mea spirituală. Aici toți sînt familiari – față de oameni, față de lume, față de cauza lor, față de tot!

Anul acesta este primul în care nu a avut loc tradiționalul ”Moldfest”…

Din păcate, este adevărat... Dar asta nu depinde de noi. Conducerea teatrului nostru a făcut tot posibilul ca festivalul să aibă loc. Dar, din păcate, capacitățile tehnice ale majorității teatrelor - candidați la participanți ai Moldfest, nu au fost suficiente pentru ca festivalul să aibă loc la un nivel, ca întotdeauna, înalt. Festivalul este un cîntec harmelian aparte, care ar trebui să răsune și să aducă bucurie participanților și spectatorilor o lungă perioadă de timp. Să sperăm.…

Interviul nostru este dedicat Zilei Internaționale a actorului. Nu credeți că profesia de actor moare? Sau, cel puțin, se transformă? În legătură cu sosirea în viața noastră a unui număr mare de noi tehnologii, atunci cînd, în orice moment, fără a ieși dim casă, putem vedea orice și pe oricine. Rolul tradițional actoricesc pe scenă este încă solicitat?

Doar ne pare că profesia de actor moare. Dar nu trebuie să vedem spectatorii în sală, trebuie să simțim reacția care are loc între artist și spectator pentru a înțelege că meseria noastră nu moare. Chiar și eu, actriță care știe cum se creează un spectacol, atunci cînd mă aflu în sală ca spectator, nu pot să nu mă emoționez. De exemplu, cînd am fost la premiera "Vasilii Terkin", și am văzut ce fac băieții noștri, am fost foarte impresionată.

Nici un film, nici un videoclip nu va înlocui transferul de energie vie de la om la om! Indiferent de programele de calculator pe care le vor inventa, de smartphone-uri, zoom-uri și Skype-uri - teatrul este cu totul altceva. Este ca și cum ai îmbrățișa o persoană. Nu vei putea înlocui îmbrățișările cu nimic și nu vei confunda aceste senzații cu nimic. Deci, dacă acest impuls merge dinspre scenă spre sală și înapoi, atunci nimic nu-l poate inlocui! Cînd citești monologul în "Mama Curaj" și auzi tăcerea tensionată în sală, atunci simțiți o adevărată plăcere! Pentru că oamenii înțeleg ceea ce tu vorbești. Pentru că ai reușit să-i prătrunzi.…

Deci, aceasta este fericirea.

Da, exact! Aceasta este cea mai adevărată fericire. Uneori, după repetiții sau spectacole, cînd te-ai dedicat în totalitate, știi că a făcut totul la maxim, ai găsit caracteristicile și culorile dorite pentru rol, te duci acasă epuizată și fericită și te gîndești: cum alți oameni trăiesc fără această tensiune emoțională? Fără această gamă de sentimente și experiențe? Sau ele pot fi intensificate în alt mod?

Spectacolul "America a dăruit Rusiei un vapor" de Nicolae Koleada, rolul Irinei

Dar dvs. de unde luați această energie? Căci înainte de a o oferi spectatorului, trebuie să o acumulezi în tine.

Diferit. Acest lucru se întîmplă și pe scenă. Ca vasele comunicante. Actorul nu poate oferi, oferi și oferi, fără a primi un răspuns din partea spectatorului. Și pentru că avem un spectator minunat, acest răspuns eu îl simt întotdeauna.

Unde altundeva mă umplut cu energie? Acasă, cu cei dragi - copii, soț - capăt energie. Foarte mult ajută Yoga. Cărțile bune.

Și ce fel de cursuri online faceți la Universitatea Rusă de Arte Teatrale?

GITIS ne-a făcut un astfel de cadou - a organizat cursuri de perfecționare pentru teatrele rusești din întregul spațiu post-sovietic. Ni se predă discursul de scenă, ni se vorbește despre noi tehnici. O altă parte a orelor a fost dedicată poeziilor. Cum să înțelegem și să citim corect textele în versuri, după exemplul unor astfel de corifei precum Serghei Jurski, Innokentie Smoktunovski, Constantin Raikin, Alisa Freundlich. Ce adîncime și acuratețe au intonațiile lor, ce avalanșă de gînduri provoacă citirea lor! Așa că sunt foarte mulțumită de posibilitatea de a obține noi cunoștințe, de a căpăta o nouă experiență profesională.

Urările dvs. pentru colegii din întreaga lume în ajunul sărbătorii dvs. profesionale?

Dragii și iubiții mei! Haideți să rezistăm, să trecem de această perioadă dificilă. Foarte multe teatre s-au închis acum, finanțarea a fost suspendată. Este, desigur, înfricoșător - necunoscutul, incapacitatea de a ieși pe scenă. Îmi doresc ca toate acestea să se termine repede, pentru ca spectatorul să poată veni la noi, ca noi să putem juca pe scenă, să continuăm să ne bucurăm pe noi înșine și publicul. Pentru că cu asta noi trăim.

Și încă ceva. Fiți cu toții sănătoși și aveți grijă de voi și de cei dragi!

Întrebări adresate de Svetlana Derevșcicova

Foto: Ghenadie Blazer

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?