Criza energetică stiri: 1608
Cutremure stiri: 271
Preşedintele stiri: 3390

Ion Ștefăniță, despre Muzeul Țăranului și dragostea pentru R. Moldova

24 mai. 14:04 (reactualizat 2 iun. 18:06)   Interviuri
6034 0

R. Moldova se poate mîndri cu oameni frumoși, dar și cu locuri de vis. Recent, în satul Molovata Nouă, raionul Dubăsari, a fost deschis primul muzeu din țară care nu percepe taxe de intrare.

Inițiatorul proiectului Muzeul Țăranului este expertul în domeniul patrimonial Ion Ștefăniță, cel care a vorbit despre necesitatea renașterii satelor Moldovei, în cadrul unui interviu „Nicăieri nu-i ca acasă”.

De ce a renunțat la numeroasele oferte de angajare în afara țării, ce l-a determinat să-și deschidă propriul muzeu și cum pot turiștii să intre în pielea țăranului cel puțin pentru o zi, vedeți în interviul de mai jos:

Vedeți mai jos varianta scrisă a interviului:

- Salutare, prieteni și bine v-am regăsit la o nouă ediție a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”, marca Noi.md. Deja știți foarte bine că ne place să vă facem cunoștință cu oameni frumoși, care inspiră și motivează, dar, totodată, avem și locuri minunate în R. Moldova care merită a fi vizitate, cum ar fi Muzeul Țăranului, pe care-l descoperim, astăzi, împreună, în satul Molovata Nouă, raionul Dubăsari. Muzeul a fost inaugurat datorită lui Ion Ștefăniță, pe care-l salut cu mare drag. Bună ziua și bine v-am găsit!

- Bună ziua! Bine ați venit la muzeul Țăranului! Bine ați venit în sufletul satului Molovata Nouă!


- Vă mulțumim tare mult pentru primirea călduroasă și pentru istoria pe care ne-ati depănat-o acum cîteva minute. Aș vrea să ne spuneți de unde a venit ideea de a deschide un muzeu anume în satul Molovata Nouă?

- Ideea acestei inițiative rurale vine din activitatea mea profesională pe care am exercitat-o din în anul 2020, de cînd am intrat în acest domeniu al patrimoniului. Respectiv, în anii 2010, 2014 și 2020, cînd am făcut o inventariere a întregului patrimoniu cultural, istoric, arhitectural din R. Moldova, am reușit să intersectez peste 1200 de localități din țară, în mare parte satele Moldovei. În paralel cu inventarierea, am atras atenția la spiritul satului de astăzi, comparativ cu satul pe care mi-l aduc aminte din copilărie, atunci cînd țăranii alergau ca furnicile în sat. După 2010, am văzut satele pustii. Este concluzia cu care m-am întors de fiecare dată la Chișinău și era foaret trist atunci cînd, la ora 12 sau 14, nu aveam cui să-i spun „bună ziua” sau să întreb de vreo mătușă unde-i biserica din sat. Anume această situație m-a motivat să pornesc acest proiect, prin genericul „Renaștem satele Modlovei”. De la satele pustii ale Moldovei, la renașterea satelor pustii ale Moldovei. Acesta este mesajul pe care îl transmit prin acest spațiu.

- Astfel vreți să promovați turismul local. De ce credeți că este important acest lucru și cum îi motivăm pe tineri să rămînă acasă și să vă urmeze exemplul?

- Pe lîngă acel patrimoniu despre care vorbeam că am făcut o inventariere și are un statut de protecție, noi avem aceste bijuterii arhitecturale. Această arhitectură rurală - casele țărănești, tradiționale, de altădată - care noi, moldovenii, nu conștientizăm defapt că este cu adevărat un patrimoniu, care este atractiv și prin ele noi putem să dezvoltăm un sat, un oraș, o țară. Noi trebuie să respirăm și cu tot ce înseamnă valoare economică a acestui patrimoniu. Îi îndemn pe tinerii care au reușit să intre în hemoragia socială, care au căpătat experiențe peste hotare, să revină acasă, la vatră ți să facă același lucru - să gospodărim la noi acasă, să ne facem ordine în casă, în ogradă, în stradă, în sat, în țară.

- Vreau să ne spuneți cum a apărut de la bun început ideea. În 2019 ați cumpărat această casă. De ce anume asta? Ați ochit-o de mult timp?

- Da, cu adevărat, în 2019, m-am intersectat cu așa o situație: colegii din Republica Franceză, departamentul Vendée, cu care aveam o colaborare din 2016, mi-au spus că le place R. Moldova și că vor anul viitor să vină și să petreacă vacanța cu cei mai buni prieteni aici, la noi în țară. Atunci, în 2019, le-am organizat o agendă de vizite prin țară, dar ultima zi pe care au petrecut-o aici, la Molovata Nouă, le-a plăcut foarte mult. Au apreciat această vizită, această plimbare cu bacul Molovata și cu spiritul locului de aici din sat și atunci mi-am zis că nu trebuie să mai tărăgănez și că e timpul să pornesc ceva în sufletul acestui sat. Mama soacră mi-a sugerat această adresă și pe 26 octombrie 2019 am văzut pentru prima dată această căsuță. Pe 30 decembrie a fost un contract semnat la notar și, respectiv, am achiziționat această casă și peste cinci zile, pe 4 ianuarie 2020, am spus „Doamne ajută!” și de la poartă pînă în grădină, am început să facem curățenie, reabilitare, restaurare, amenajare.

- A suferit schimbări casa. Cine v-a ajutat?

- Schimbări spre bine. Casa a primit a doua viață, fiind reabilitată. Eu cred că moș Pintilie și mătușa Dochiana, de sus, se bcuură foarte mult cu ceea ce se întîmplă astăzi în gospodăria lor. Ei au gospodărit din anii '50 pînă la sfîrșitul secolului XX. Mă bucur că, în spirit de clacă, cu cercul de prieteni, cu familia, am reușit să dăm o a doua viață acestei gospodării.

- Cine poate veni să viziteze Muzeul Țăranului și cînd?

- De la cei mici pînă la cei mai în vîrstă. Muzeul are un mesaj pentru toți, pentru tineretul studios, pentru copiii cărora multe lucruri le sînt necunoscute, cum ar fi: ce e aia casa mare, cămara, tinda, modul de viață a țăranului. Pentru cei mai în vîrstă vor fi amintirile din copilărie. Pentru publicul larg este o lecție de istorie, o culturalizare pentru formarea generală și eu spun că aici, la Muzeul Țăranului, omul este în armonie cu natura și este în respirație cu cultura și istoria.

- Adevărat! Asta am simțit și noi, chiar dacă ne aflăm doar de cîteva minute aici. Mi-ați povestit înainte de interviu că ați primit oaspeți și din afara țării. Cu ce impresii au plecat de aici turiștii și din ce țări anume au venit ei?

- Da, am urmărit încă din prima zi ca poarta să fie mereu deschisă aici, pentru publicul larg. Am spus că este un proiect mesaj, prelegere și am urmărit scopul ca vizitatorul să primească acea lecție de restaurare. Fie că sînt moldoveni cei care m-au vizitat, fie că sînt din New York, Seul (Coreea de Sud), Italia, Franța, Belarus, toți au rămas mulțumiți, cu dorința de a reveni. Eu mă bucur că impresiile îi domină pe mulți și că destinația Molovata Nouă este atractivă pentru publicul larg.

- Ați mărturisit că nu există un preț anume, oamenii donează cît doresc.

- Este un proiect spiritual, nu material. Muzeul Țăranului este unicul muzeu din R. Moldova unde nu există taxă de intrare, dar există bol de donație. Vizitatorul apreciază calitatea serviciului de ghidaj. Noi ne specializăm pe modul sănătos de viață, pre creșterea căpșunilor, murelor, legumelor, fructelor și vizitatorul își culege singur aceste exponate, care se supun degustației și, respectiv, consumului sau comerțului.

- Îi mai puneți și la lucru prin grădină?

- Da, absolut! Cel care vrea să intre în rolul de țăran, va putea să se cazeze la Muzeul Țăranului, acesta fiind un muzeu interactiv. Cei de la Chișinău care niciodată nu au pus mîna pe sapă, o va putea face alături de mine, la ora cinci dimineață, cînd mergem pe toloacă și prășim via. În luna martie, vom merge la curățitul viei, în luna septembrie mergem la cules, vom produce vinul pe care-l face țăranul. Este un muzeu interactiv, unde vizitatorul va intra în rol de țăran.

- Și bucate vor găti...

- Alături de mine vor face mămăliguță, mîncăruri tradiționale, plăcinte, pîinea o vom coace în cuptor. Asta este misiunea acestui muzeu, ca acest patrimoniu imaterial să-l transmitem generațiilor următoare.

- Muzeul Țăranului a fost dintotdeauna visul d-stră? De cînd vă doreați să realizați acest mare vis?

- În domeniul patrimoniului, eu respir deja de 22 de ani, dar muzeul este dorința mea din 2014. Anul 2019 a fost cel hotărîtor și în 2020 mi-am zis „Doamne Ajută!”, iar pe 28 august, de hramul satului Molovata Nouă, am sfințit locul și am deschis oficial muzeul și sper ca în următorii 5 -10 ani să dezvoltăm turismul în zonă, să dezvoltăm satul, raionul, țara.

- Ce vă mai leagă de R. Moldova, în afară de Muzeul Țăranului?

- Niciodată nu m-am gîndit să părăsesc această țărișoară. După studiile mele în Republica Franceză, am revenit acasă. După stagiile profesionale din cele peste 32 țări ale lumii, m-am întors cu dorința de a reveni cît mai repede acasă, să gospodărim la noi acasă. Mă leagă tot. Aici sînt rădăcinile și nu mă văd în altă țară decît în R. Moldova.

- Călătorind prin atîtea țări, v-a venit ideea de a vă stabii cu traiul acolo sau ați știut dintotdeauna că o să reveniți, într-o bună zi, acasă?

- Defapt, ofertele au fost. Imediat ce am încheiat studiile de master în R. Franceză, doamna director a muzeului Charlier din Bruxelles mi-a oferit un loc de muncă, dar am refuzat diplomatic această ofertă și am revenit acasă, în 2006. În anul 2015, a fost o a doua ofertă, lîngă Bordeaux, la primărie, să mă ocup de același domeniu, al patrimoniului. Am refuzat și acea ofertă, pentru că eu mă văd aici util, în domeniul patrimoniului cultural istoric, informînd, sensibilizînd, educînd generațiile noi, această societate, să aibă o atitudine responsabilă față de tot ce înseamnă patrimoniu, cultură, istorie a acestei țări.

- Nici salariile mari nu v-au motivat să părăsiți țara?

- Eu duc un mod de viață spiritual, și nu material. Filosofia lui Ștefăniță este că mai mult contează sănătatea noastră, felul cum gîndim și omenia care trebuie să existe între oameni, în societate. Asta este, defapt, filosofia simplă a unui țăran modest de la țară.

- De ce credeți că unii aleg, totuși, să plece?

- Fiecare are o problemă, eu îi înțeleg perfect pe cei care doresc să plece. Fie au un contract de ipotecă și trebuie să dea o datorie, fie trebuei să întrețină un copil sau un bătrîn. Fiecare a plecat cu o problemă ți eu îi înțeleg, pentru că eu la fel am avut aceste cărări ale moldovenilor peste hotare, în anul 2002, imediat după facultate. Fiind acolo, peste hotare, am înțeles că oriunde ai pleca, străin vei rămîne. Cît de bine te-ai integra în acea societate, oricum vei fi tratat ca un străin. Eu nu am văzut un moldovean care să nu aibă dorința de a reveni în satul natal, în orașul natal, în țara în acre s-a născut. Ei așteaptă aici o stabilitate, să fie asigurat un loc de muncă, un salariu decent și acest lucru trebuie să-l facă autoritățile. Noi, cetățenii, la fel, trebuie să fim în comunicare constructivă cu autoritățile, dar autoritățile trebuie să se gîndească la simplul cetățean.

- Ce-i lipsește R. Moldova ca să-și poată întreține cetățenii și să nu-i mai lase să plece?

- Pește de la cap se strică, nu? Politica murdară care se întîmplă la Chișinău duce la suferința poporului, de asta poporul decide să plece. El nu mai așteaptă ajutorul din partea statului.

- Vă simțiți bine, astăzi, acasă?

- Aici mă simt foarte bine, în armonie cu naturași cu acest loc minunat care este Molovata Nouă, energetica este pozitivă, este un loc extraordinar și păcat ar fi să părăsim această țărișoară cu așa locuri pitorești.

- Deci, locul în care vă regăsiți și de unde vă încărcați cu energie este Molovata Nouă, inclusiv Muzeul Țăranului.

- Este și o vizită de cinci minute la „pinoterapie”, așa cum o numesc eu, la răsărit de soare, la ora 5:20, acolo primești motivație pentru două sau trei luni înainte.

- Cît de des veniți aici, pentru că sînteți stabilit, totuși, în Chișinău?

- Muzeul Țăranului poate fi vizitat prin rezervare, dar eu sînt prezent aici în toate zilele libere și de sărbătoare, obligatoriu, dar și ori de cîte ori este nevoie. Dacă este un grup care vrea să viziteze, atunci face o programare și eu sînt pe loc.

- Cum pot fi făcute aceste programări? Cum vă pot găsi oamenii care, poate, pentru prima dată aud de Muzeul Țăranului?

- Pe internet scrii Ștefăniță Ion și apare telefonul sau scrii Muzeul Țăranului. Noi sîntem poziționați pe Google Map. Este ușor - ai pornit GPS-ul și te duce fix la poarta muzeului.

- Pentru d-stră de ce nicăieri nu-i ca acasă?

- Noi, moldovenii, ar trebui să-i mulțumim lui D-zeu pentru ceea ce ne-a dat. În primul rînd, sol fertil - 745 tipuri de sol care îți dau posibilitatea să faci o agricultură performantă. Ceea ce-i important este că nouă, moldovenilor, ne lipsește motivația și gîndirea pozitivă. Noi trebuie să ieșim dinr olul de bocitoare. Noi de la independență încoace, bocim zi-de-zi. Noi ducem o politică a ccerșitului - ba în Est, ba în Vest. Noi trebuie să ne debarasăm de astfel de politici de cerșit și să ne răsuflecăm mînecile și să ne apucăm de lucru, să demonstrăm randament de muncă la noi acasă, în gospodărie, în spirit de clacă, în comunicare pozitivă și doar așa noi putem schimba lucrurile. Eu cred că așa cum s-a făcut în această curte și grădină, așa se poate de făcut în întreaga țărișoară. Noi putem face o Elveție în Europa de Est, doar că cei 2,8 milioane care sîntem acasă și cei 1,6 milioane care se află în diasporă să revenim și să pornim claca națională și facem ca în balada „Miorița”. Bine, eu balada o apreciez, dar nu-mi plac baricadele între baciul moldovean, ungurean și cel vrîncean.

- Eu vă mulțumesc tare mult pentru discuție și vă felicit pentru această realizare, să vă bucurați de ea și fie ca turiștii să tot vină și să vă viziteze, bucurîndu-se așa cum ne-am bucurat și noi astăzi.

- Mersi mult și vă aștept mereu cu drag! Renaștem satele Moldovei împreună!

- Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”. Vă reamintim, în cazul în care doriți să deveniți și voi eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email acasa@noi.md sau pe rețelele de socializare. Pînă la noi întîlniri!

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

1
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

În care categorie de vulnerabilitate ați fost plasat după înregistrarea pe compensatii.gov.com?
Cartea neamuluiКатрук Валерий
Balade despre strămoșiСандуляк Владислав