X 
Transnistria stiri: 1354
Eurovision stiri: 497

Ilia Suharschii: ”Mentorii mei moscoviți, profesioniști de top”

11 feb. 2021,, 17:59   Interviuri
11321 2

În Moldova există o generație de savanți tineri, care fac adevărate descoperiri științifice. Unul dintre aceștia este Ilia Suharschii, doctor în medicină, docent la catedra chirurgia maxilo-facială a Universității de stat de medicină și farmacologie în numele lui N.Testemițanu, chirurg maxilo-facial la Institutul medicinii de urgență.

Anume datorită lui, acum doi ani, în medicina moldovenească s-a produs un eveniment științific senzațional. Pentru prima dată, la instalarea unei proteze cranio-faciale individuale, a fost aplicată planificarea virtuală. Inițial , I.Suharschii a soluționat această problemă ne-standard în fața computerului, apoi – la masa de operații, împreună cu o echipă formată din diverși specialiști.

Colegii noștri de la Centrul rus de știință și cultură au avut o întrevedere cu savantul, care recent a împlinit 37 de ani, pe care au consacrat-o Zilei științei, care în Rusia este marcată la 8 februarie. Asta deoarece, cum recunoaște însuși Ilia, principalul lui bagaj de cunoștințe în domeniul dat el l-a acumulat la Moscova, la Institutul Central de cercetări științifice în stomatologie și chirurgia maxilo-facială.

- Am vrea să începem discuția cu o temă foarte actuală, dar care nu e cea «maxilo-facială». Zilele trecute, noutatea de top a fost publicarea în revista engleză «Lancet» a rezultatelor cercetărilor clinice ale vaccinului rusesc «Спутник V». Din ele rezultă, că preparatul în cauză nu este doar primul în lume vaccin înregistrat. Eficiența lui contra coronavirusului constituie 91,6%. Cum comentați această publicație ?

- Pentru început voi menționa că «Lancet» este una dintre cele mai renumite publicații medicinale din lume. Da articolul îl voi comenta scurt și clar. Este unul dintre ”barometrele” principale de evaluare a potențialul științific al țării în domeniul sănătății, – posibilitatea de a reacționa rapid la situația epidemiologică dinamică. Adică, capacitatea de a crea operativ un vaccin și a efectua vaccinarea în masă a populației. Așa că datele publicate de ea, selectate de experți independenți, vorbesc de la sine: elaborările savanților ruși au primit, în sfîrșit, recunoașterea binemeritată nu numai în patrie.


- Să revenim la evenimentul important pentru istoria medicinii moldovenești, care a devenit posibil grație planificării virtuale a protezei maxilo-faciale. Mass-media nu a scris prea multe despre el. Deschideți, vă rog, parantezele – în ce constă esența și unicitatea lui?

- Este vorba despre operația făcută unui locuitor din Dubăsari, de 28 de ani. În urma unui accident rutier grav, el a fost adus la Institutul medicinii de urgență cu o traumă complexă severă – contuzia creierului, fracturi ale oaselor frontale, temporale, parietale. Prima operație, de urgență, a avut ca scop salvarea vieții pacientului. Am efectuat trepanarea craniului cu eliminarea fragmentelor osoase care nu mai puteau fi utilizate la reconstruirea lui. Intervenția complicată, pe parcursul mai multor ore, a fost una de succes, după care pacientul s-a aflat sub monitorizarea medicilor luni în șir. Înfățișarea lui, ca să fim mai delicați, nu bucura : fața deformată, globul ocular stîng nu se mișca simetric cu cel drept, deoarece lipsea reperul osos al mușchilor respectivi. Dar principalul – membrana solidă a creierului și globul frontal drept al creierului se aflau nemijlocit sub piele.

- Adică, orice traumă a capului putea deveni fatală?

- Anume așa. De aceea peste un timp a urmat cea de-a doua operație. În baza datelor tomografiei computerizate, a fost efectuată reconstruirea virtuală a defectului și designul virtual al protezei individuale. Ea prevedea orificii speciale pentru atașarea mușchilor feței, ținea cont de mulți parametri geometrici ai oaselor maxilo-faciale ale pacientului.

- Evident, asemenea intervenții complicate au fost efectuate de echipe compuse din specialiști diferiți, dar soluționarea tuturor problemelor computerizate a fost sarcina Dvs. Ce v-a ajutat în această muncă neobișnuită în fața monitorului? Cu ce a început totul?

- A început… cu vechea mea motocicletă «Днепр». Odată, în adolescență, am mers la un lăcătuș să-mi fasoneze un detaliu – cu piesele de schimb erau mari probleme. Cum am putut, am desenat detaliul, dar lăcătușul m-a certat – nu a înțeles nimic din desenul meu. Și iată, eu am decis să pătrund în tainele modelării 3D cu ajutorul lecțiilor video și a programului computerizat КОМПАС-3D. M-a pasionat. Pe atunci nici nu-mi puteam închipui, că va trebui să «modelez», să calculez în fața monitorului «piese de schimb» pentru un craniu omenesc.

După studiile la Universitatea de medicină din Chișinău, rezidențiatul și studiile post-universitare le-am făcut la Moscova, la Institutul Central de cercetări științifice în stomatologie și chirurgia maxilo-facială. Acolo am apărat teza consacrată modelării computerizate în domeniul dat.

- Cum au fost studiile în capitala rusă? Înțeleg că ați mers încolo doar cu bagajul de cunoștințe în stomatologia generală…

- Da, am mers la Moscova pentru a face studii serioase în domeniul chirurgiei maxilo-faciale. Am avut noroc: în acest institut ajung cei mai gravi pacienți din toată Rusia. Vă închipuiți ce practică obții acolo! În plus, mentorii mei au fost niște profesioniști de cea mai înaltă clasă. Printre ei erau personalități unice, și nu doar medici, dar și doctori în fizică și matematică, programatori, alți specialiști. Le port o mare recunoștință directorului de atunci al institutului, dl A.A.Culacov, profesorului A.I.Nerobeev, reputaților savanți S.B.Buțan, T.Z.Cicadua, M.M.Cernenichii. Recent, în fruntea institutului a venit F.F.Losev, o persoană deosebită, care mi-a fost oponent în cadrul apărării tezei mele de doctorat. În acești pereți eu continui să mă perfecționez – operez împreună cu colegii, beneficiez de consultațiile celor mai buni specialiști. Așa a fost să fie, eu întotdeauna am simțit încrederea și sprijinul lor. Nu mă chinuiau cu niște rapoarte formale, îmi permiteau să stau ore în șir în sălile de operații.

Trebuie să înțelegem, că în cazul nostru baza teoretică principală o constituie lucrările savanților ruși: «Manual național de chirurgie maxilo-facială» redactat de A.Culacov,«Traume și procese inflamatorii ale regiunii maxilo-faciale » de Iu.Bernadschii, «Oncologia capului și a gîtului» de A. Paces. Din aceste cărți am învățat eu, învață și actualii studenți. Eu cred că noi, în Moldova, ne aflăm în condiții optime, dat fiind că băieții noștri care posedă rusa pot studia aceste manuale fără probleme. Le-aș recomanda aceste manuale și cursanților americani, care posedă limba rusă și erau destul de mulți în prima promoție. În California, pentru a obține licența pentru practica medicală trebuie să faci un curs de doi ani într-un centru acreditat expres. Universitatea din Chișinău este unul dintre acestea, de aceea aici lucrările savanților ruși demult au devenit cărți de referință. Noi le includem în lista literaturii recomandate și pentru discipolii noștri din grupele cu predare în limba de stat și engleză. Știu că dorința de a deveni specialiști buni îi face pe mulți studenți să studieze rusa.

- Apropo, știu că proteza din titan biomedical pentru locuitorul Dubăsarilor a fost confecționată tot la Moscova, la universitatea în numele lui Bauman?

- Vedeți Dvs., prelucrarea ei prin frezare este posibilă doar la o mașină specială cu CNC. La Chișinău deocamdată nu există asemenea tehnică. E de menționat, că titanul se supune dificil prelucrării mecanice, și în timp ce muncești la monitor este foarte important calculul inițial exact. Dacă în timpul intervenției chirurgicale ceva nu ar fi mers, proteza nu putea fi, vorba ceea, geluită, nu exista un plan «B». De aceea, reieșind din complexitatea geometrică și funcțională a defectului, la modelarea virtuală am fost nevoit să tot recalculez și să verific totul din nou.

- Am citit, că mii de ani înaintea erei noastre defectele oaselor erau înlocuite cu metale prețioase, scoici de mare. În timpul nostru, firește, în aceste scopuri au fost sintetizate materiale noi, este folosit aurul, argintul, platina. Cu ce fel de implanturi se lucrează, tradițional, în secția Dvs. a Institutului medicinii de urgență ?

- În fond, folosim mase plastice speciale, care se modelează în timpul operației. Aici contează abilitatea de a cugeta tridimensional. Dar fără etapa virtuală, o asemenea intervenție implică totuși o doză de eroare, de inexactitate .

- Da în Rusia ultimilor ani știința a înaintat, în sensul elaborării noilor materiale pentru protezareabolții craniene?

- Da, acolo se desfășoară cercetări foarte promițătoare în baza fibrei de carbon, există rezultate bune.

- Pentru Moldova, în ce măsură este actuală problema protezării în chirurgia maxilo-facială?

- Cranioplastica a fost actuală întotdeauna, dar în special necesitatea ei se resimte în ultimii 5-7 ani. Crește enorm numărul persoanelor rănite în accidente rutiere, scandaluri domestice agresive, confruntări criminale. Tot mai des ne confruntăm cu așa zisele fracturi panfaciale, cu traumatizarea a 2/3 sau a întregului craniu.

Această epidemie a devenit pentru multă lume o adevărată catastrofă. Cuiva i-a fost distrus businessul, cineva are sănătatea mintală ”pe zero”. Cum a influențat ea practica, planurile Dvs.?

- Să știți că în cazul meu totul a fost «din contra». Anume în perioada carantinei am reușit să-mi îmbogățesc nespus cunoștințele. Petrec ore în șir în vebinarele desfășurate în regim online de chirurgi străluciți din Rusia, Franța, Germania, Australia. Studiind prelegerile corifeilor brazilieni, spanioli, portughezi, am început să le înțeleg și limba – prea interesante, actuale probleme abordează ei.

- Asemenea vebinare adună sute de ascultători. Reușiți să mai și întrebați, să concretizați ceva?

- Desigur! Pentru că acești medici foarte experimentați demonstrează deschidere și receptivitate. Mulți dintre ei au trecut de 70, și în condițiile carantinei au obosit de izolarea severă, ei vor să comunice, să fie de folos. Adesea reportajele chirurgilor vin direct din sala de operații. Ei fixează pe frunte camera video și transmit mersul operației, comentează detaliat totul. Evident, pentru colegii mei cu orice grad de pregătire acestea-s niște lecții neprețuite. Întotdeauna există careva nuanțe, subtilități care în anumite situații pot fi utile și chiar salvatoare. Într-o astfel de comunicare online, am auzit deseori cum colegii occidentali pronunță cu pietate numele chirurgului din Sankt-Petersburg Vitalii Jolticov. Foarte interesat, m-am conectat la vebinarele lui, desfășurate sub egida diferitor asociații europene. Da în aprilie voi zbura la Sankt-Petersburg pentru a lucra ”pe viu” la seminarele sale. Este un veritabil as în domeniul rinoplastiei – corecția nasului. Pentru mine, este un lucru deosebit de actual în prezent.

- De ce?

- Acum, m-am concentrat aproape în totalitate pe chirurgia reconstructivă în zona de mijloc a feței – ochii, nasul, urechile. Ca să fiu și mai concret, este vorba despre reconstrucția pleoapelor superioare și inferioare.

În timpul operației. I. Suharschii- în stînga.

- Iertați-mi întrebarea naivă: în sfera facială, mai dificilă este corectarea defectelor oaselor, ori a defectelor țesuturilor moi?

- Cu defectele oaselor se lucrează mai ușor. Ai făcut tomografia, ai măsurat minuțios totul în centimetri, milimetri, grade. Respectiv, poți plănui intervenția cu mai multă exactitate. Cu țesuturile moi ai mai multe probleme, iar pleoapele reprezintă o zonă deosebit de complicată. A confirmat-o și operația pe care am efectuat-o cu patru luni în urmă pe pleoapa inferioară a unui bolnav de cancer. Bărbatul a rămas fără un fragment din maxilarul de sus și întreaga orbită a ochiului. De aceea, plus la toate, trebuiau instalate implanturi, pe care să poată fi fixată exoproteza feței – în esență, o mască de silicon. Toate acestea au fost calculate tot cu ajutorul planificării tridimensionale.

De fapt, pregătind asemenea operații trebuie să te scufunzi în cele mai exacte calcule matematice, geometrice. Totul se studiază la joncțiunea dintre otorinolaringologie, oftalmologie, neurochirurgie și neurologie. Căutăm răspunsuri la multe întrebări:cu ce efort pleoapa inferioară apasă pe globul ocular? Cum se corelează aceasta cu geometria craniului, cu vîrsta, cu sexul pacientului? Sună ciudat, dar în anatomia modernă mai există «pete albe», care lasă loc pentru dezvoltarea chirurgiei reconstructive.

- Da, s-ar părea că anatomia omului a fost studiată în lung și în lat. Nu e ca acest coronavirus, cu toate tainele și micronii lui evazivi.

- Închipuiți-vă, și în anatomie au mai rămas niște taine. Eu mi-am și conturat frontul unei lucrări antropometrice, pe care nimeni în lume încă nu a făcut-o. Cred că ea va sta la baza viitoarei teze de doctorat.

- Vorbiți-ne măcar în două cuvinte despre aceasta.

- După ce voi pregăti un articol la această temă pentru o revistă științifică serioasă, voi vorbi neapărat.

- În ciuda tinereții – aveți doar 37 de ani – de mai mulți ani predați la universitatea de medicină din Chișinău, în grupele cu studierea în limba de stat, limba rusă, engleză. Chiar și arătați ca un student. Vă ascultă tineretul?

- Sunt un profesor sever - și la lecții, și la examene, inclusiv cele de absolvire. Toți știu asta, de aceea la examene nici nu încearcă să-mi trezească mila sau să-mi propună niște plicuri. Dacă văd că studentul are cunoștințe de nota 9,5, pot să-i pun un 10 pentru a-l stimula. Dar răspunsul de nota doi îl voi aprecia numai cu nota doi. Întotdeauna voi ajuta dezinteresat prin consultații suplimentare, voi recomanda surse de informare, voi oferi materiale didactice. Dar nu voi încuraja lenea crasă, neglijența.

Fără o modestie falsă, pot spune că la lecțiile mele nimeni nu se plictisește, deoarece 90% din ele o constituie cazurile clinice concrete, cu care eu mă confrunt zilnic. Studenții examinează radiografiile, fotogramele bolnavilor, propun metodele de lecuire, pe care eu le comentez detaliat. În cărți, în internet există tot materialul necesar, și eu consider că e lipsită de sens copierea teoriei din manuale în caiete. Pentru mine este important ca la lecții toți să ”includă creierii” la maxim.

- Aveți părinți, care-s medici cunoscuți la Chișinău. Tata – chirurg-oncolog, mama – stomatolog. Reiese că drumul Dvs. în medicină a fost predeterminat ?

- Nu, deloc. În clasele superioare visam să devin aviator. Un alt vis a fost jurnalismul militar. Dar din diferite motive a trebuit să renunț, și am decis să continui dinastia. Deja priveam suficient de treaz munca chirurgului: din copilărie am văzut cum tata era preocupat de problemele clinicii, ce emoții avea în ajunul intervențiilor complicate, cum uneori se afla la serviciu zile întregi. Înainte de pensionare, el a condus secția gastrologie a Institutului oncologic. Apropo, la Institutul medicinii de urgență mulți îl pomenesc pe tata cu o vorbă bună, îl consideră învățătorul lor.

- Ați fost reales reprezentant oficial al Moldovei în Consiliul Asociației europene de chirurgie cranio-facială, din care faceți parte de 12 ani. Ați prezidat cu succes sesiunea de planificare virtuală la Congresul internațional al chirurgilor capului și gîtului. Vă ajută în soluționarea căror probleme practice?

- Activitatea în asemenea structuri permite o comunicare mai apropiată cu colegii, schimbul de experiență într-un spațiu informațional unic, promovarea tinerilor noștri pentru studii în cadrul unor cursuri speciale. Eu, plus la toate, visez să fac o unificare a programului nostru de studii universitare în stomatologie cu programele principalelor universități europene. Aceasta nu înseamnă că al nostru este mai prost, el este altfel: altfel se numesc disciplinele, temele, altul este numărul orelor de studiu. Există un decalaj în privința metodelor moderne de tratament. În esență, noi în republică trăim izolat – și studenții, și pedagogii. Unificarea programelor ne va ajuta să fim mai activi, mai de succes în pregătirea profesională a tinerilor specialiști, în educarea studenților, rezidenților. Ei se vor putea adapta mai lesne în cadrul diverselor cursuri, stagii la centrele universitare de peste hotare, vor putea prelua cu mai multă încredere experiența savanților, chirurgilor notorii.

- În timp ce Vă așteptam în secție, fără să vreau al auzit discuțiile pacienților despre doctorul Suharschii. Cuiva i-ați adus de acasă o giacă, altcuiva i-ați dat bani pentru călătoria cu autobuzul. Probabil, în clinica Dvs. contingentul bolnavilor nu este unul simplu? Este clar că toate aceste bătăi cu pumnul-cuțitul, după care omul se pomenește în secția de primire a Institutului medicinii de urgență, ca regulă au loc la beție. Din acest punct de vedere, este complicat?

- Alcoolul este o problemă serioasă, dacă oamenii ar bea mai puțin și noi am avea mai puțin de lucru.

- Care-s cele mai frecvente adresări în secția Dvs.?

- Fractura maxilarului inferior și a flegmonului în regiunea maxilo-facială. Cu privire la flegmon – în societatea noastră este o diagnoză destul de «rușinoasă». La etapele inițiale se tratează fără probleme, însă oamenii vin la medic după cu abcesul deja s-a învechit, și adesea persoana poate fi salvată doar pe masa de operație.

- Operați mult și în Moldova, și peste hotare. Pe post de chirurg de urgență, faceți de gardă la serviciul «Aviasan». Multe puteri, timp necesită activitatea de conferențiar, lucrul asupra tezei de doctorat. Cum vă odihniți? Avioanele, motocicletele au rămas în trecut?

- Nu demult, împreună cu soția Ludmila, am devenit membri ai Asociației de tragere practică. Chiar am reușit să participăm la unele evenimente. După ore de veghe în fața monitorului, o asemenea ”resetare” fizică și psihologică este destul de eficientă. Dar spiritul de motociclist este un drog deosebit. Și la Chișinău, și la Moscova am propriul cerc de comunicare, prieteni-motocicliști foarte apropiați.

- Iar visul de cristal, desigur, este un Harley-Davidson?

- Ați ghicit – noul model Fat Bob 2018. Este extrem de scump, dar să visezi nu strică. Iar avioanele au devenit și pasiunea fiului meu de unsprezece ani, Anatol. Avem în garaj un atelier bunicel, multe instrumente diferite, de la ferăstrăul de traforaj la gravorul cu laser. Însă acum principala lui pasiune este programarea inițială, tehnica robotizată. Vrem să asamblăm o imprimantă 3D – pentru lucrările noastre, împreună ne căznim asupra avioanelor, elicopterelor, dronelor cu dirijare prin radio.

- Apropo, marele savant Piotr Capița spunea că un academician trebuie să poată face totul cu propriile mîini – să fie cel mai bun strungar, lăcătuș. Mai toate dispozitivele din laborator el și le construise singur.

- Este o idee corectă. Eu nu-s academician, desigur, dar pot spune că și pasiunile mele ce țin de avioane și motociclete nu au fost inutile în drumul meu spre planificarea virtuală.

A intervievat Tatiana Borisova

2
1
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?