Eugen Chiriac - despre trading, familie și renunțarea la visul american

Protagonistul ediției de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” este Eugen Chiriac, trader și unul dintre cei mai buni experți de pe piețele financiare. Tînărul moldovean a munict timp de trei ani peste hotare, în SUA, dar dorul de casă și de cei dragi l-au făcut să revină în R. Moldova pentru totdeauna.

Se consideră un om fericit și spune că anume acasă a reușit să atingă noi culmi, astăzi bucurîndu-se de un succes fulminant. De unde a început pasiunea pentru cifre, cînd a înțeles că e timpul să-și deschidă propria afacere, dar și cine-l motivează în fiecare zi ca să devină mai bun, vedeți în materialul video de mai jos:

Vedeți mai jos varianta scrisă a interviului:

- Salutare, prieteni și bine v-am găsit la o nouă ediție a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. Invitatul meu de astăzi a petrecut practic trei ani peste hotare – în Statele Unite ale Americii, revenind însă cu drag acasă. Eugen Chiriac este trader și expert pe piețele financiare, pe care-l salut cu drag. Bună ziua!

- Bună ziua, Anastasia!

- Mă bucur tare mult că a venit ziua în care ne poți oferi un interviu. Știu că drumul spre succesul pe care-l ai astăzi nu a fost deloc ușor. Cum a fost totul? Povestește-ne cîte ceva despre tine.

- N-a fost ușor, dar a fost destul de interesant. Sînt născut în Tiraspol, în anul 1985. Am stat acolo cu părinții, pînă în anul 1992, cînd a început conflictul. Eram mic, aveam șase ani, dar țin minte și acum anumite momente, și anume acela cînd părinții au fost nevoiți să se refugieze. Ne-am refugiat în sat la mama mea, fără casă și fără masă. Bunica ne-a dat un loc de casă unde să trăim. A fost o perioadă foarte grea, pentru că atunci, în R. Moldova, a mai fost și criza economică, în anii 1998 – 2000, dar cu chiu și vai eu am venit în Chișinău, în 2001, am făcut liceul aici. După liceu, am mers la ASEM, la facultatea contabilitate. În 2007, mi-am luat inima-n dinți și am zburat pentru prima oară în SUA, pe trei luni, ca „mover”. Americanii se mută deseori dintr-o locuință în alta și eu îi ajutam să se mute. Eram un fel de hamal, doar că se făceau anumite traninguri, se ofereau anumite cunoștințe. Un lucru destul de greu din punct de vedere fizic, dar foarte interesant, cu momente năstrușnice. Am fost pentru trei luni, apoi am revenit acasă. Toți banii pe care i-am strîns, i-am cheltuit cu sora, părinți, prieteni. Eram bucuros că am putut face primii bani. După ce am terminat studiile, mi-am găsit aici de lucru, în calitate de contabil, dar era o funcție care nu mă reprezenta. Așa că, peste o perioadă de timp, am decis să plec în SUA. Știam ce lucru trebuia să fac, ce venit urma să primesc. Am zburat a doua oară cu scopul de a aduna o sumă de bani și să mă reîntorc în RM.

- Știai, totuși, că o să revii într-o bună zi.

- Da. În proporție de 80-90 procente știam că vreau să plec acolo, să strîng niște bani și apoi să mă întorc înapoi.

- Văzînd că se cîștigă bine acolo, nu te-ai gîndit că vrei să rămîi, să-ți construiești viața de la zero? Unii spun că acolo e mult mai bine decît acasă.

- Pe parcursul celor trei ani cît am fost acolo, evident că mi-a venit ideea de a rămîne acolo. Pentru un bărbat este un moment important cînd vede că poate face bani, se menține, este mai încrezut în sine. Eu cînd făceam bani, mă simțeam mai bine. Le-am făcut invitație părinților de trei ori, ca să poată veni la mine și tot de atîtea ori am primit refuzuri. Asta m-a determinat să vreau să revin în Moldova, să nu mai vreau să stau acolo. Voiam să-mi văd părinții, familia, prietenii, sora.

- Și ai rămas cumva pentru totdeauna acasă...

- Da! Au fost multe propuneri ca să-mi fac documente, cum își face majoritatea moldovenilor acolo, dar am refuzat. Eu știam că dacă o să-mi fac documentele, nu voi fi doar într-un punct. Adică dacă o să vin în Moldova și ceva nu o să-mi placă, o să plec înapoi în SUA. De asta am fost contra să-mi fac documentele. Am vrut să vin acasă, să mă regăsesc aici și să o iau de la zero.

- Și ai luat-o de la zero. Ți-a fost greu sau ușor? Ai fost dintotdeauna îndrăgostit de cifre? Astăzi ești trader și unul dintre cei mai buni experți pe piețele financiare.

- Cifrele de mic le iubeam. Eu aș putea să nu rețin un nume, dar un număr de telefon îl memorez îndată. Venind acasă, nu imediat am dat de cursurile de tranzacționare. Pe atunci încă nu eram căsătorit, dar locuiam împreună cu soția. Ea mi-a scris CV-ul, nici nu știu ce exact a scris în el, apoi l-a trimis la cîteva companii. Am fost telefonat de o companie unde s-a vorbit despre tranzacționare, trader. Am trecut cu plăcere acel curs și deja voiam să activez. Eram gata să împrumut bani, ceea ce am și făcut și am investit, începînd să mă ocup cu asta. Evident, căderi au fost, pierderi au fost. Am avut zile în care nu mai voiam nimic, cînd mi se părea că tot cerul cade peste mine, dar analizînd greșelile, am revenit la viață și am mers mai departe. Peste o perioadă de timp, atît de mult mi-a plăcut acest domeniu încît am înaintat la funcția de consultant financiar. Am început să formez traderi, ceea ce îmi place foarte mult și astăzi să fac. Chiar dacă sînt în funcția de director sau fondator, continui să formez traderi, pentru că e un proces destul de plăcut.

- Ce înseamnă să fii un trader, pe înțelesul tuturor?

- Pe mine deseori părinții mă întreabă ce anume fac. Ei se ocupă cu agricultura și erau perioade în care mergeau undeva și cumpărau legume mai ieftin și plecau la piață și le vindeau mai scump. Și, amintindu-mi de acele cazuri, le spuneam că e fix aceeași situație, doar că nu mă duc eu să cumpăr euro, aur sau petrol. Toate astea se fac la computer. Cumpăr de undeva mai ieftin și apoi vînd mai scump sau invers. Traiderul este o persoană care face o simplă analiză, prognoză și face profit pe diferențe de preț, indiferent cu ce - valută, imobiliare, aur, petrol, pixuri, telefoane, orice. Trader vine din engleză și înseamnă comerciant.

- Tu crezi că poți obține ceea ce-ți dorești anume în R. Moldova?

- Eu practic tot ce am vrut am obținut aici. Am avut anumite dorințe în copilărie care s-au transformat în scopuri și le-am îndeplinit și evident că au apărut și alte scopuri pe care le-am realizat. Vreau să cresc mai departe, am și alte sarcini, scopuri...

- Și crezi că le poți atinge aici?

- Neapărat! Nici nu se discută în acest moment. Practic de 10 ani eu confirm și pot demonstra oricărui moldovean că și la noi, în RM, poți face bani, de dezvoltat afaceri și de trăit exact așa cum o fac europenii sau americanii.

- Tu, în prezent, îți găsești pacea aici, acasă?

- Urmărind toată situația care este, un 80% - 90% pot spune că la noi va fi totul bine, doar dacă nu vor începe alte situații sau provocări din partea conducerii. La moment, eu sînt sigur, în proporție de 80 sau 90 la sută, că va fi pace.

- Dacă ar fi să facem un exercițiu de imaginație și dacă ai putea să alegi încă o dată țara în care să te naști, care ar fi aceasta? Tot R. Moldova?

- Evident că tot Moldova ar fi, pentru că ea este o țară micuță și foarte frumoasă. Eu am crescut în satul mamei mele, Bursuc, raionul Florești. Un sat foarte frumos, care se află pe trei dealuri, în apropiere de rîul Nistru. Eu practic în fiecare weekend vreau să merg acolo pentru o oră sau două ca să mă încarc cu emoții pozitive de acolo. Noi avem foarte frumoase locuri, frumoase obiceiuri, tradiții. Se observă că pe undeva se pierd aceste obiceiuri, dar totuși 70% din populație le mai păstrează, fiind un plus foarte mare, ceea ce mă motivează să mă simt mîndru că sînt moldovean. Dacă m-aș naște a doua oară, tot în R. Moldova aș vrea să fiu.

- Avem tradiții frumoase, locuri pitorești despre care vorbești și tu. Totuși, mulți aleg să plece în afara țării, crezînd că acolo se cîștigă bani mai ușor. De ce crezi că tinerii mai ales aleg să meargă în afara R. Moldova, ca s-o ia de la capăt acolo?

- Eu cred că noi din start căutăm ceva mai ușor. Cînd auzim de la cineva că peste hotare e mai bine, se cîștigă bani mai ușor, evident că moldoveanul cînd dă de greutăți aici, alege să-și ia bagajele și să plece peste hotare. Cei care ajung peste hotare și lucrează intelectual sînt bineveniți, eu îi respect pentru asta. Pei care lucrează fizic eu sînt supărat, pentru că au capacități și în loc să dezvolte ceva intelectual, ei pleacă peste hotare și muncesc fizic doar pentru a cîștiga bani. După o perioadă oarecare ei obosesc, se plictisesc și vor în Moldova. Venind în RM, iar dau de greutăți și din nou fug peste hotare. Doar pentru că ei caută ceva mai ușor.

- Tu ai anumite frici acum?

- Doar ceea ce e legat de sănătate, pentru familia mea, fiică, soție, părinți, rude.

- Pe lîngă sănătate ce mai contează-n viață cu adevărat?

- Familia, prietenii.

- Pentru tine de ce nicăieri nu-i ca acasă?

- Părinții mei cred că se fac vinovați, fiindcă de mici au format în noi rădăcini de casă, tradiții, obiceiuri, familie. La noi nu au existat așa momente precum că dacă cineva se odihnește, altcineva muncește. Noi toți odată ne odihneam, toți munceam, toți mîncam. Odată ce s-au format aceste momente în perioada în care ești adolescent sau copil, indiferent unde pleci, tu oricum rămîi cu aceste rădăcini. Acum noi vedem cum oamenii pleacă peste hotare, iar copiii rămîn singuri și la ei nu se formează ceea ce s-a format la mine. Eu mă consider un norocos, un om fericit. Chiar dacă au fost greutăți, datorită la ceea ce au format părinții în noi, însăși înțelegerea, noi am reușit să trecem peste toate greutățile. Așa că, oriunde aș pleca, pe mine mereu mă atrage acasă.

- Cu siguranță părinții pot fi considerația devărați eroi, reușind să treacă prin mai multe greutăți.

- Pentru mine ei sînt eroi, pentru că au fost bravo și au trecut prin toate greutățile, ne-au oferit posibilități, cunoștințe și noi sîntem ceea ce sîntem datorită lor.

- Cui ai vrea să-i mulțumești pentru ceea ce ești la ziua de astăzi?

-Mamei, tatei, soției. Tuturor celor care m-au susținut, chiar și profesorilor - unii dintre ei nu mai sînt în viață, dar le mulțumesc. Evident că începînd cu mama, tata, sora, soția, fiica mea, care mă motivează, prieteni, colegi. Tuturor le mulțumesc, pentru că nu depinde doar de o persoană cine am ajuns. Depinde chiar și de orice persoană cu care te saluți. Datorită tuturor acestor relații se formează o personalitate oarecare, de aceea eu le mulțumesc tuturor.

-Eu îți mulțumesc ție pentru interviul de astăzi și îți urez succes în tot ceea ce faci!

- Mulțumesc mult, Anastasia!

- Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”. Nu uitați, dacă doriți să deveniți și voi eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email intreaba@noi.md sau pe rețelele de socializare. Pînă la noi întîlniri!

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.