Ernst Wolff: FMI creează condiții pentru bănci și le ia banii oamenilor obișnuiți

Ernst Wolff: FMI creează condiții pentru bănci și le ia banii oamenilor obișnuiți

Expertul financiar german, autorul cărții „Forţa mondială FMI – cronica unei campanii de jaf", Ernst Wolf, în discursurile sale, a criticat, în repetate rînduri, politica FMI, considerînd că aceasta este distructivă pentru economiile statelor independente. Noi.md familiarizează cititorii cu cîteva fragmente din interviul recent al Dlui, oferit unuia dintre posturile de televiziune din străinătate.

Prezentatorul: Domnule Wolf, am să vă pun altfel întrebarea. Oare sîntem cu toții atît de naivi? Sistemul nostru economic e în creștere constantă. Iată de ce nu putem evita în niciun fel războiul. Trebuie să înțelegem acest lucru.

Ernst Wolf: Acest sistem a reușit să-i înșele pe oameni și să le distragă atenția de la adevărata stare de lucruri. Iată de ce astăzi este foarte dificil să întrevedem toate aceste legături reciproce, În plus, acest lucru nu este deloc simplu. Spre exemplu, dacă examinăm influența "troicii" în Grecia, tot ceea ce face "troica" în Grecia este că creează condiții pentru bănci și le ia banii oamenilor obișnuiți. Dar mecanismele cu ajutorul cărora aceștia fac acest lucru nu sînt deloc simple, iar oamenilor le este insuflat permanent că acestea sînt programe de asistență, pe care le realizează FMI-ul. Dacă îmi daţi trei minute...

P:- Da, poftim.

E. W.: Pentru a lămuri modul, în care funcționează "troica", trebuie să vă imaginați undeva în lume un sat mic şi că acest sat are nevoie de o nouă clădire Consiliului localității. Această clădire va costa 100 de mii de dolari. Primarul va avea autorizația să se ocupe de acest lucru. Dînsul merge la bancă și spune că trebuie să construiască o clădire nouă cu suma de 100 de mii de dolari. „Noi avem 50 de mii, puteţi să ne dați împrumut restul de 50 de mii”. Banca spune: „bine o să facem acest lucru”. Apoi, primarul se duce la directorul companiei de construcții și spune: „noi vom rezolva totul cu tine, dar, mai întîi, fiecare îşi va pune în buzunar 25 mii”. Apoi, acesta merge la Consiliul local și spune că, din păcate, „construcția ne va costa 150 de mii de dolari”. Oameni din Consiliul local acceptă acest lucru ca atare, deoarece ei nu cunosc economia. Iar sătenii rămași cad şi ei de acord cu acest lucru, la fel cum cad de acord toți locuitorii Planetei. Apoi, primarul merge împreună cu directorul companiei de construcții la bancă și spune: „că ei vor avea nevoie de încă 50 de mii de dolari”. Banca spune însă: „Nu! Noi am văzut că voi amîndoi sînteţi corupți. Nu vă vom mai da nimic”. Ei merg la o altă bancă, care, îi refuză, de asemenea. Iar acum ajungem la cel mai interesant moment! În cazul dat ei merg la Fondul Monetar Internațional sau la "troica", iar "troica" nu îi refuză! Aceasta cade imediat de acord. „Da, desigur! Vă vom oferi banii! Numai că avem nişte mici condiții. Vom trimite în satul vostru trei oameni. Ei vor estima situaţia din jur și vă vor spune care sînt aceste condiții”. Și "troica" îi trimite pe acești oameni. Aceştia estimează ceea ce văd împrejur. Ei merg la primar, merg la directorul firmei de construcții și le spun: „Uitaţi-vă, iată în fiecare miercuri în satul vostru este bazar. Oamenii dvs. vînd acolo legume și carne. De astăzi unul dintre aceste locuri din piață va fi rezervat pentru o mare companie americană, care produce alimente și carne. Aceasta este prima condiție! A doua condiție, vedeţi, aveţi aici o mică bancă de economii în sat. O sucursală mică, care oferă împrumuturi și monitorizează conturile clienților săi. Acum, alături, se va afla o mică filială a Goldman Sachs Bank. Ceea ce se şi întîmplă, pe urmă. A treia cerință a oamenilor din "troica, „Vedeţi, aveţi o fîntînă la mijlocul satului. Această fîntînă va fi acum privatizată. Iată care sînt cele trei condiții ale noastre!” Următorul lucru, pe care îl face “troica” sau FMI-ul este acela că ei spun: „Acum ne veţi scrie o ofertă, în care ne veţi propune să cumpăram aceste trei lucruri, ca să nu ne pomenim că apărem într-o lumină proastă în fața societăţii”. Atunci, primarul și directorul firmei de construcţie, ambii corupţi, scriu o cerere de a li se oferi acestora un loc în piață, o fîntînă și o filială pentru Goldman Sachs. Și ce se întîmplă acum? În sat se deschide o sucursală a băncii Goldman Sachs. Aceasta le oferă condiții excelente clienților, Banca de economii din sat însă, după trei luni, e falimentată. Acum, sistemul financiar al acestui sat aparţine Băncii Goldman Sachs. Următoarea schimbare ţine de piața din sat. Un loc din această piaţă este ocupat de o mare corporație americană, care vinde, de exemplu, carne de pui, care este mult mai ieftină decît cea produsă de fermierii locali. Fermierii locali intră, ceea ce e de la sine înţeles, în faliment. Acum, concernul american poate ridica prețurile la produsele sale, iar oamenii sînt complet dependenți de produsele concernului american.

P: Iar apoi ei vor lua credite de la Goldman Sachs?

E. W.: Da, aveţi perfectă dreptate! Dar exact așa s-a întîmplat în Africa. Înainte Africa se asigura de sine stătător cu produse alimentare.

P: Toate țările Africii se asigurau ele însele cu legume și carne.

E. W.: Iar acum totul depinde de importul de alimente, carne și pește. În al treilea rînd, oamenii se trezesc după o lună, doresc să meargă la fîntînă dimineața, de unde au luat întotdeauna apă și văd, brusc, că aceasta este închisă. Și este acolo un panou: „vînzarea apei - într-acolo”. Astfel, ei se văd nevoiţi să se ducă la magazin, unde apa este deja îmbuteliată în sticle de plastic, pe care ei le pot cumpăra. Iată scenariul în baza căruia funcționează „troica” și FMI-ul.

P: Dar acesta este terorism! Aceasta este curată înșelătorie! Aceştia sînt teroriștii adevăraţi!

E. W.: Absolut corect! Și apoi vin asemenea oameni ca Schäuble (Wolfgang Schäuble, ministrul Finanţelor RFG – nota red.) și spun că acesta a fost un program de ajutor.

P: Eu numesc acest fenomen fascism neoliberal.

E. W.: La momentul actual, pericolul războiului este mai mare decît oricînd şi într-adevăr aşa este. Şi din nou la baza acestei afirmaţii stau motive economice. Dacă americanii ar putea, de exemplu, să schimbe regimul de la Moscova, să-l înlăture pe Putin și să pună acolo o asemenea persoană, care ar acţiona la fel ca și Iaţeniuk în Ucraina...

 P: Apropo, Iaţeniuk este fost bancher…

E. W.: Da, iar ministrul său de Finanțe este una din bancherii de la Goldman Sachs și cetățeancă a SUA. În acea zi, cînd ea a preluat postul, i-a fost acordată cetățenia. Mai mare obrăznicie și sfidare nici că se poate. Despre ce altceva am mai putea să vorbim în acest caz? De la începutul crizei din 2008 conducerea acestor bănci se transformă din milionari în miliardari. Mai pe scurt, ei au cîștigat foarte bine în baza acesteia.

P: Goldman Sachs a retuşat, de asemenea, cifrele Greciei, astfel încît aceasta să ajungă, în general, în Europa.

E.W.: Iar pentru asta ei au primit 800 de milioane de dolari. Este încă necesar să adăugăm aici, acest lucru fiind foarte important, că Banca Centrală Europeană este administrată de Goldman Sachs. Președintele Băncii Centrale Europene,{Mario} Draghi, este fost angajat al Goldman Sachs. Altfel spus, politica financiară și economică a Europei este determinată de Goldman Sachs.

P: Dar au fost și alte vremuri, Domnule Wolf. Dacă ne amintim de Acordul de la Bretton Woods, atunci, după război, aveam o Europă distrusă completamente și la acea Conferinţă au fost înființate asemenea organizații precum: Banca Mondială și FMI-ul, anume în scopul ca în lume să existe un echilibru și să nu fie purtate războaie. Unde s-au dus toate astea?

E.W.: Aşa au fost camuflate ideologic toate astea. Al Doilea Război Mondial a dus la faptul că pentru prima dată în lume a fost creat un stat-superputere. Înainte nu a mai existat aşa ceva. Înainte de Primul Război Mondial, britanicii, Imperiul Britanic era "buricul Pămîntului". Și în cele două războaie mondiale, britanicii au pierdut mult. Astfel, către sfîrșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Marea Britanie s-a pomenit împovărată de datorii și nu mai avea o influență politică atît de mare. Americanii însă dimpotrivă aveau cea mai mare piață internă. Ei au dezvoltat o industrie uriașă de producție, folosind conveierele Ford. SUA deţin cele mai mari rezerve de aur. Două treimi din rezervele de aur ale lumii se află la americani. Ei aveau doar o mică problemă. Ei produceau prea multe produse, deci aveau nevoie de noi piețe de desfacere. Și pentru a acapara şi aceste piețe, ei au făcut ca dolarul să fie monedă de rezervă, pentru a-şi putea exporta mărfurile în întreaga lume. Iată acesta a fost scopul real. Dar faptul că politicienii maschează ideologic aceste lucruri este absolut normal. Toată lumea afirmă, de asemenea, că Planul Marshall a fost o acțiune umanitară în favoarea europenilor, dar nici acest lucru nu a fost aşa. Planul Marshall le-a permis americanilor să transforme Europa într-o fortăreață împotriva Uniunii Sovietice.

P.: În acest caz putem vedea două părţi.

E.W.: Putem spune în acest caz că avem de a face cu un efect secundar. Adevăratul motiv politic însă a fost acela de a proteja Uniunea Sovietică, deoarece în Uniunea Sovietică exista economie planificată, iar economia planificată ducea la faptul că capitalismul era lipsit de piață. Acest lucru se referea atît la Uniunea Sovietică, cît și la întregul Bloc Estic. Astfel, americanii nu au întîrziat să-şi arate adevărata lor față, lansînd asupra oraşelor Hiroshima și Nagasaki două bombe nucleare, pentru a arăta că ei sînt și pe plan militar cei mai puternici de pe Planetă. Una dintre cele mai groaznice crime din istoria omenirii. Imaginaţi-vă că bombe nucleare au fost lansate asupra unor oraşe obişnuite! În același mod SUA au continuat. Eu am crescut în Coreea. Din fericire, după război. Înainte de a mă naşte, acolo au fost uciși 4 milioane de oameni.

P.: V-aţi făcut studiile în SUA?

E.W.: Da, dar mai tîrziu. Dar nu am devenit după aceasta fan al Guvernului SUA. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu am devenit.

P.: Sînteți admirator al Americii?

E.W.: Nu. În general, nu. Îmi place țara în sine și, în parte, îmi plac oamenii de acolo. Dar trebuie să spun că America are şi părți foarte negative. În America “spălarea creierelor”, în multe zone, a ajuns foarte departe. În America devine tot mai evident ce se întîmplă cu oamenii, dacă 24 de ore pe zi anumite surse mass-media le tumănesc minţile. Și în America există regiuni întregi, unde este imposibil să vorbești normal cu oamenii. Eu {locuiesc} pe Coasta de Est. Acolo e un pic mai bine. Este într-adevăr foarte dificil acest lucru. Am hotărît atunci să trăiesc nu în America, ci în Europa, pentru că prefer calitatea vieții din Europa și nivelul cultural, de care mă bucur cu adevărat. Iar nivelul cultural din America se află la nivel de Mickey Mouse și McDonald's. Iar acest lucru nu-mi place.

P.: Sînteți însă nevoit să trăiți cu această Americă. Și vreau să introduc un pic de suflu pozitiv, ca astfel să reveni la subiectul valutei de rezervă. Căci acum acesta își pierde puterea.

E.W.: Problema e că chinezii au devenit foarte puternici și au înființat atît BRICS Development Bank, cît și Banca Asiatică pentru Investiţii în Infrastructură (AIIB). Și germanii sînt deja acolo.

P.: Da și ei. Acolo sînt toţi. Majoritatea europenilor sînt acolo. Aproape toţi. Ce concluzie putem trage în acest caz? Că încet-încet ne dezintegrăm?

E.W.: Nu. Faptul că acum există o altă putere, care devine din ce în ce mai mare. Putem spune că americanii se află acum în declin. Acest lucru are legătură cu modul în care funcționează capitalismul financiar, în special, acel fapt că acesta se autodistruge singur din interior. Globalizarea a dus la faptul că concernele americane și băncile au cîștigat bani foarte mari, deoarece salariile în China erau foarte mici, cele din Bangladesh chiar şi mai scăzute, iar în Pakistan mult mai mici chiar şi decît acestea. Iată din acest motiv toată puterea de producție a Statelor Unite ale Americii a fost transferată în alte țări. Iar acest lucru semnifică că în America nu mai există locuri de muncă. De aceea, există asemenea probleme serioase în America. În primul rînd, pentru că foarte puțini oameni știu că peste 15 milioane de americani primesc tichete pentru mîncare. Dar, totodată, că concernele le plătesc, parţial, oamenilor mult mai puțin decît înainte. Spre exemplu, General Motors a dat faliment în mod intenţionat, pentru a nu le plăti oamenilor pensiile şi ca să-i plătească pe noii angajați altfel. Acum doi ani mă aflam la Detroit. Astfel cu 7 ani în urmă noilor angajați li se plătea 28 de dolari pe oră. Cînd eram eu acolo, deja 14. În prezent - 12. Iată într-atît au fost reduse salariile. Acest lucru a dus din nou la faptul că puterea de cumpărare s-a prăbușit, acum aceasta e susţinută de sistemul de carduri de credit, sistem de datorii. Și în America studenții au datorii enorme, pentru că universitățile din America sînt cu plată și foarte scumpe. Am două surori acolo, care au copii. Sora mea, după ce ambii copii au absolvit colegiul, datora suma de 400 mii de dolari, iar acum trebuie să o plătească împreună cu copiii. Acolo este destul de obişnuit faptul, că o persoană începe viaţa matură cu datorii uriașe, iată acest lucru reflectă realitatea de astăzi. Faptul că datoriile guvernează lumea.

P. Cum am putea ieși din cercul vicios al acestui sistem?

E.W.:. Eu cred că nu există o cale ușoară de ieșire. Eu consider că acest sistem nu poate fi reformat. Dar, în prezent, totul indică asupra faptului că ne confruntăm cu o eră cumplită, care garantat va duce şi la revoluții, deoarece inegalitatea socială în lumea noastră este mai puternică astăzi decît oricînd. În prezent diferența dintre managerul fondului de hedging și persoana, care trăiește din banii oferiţi de asistența socială este de multe ori mai mare decît diferența dintre "Regele Soare" medieval (astfel era numit regele Franţei Louis XIV – nota red.) şi cei săraci.

В. Din păcate, aveţi dreptate!

E.W.: Și, din păcate, această diferență, cu fiecare minut ce stăm aici, devine și mai mare.

P. Dar ceea ce spuneţi nu este o critică a capitalismului?

E.W.: Da, aşa este. În orice caz, eu nu sînt fan al capitalismului. Nu am citit niciodată despre legătura dintre aceste evenimente ori despre faptul ca cineva s-ar întreba: de ce fug acești refugiați? Poate că ei fug de războaiele NATO și oare sîntem noi implicați în acestea? Avem Rammstein. Are oare vreo legătură Rammstein, războaiele noastre NATO, războaiele din Siria, Irak, Afganistan? Au legătură acestea cu refugiații? Toată lumea spune: „iată refugiații, trebuie să-i primim”. Există cîţiva oameni, care sînt împotriva lor. Dar nu văd ca mass-media să facă legătura dintre aceste evenimente.

P. Ei nici nu o vor face. Am să vă mai pun o întrebare. Există vreo legătură, așa-zisul numitor comun, între criza ucraineană și conflictul din Siria?

E.W.: Există, bineînşeles, în orice caz. 100%. Destabilizarea mondială, care este dusă de Statele Unite ale Americii.

P. Următoarea întrebare: De ce acest lucru nu este menționat în mass-media germană? Nicăieri.

E.W.: Pentru că acest lucru ar fi fost împotriva Statelor Unite ale Americii și împotriva lor Europa nu îndrăznește să întreprindă nimic, precum şi împotriva propriei sale participări. Noi uităm complet că strategia împotriva Siriei este o strategie de epuizare, pentru a provoca astfel schimbarea de regim. Asta pentru ca acesta să fie înlocuit prin intermediul boicoturilor, la care participă şi Europa. Doar nu numai Statele Unite ale Americii, ci şi noi participăm la aceasta strategie a „războiului de istovire”. Iar despre acest lucru nu se vorbeşte, practic. Sînt anumiţi jurnaliști, care au menționat acest lucru într-un fel, dar, în general, despre aceste motive nu se vorbeşte. Aveți absolută dreptate. Acest lucru fiind imoral: să lăsăm sub tăcere evenimente importante, care îi forțează pe oameni să fugă, iar țara o supun foametei, oamenii fiind astfel nevoiți să se vadă nevoiţi să plece.

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load