Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

Dionisie Dobreansky: „Rugăciunea mamei m-a făcut întotdeauna să iau cale întoarsă”

27 iul. 2022,, 13:00   Interviuri
6861 0

Oamenii ar trebui să se transforme din melcii care-și iau casa și o duc în lume în albini harnice, care-și fac un cuib acasă. Este opinia protagonistului ediției de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”, Dionisie Dobreansky.

Dionisie este de profesie designer de interior și încă de pe la 20 de ani a început a colinda prin lume ca tursit și chiar dacă a avut ocazia de a se stabili cu traiul în SUA sau Federația Rusă, acesta a ales de fiecare dată să revină acasă, dorul de cei dragi fiind unul imens. Despre realizări, temeri și visuri, am discutat cu tînărul designer de interior în interviul de mai jos:

- Salutare, prieteni și bine v-am găsit la o nouă ediție a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. Invitatul meu de astăzi este Dionisie Dobreansky, de profesie disigner de interior, care a colindat prin lume mai mulți ani, după care a luat decizia să revină acasă și să o ia de la capăt. Dionisie, te salut!

- Salut!

- Mulțumesc pentru găzduire! Vreau să vorbim despre ceea ce ești tu astăzi - un veritabil designer de interior și despre cum ți-a fost calea pînă aici.


- De mic copil, mi-am văzut hobby-ul în artă și, în timp, studiind perspectiva lucrurilor, am înțeles că designul mi se potrivește. Am început-o de la jucăriile pe care le aveam în copilărie. Cele mai interesante jucării au fost cele create de mine. Trăind într-o zonă rurală, multe lucruri pentru copii nu erau și în cazul dat părinții nu au înțeles asta, pentru că și ei au avut o copilărie la sat. Jucăriile le găseam prin jurul curții, făcîndu-le din bucăți de lemn, apoi cu ajutorul ideilor inginerești le făceam să se rotească sau le transformam în unele reale și credeam că asta mă ajută să fiu realizat. Legătura cu profesia mea de acum este că îmi place să iau decizii și să le apăr. În timp, hobby-ul a venit ca o profesie. Am înțeles că din asta pot să-mi creez un viitor, să am un venit și nu sînt lucruri mai calitative decît cele pe care le faci tu după dorință sau cerință și atunci cînd cineva le apreciază, au valoare.

- Cînd ți-ai dat seama că vrei să devii un designer de interior?

- Cred că prea puțină informație a fost despre designul de interior, despre arhitectură. Știam acest lucru în limite foarte mici. La noi în sat au venit niște pictori, care pictau în biserică și în fiecare zi eu eram acolo, stăteam cu ei și nu puneam întrebări, dar mă uitam la tehnica lor de lucru și cum își dedică timpul pentru o profesie care e cumva specială de celelalte. Nu credeam că o să fac eu design, credeam că o să mă văd în pictură, sculptură. Înțelegeam că lucrurile avansează și trebuie să le iau mai în serios și să-mi aleg o profesie. Unul dintre fiii pictorului era designer, absolvent cu profil de arhitectură și am văzut niște lucrări de-ale lui, care mi s-au părut imposibile și mi-am zis că vreau să fiu aproape de calitatea pe care o face și m-am gîndit să merg pe calea asta. După ce am terminat liceul, nu m-am gîndit că o să fie calea doar spre design, dar am deschis ușa care am înțeles din timp că e cea mai bună.

- Nu a fost dragoste la prima vedere.

- Nu. Aveam prea puțină informație ca să înțeleg că designul este profesia, care o să-mi placă. Internet nu era pe vremea aia și lucrurile erau înțelese foarte simplu. Plus la asta, fonul era rural, puțină arhitectură - eram limitați la informație, dar acum înțeleg că a fost cea mai bună alegere și îngerul care păzește designerii mi-a luminat calea și acum sînt cu profesia asta, care-mi place.

- Tu ai început a colinda prin țară, apoi prin lume încă de cînd erai clasa a șasea, așa mi-ai mărturisit înainte de a începe interviul. Cînd și unde anume te-au dus cărările?

- Încă din liceu, eu circulam des și într-o bună zi am găsit niște persoane, care m-au ajutat să găsesc mai ușor calea de a ieși din țară, iar visul meu s-a realizat. Mai întîi, am ajuns în Moscova și am dezvoltat o limbă străină - rusa și apoi calea m-a dus peste ocean.

- Dar de ce te-ai dus? Erai în căutarea banilor sau a succesului?

- Nu, nu am știut că succesul poate veni din direcția asta. Eu pur și simplu am avut șansa să ajung acolo. Mi s-a oferit oportunitatea asta de a lua viza și de a mă duce acolo să văd cum sînt lucrurile acolo. Eu, la vîrsta de 21 de ani, eram prea rapid să accept o provocare de acest fel, pentru că partea asta americană pentru noi este o poveste și cînd am pășit pe pămîntul american, am înțeles că prea multe am primit și că încă nu înțeleg lucrurile la justa lor valoare. Eu, avînd mereu fondul moldovenesc, și cînd am nimerit într-un oraș care era doar în filme, de vis... Să nimerești deodată în centrul New Yorkului, în Parcul Central, pe care de fiecare dată îl vedeam doar în filme, nu realizam. Era o poveste.

- Dar ce ai făcut acolo și cît timp ai stat în SUA?

- Eu, prima dată, am ajuns acolo după anul doi de facultate. Statutul meu a fost de turist și îmi oferea posibilitatea doar de a călători. Obținînd viza pe 10 ani, puteam să călătoresc perioade scurte acolo și o făceam de fiecare dată cînd aveam șansa.

- Și asta, totuși, nu te-a făcut să te stabilești acolo. Spuneai că, fiind peste hotare, îți era dor de R. Moldova, de mîncarea de aici, de muzica moldovenească. Ce anume te-a adus din nou acasă?

- Turismul nu se aseamănă cu emigrarea. Din start eu am fost plecat acolo ca turist și toate lucrurile le primeam temporar. Eu nu voiam săă schimb acel statut, pentru că eu aveam nevoie de Moldova. Rugăciuna mamei m-a făcut întotdeauna să iau cale întoarsă.

- Dar ai regretat vreodată că nu te-ai stabilit cu traiul în Federația Rusă sau SUA?

- Nu pot să regret și o spun deja cu sufletul tratat de străinătate. Acum mi-e mai simplu să vorbesc despre asta. Înainte aveam dramă, cînd simțeam că rădăcinile mele stau cumva în aer și nu și-au găsit cumva locul de unde ar fi trebuit să-și ia vitamina unei vieți frumoase și să dea roade. Am înțeles că nu voi face acest lucru nicăieri decît acasă, pentru că niciodată nu m-am simțit acasă acolo unde mergeam și mi se dădea gazdă, mă refer la Moscova sau New York.

- Astăzi, ești fericit acasă?

- Fericirea pentru mine este atunci cînd sufletul meu e liniștit. Avem foarte multe lucruri care se schimbă radical. De felul meu, eu sînt mai lent, nu-mi place revoluția, chiar dacă deseori, de dimineață, mă scol cu revoluții în cap. Oricum, sînt multe lucruri care mă fac să-mi schimb pulsul și-o fac în clipe. Eu sînt „made in Moldova” și vreau să spun că istoria copiilor mei o să se nască de acolo de unde a început și a mea și acest lucru e foarte important pentru mine. Moldova este mai mult decît țară.

- Pînă la urmă, toți sîntem „made in Moldova”, dar unii aleg să plece peste hotare, spunînd că acolo e mai bine, se cîștigă mai mult și se duc pentru o viață mai bună. Pe tine ce te-a legat de R. Moldova și ce te-a făcut să rămîi acasă?

- Eu am venit acasă, nu pentru a-mi încerca soarta încă o dată, dar am revenit să-mi demonstrez că e destul să fii cu dorul de casă, să nu mai înțeleg lumea care mă înconjoară. Eu vreau să mă simt foarte liber, să am aerul care îmi dă curaj să înțeleg că mîine este ziua pe care tot aici o voi trăi. Mai bine ca la mine în ogradă nu va face nimeni decît mine. Eu am revenit ca să mătur la mine în ogradă.

- Munca ta de zi cu zi îți oferă astăzi posibilitatea de a trăi decent în R. Moldova?

- Cînd am ales această profesie, știam că poate să mă completeze pe partea asta de finanțe, dar nu știam cît. Eu valorific lucrurile materiale mai aparte, pentru că nu văd lucruri mai importante decît un colțișor de rai, pe care vreau să-l construiesc așa cum îl văd eu - nu cu acoperișuri super scumpe, cu fundație de marmură. Vreau să fie ca și jucăriile mele - foarte simple, foarte naturale și pe plac, pentru că ele vor fi mai scumpe, doar dacă o să le dau suflet.

- Ție îți este frică de ceva acum?

- Nu. Sînt foarte liber. Frica poate veni pe foarte puțin timp, doar cînd mă abat de la lucru. Profesia mea mă ține foarte încordat, pentru că trebuie să ai în cap foarte multe planuri, pentru că nu numai un proiect este în lucru, sînt mai mai multe. Toți au întrebări. Plus la asta, se mai conectează cei de peste hotare cu care lucrez și trebuie să fii și pe fusul lor orar și trebuie să te încadrezi. Dacă o să fii acum prezent, trebuie să fii prezent calitativ, că mîine o să înțelegi că ai făcut o eroare și te poate costa mult - nu atît în bani, cît în nervi și de fiecare dată mă tem să nu fac greșeli.

- Cît de solicitată este munca ta acum? Cît de des cer moldovenii părerile sau implicarea unui designer de interior?

- Mulți încă nu înțeleg ce propune însuși designul. Ei înțeleg asta la mijloc de cale, cînd se confruntă cu niște chestii simple la spus, dar cînd se trece la practic, lucrurile sînt mult prea complicate. Multe situații sînt cînd din start vin cu fraza că „după reparația asta, noi vom fi ori prieteni, ori dușmani”. Eu vreau să nu ajungem la lucruri mai dureroase, de asta mă tem să fac greșeli în fața profesiei, în fața oamenilor pe care îi am alături. Asta pe noi mai mult ne hrănește - nu atît salariul, cît dispoziția oamenilor care îți spun un mulțumesc sincer,

- Dacă te-aș întreba ce contează cu adevărat în viață, ce mi-ai spune?

- Pentru mine de fiecare dată contează sfîrșitul fiecărui lucru pe care încep să-l fac. Vreau să am cel mai frumos apus în viața mea din ograda mea, unde se văd pe fundal nepoții, unde se vede bucuria oamenilor cărora le-am dat o bucățică din mine și le spun să o ducă mai departe.

- Am înțeles că ai colindat mult prin lume și prin R. Moldova, la fel, ai vizitat multe locuri. Vin să te întreb care este cel mai frumos loc din țara noastră pe care l-ai recomanda unui turist să-l viziteze?

- Moldovenii sînt niște persoane prietenoase, așteaptă de fiecare dată oaspeți. Eu, fiind plecat, mi-am dat seama că vreau să fiu și eu un gospodar, așa cum s-au caracterizat părinții și buneii mei și la toți le-aș spune „veniți la mine acasă”, pentru că eu vreau să am un colț al meu unde să propun un pahar cu vin, un strugure de poamă. Eu vreau să-mi fac colțișorul meu turistic și, ieșind în curte, să înțeleagă că aici pot să-mi petrec o mică vacanță. Sîmbăta și duminica sînt pentru familie și le ofer și celor care vor să pășească pragul Moldovei să o înceapă de la cei care îi primesc. Sîntem speciali, de asta turiștii o să fie hrăniți bine aici.

- Și pe final, aș vrea să te întreb de ce pentru tine nicăieri nu-i ca acasă?

- O să vin cu un răspuns de genul: „Nu fiți melci! Fiți albinuțe! Încercați să vă faceți căsuța acasă, nu fiți melcul care o ia și o duce în lume și își caută anturajul potrivit. Aici au lucrat mulți factori ca noi să ne considerăm oameni buni - o natură frumoasă, apă curată și lume bună.

- Eu îți mulțumesc pentru discuție și îți urez succes în realizarea visurilor pe care le ai!

- Mi-a făcut plăcere să avem o discuție și sper că lucrurile o să fie și mai calitative decît au fost spuse.

- Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”. Vă reamintim, în cazul în care doriți să deveniți și voi eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email acasa@noi.md sau pe rețelele de socializare. Pînă la noi întîlniri.

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?