COVID-19 în MOLDOVA VACCINAȚI 857 485 INFECTAȚI 330 799(+1505)   TRATAȚI 308 832     DECESE 7576(+41)   Mai multe detalii
Preşedintele stiri: 2959
Puterea stiri: 6801
Coronavirus stiri: 7617

Dianna Ivanov, despre maternitate, educație și viitorul copiilor ei

12 sep. 14:00   Interviuri
6682 0

Părinți buni devenim în timp, nu ne naștem astfel! În prima ediție din aceasta toamnă a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md vă facem cunoștință cu o mamă tînără, care inspiră, motivează și îi învață pe tinerii părinți să devină mai buni, mai toleranți în raport cu copiii lor.

Bloggerița Dianna Ivanov a acceptat să vorbească despre cum s-a schimbat de cînd a devenit mamă, ce o face fericită la moment și cum și-ar dori ca părinții secolului XXI să interacționeze cu propriii copii.

Vedeți mai jos varianta scrisă a interviului:

- Salutare, prieteni! Proiectul „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md continuă și în această toamnă. De această dată, mi-am propus să vă fac cunoștință cu o mamă tînără, care inspiră, motivează și îi învață pe tinerii părinți să devină mai buni, mai toleranți în raport cu copiii lor. Este vorba despre Dianna Ivanov, pe care o salut cu mare drag. Diana, te salut!


- Salut, Anastasia!

- Îți mulțumesc că ai acceptat să servim astăzi cafeaua împreună și să mai discutăm ca între mame!

- Cu drag!

- E un lucru clar că atunci cînd femeile devin mame se schimbă - devin mai bune, mai blînde, poate. Cum s-a schimbat viața ta de cînd ai devenit mamă? Ai doi copii minunați, lucru pentru care te felicit!

- Mulțumesc! Eu spun mereu să maternitatea a fost pentru mine cea mai subtanțială și semnificativă metamorfoză prin care mi-a fost dat să trec. Nu cred că în altă parte aș fi învățat atîtea lecții cum cei doi copii ai mei m-au modelat. Eu cred că noi sîntem așa cum sîntem pînă copiii scot de pe noi strat cu strat ca de pe o ceapă și ajungem să ne cunoaștem adevăratul eu. Asta au făcut, cel puțin pentru mine copiii și le sînt foarte recunoscătoare.

- Tu ai ales să-ți crești copiii în R. Moldova. Cît de greu sau ușor este să faci acest lucru aici, acasă?

- Provocator, pentru că eu am o abordare mai diferită decît a majorității părinților. Nu pentru că sînt eu foarte specială, ci pentru că am citit mai mult și m-am conectat cu copiii mei într-un mod diferit, avînd acces la informație și dorind o altă realitate pentru ei, decît cea în care am fost noi crescuți. Eu am făcut și terapie mult timp ca să-mi vindec anumite traume din copilărie și voiam să nu le transfer asupra lor. Părinții noștri nu au nicio vină pentru felul în care ne-au crescut, așa erau timpurile. Atît au știut ei pînă la etapa aia. Noi sîntem responsabili ca să vedem ce putem face mai bine. Și eu am început să înțeleg că e destul de provocator să îi abordez pe copii altfel într-o societate care vede lucrurile diferit. Cînd mergeam la terenul de joacă, tot auzeam „Nu pune mîna!”, „Trebuie să te împarți!” și tot felul de replici clișeice cu care eu nu sînt total deacord. Eu am vrut să merg în spatele lor și să văd care este motivația părinților atunci cînd spun asta. Pentru mine este important ca părinții să înceapă să-și pună întrebări. Eu nu sîmt gurul lor, eu nu dau sfaturi care trebuie urmate în felul ăsta. E bine să ne punem întrebări și să vedem de unde putem găsi soluții mai eficiente pentru a crea o relație de încredere cu copiii noștri.

- Tu vii cu aceste soluții. Am văzut și eu cîteva materiale video în care vii cu idei clare cum ar trebui părinții, mai ales din generația noastră, să se comporte cu copiii lor. Cînd ai simțit tu necesitatea de a veni cu aceste lecții? Ai fost, poate, martoră la niște scene care nu ți-au plăcut cum s-au comportat părinții cu copiii lor?

- Da. De exemplu, atunci cînd merg în parc cu băieții, nu trece o seară fără să aud fraza „Te las aici. Pa, pa!”. Și ce face copilul în acel moment? Se simte speriat, abandonat, fuge după părinte și iată așa se formează fisuri în relația părinte-copil. Eu am simțit nevoia să vin cu soluții, pentru a nu fi cea care critică. Nu funcționez eu în a spune doar ce este greșit, fără a oferi alternative. Scopul meu a fost să îmbunătățesc lucrurile, nu să spun că în țara asta nu funcționează lucrurile bine, mentalitatea moldovenilor e așa și așa. Noi putem face lucrurile diferit, dacă noi ne informăm și eu voiam să aduc o perspectivă diferită, testată deja în relația cu copiii mei. De aceea tot ce filmez este strict pentru vîrsta de pînă la cinci ani, pentru că pînă acolo se termină nivelul meu de expertiză. Eu povestesc strict din ceea ce funcționează în relația cu copiii mei.

- O faci bine! Te urmăresc și eu și mă bucur că mai sînt părinți care găsesc o altă abordare de a soluționa problemele dintre copii și părinți. Vreau să te rog să descrii în cîteva cuvinte părinții din ziua de astăzi. Tu analizezi, cu siguranță, comportamentele lor, te întîlnești foarte des cu părinții. Cum îi vezi tu? Cu siguranță diferiți de părinții noștri.

- Foarte bună întrebare! Eu văd părinții de astăzi foarte dornici de o schimbare și asta mă încîntă. Îi văd pierduți într-o oarecare măsură. Ei înțeleg foarte bine că nu vor să repete stilul de parenting pe care l-au absorbit în copilărie, dar nu știu cum altfel și merg în cealaltă extremă. Dacă părinții noștri ne-au educat, spunîndu-ne că nimic nu se poate, ei, din intenții bune, le oferă copiilor libertate maximă, îi laudă peste măsură și asta degenerează în altfel de probleme. Eu optez pentru un stila flat la mijloc, unde sînt anumite limite, unde copilul înțelege că lumea nu se învîrte în jurul lui, că libertatea lui se încheie acolo unde începe libertatea altcuiva și, prioritizîndu-se, face în așa fel încît să fie bine. Eu îi îndemn pe părinții care cumva s-au pierdut pe drum, să acceseze și să vadă consecințele pe care le-a avut stilul ăsta de parenting permisiv în SUA, pentru că acest curent a început mai devreme și sînt anumite cărți, discursuri ale persoanelor publice, care spun că „nici așa nu-i așa și haideți să găsim un mijloc de aur” și mijlocul ăsta de aur îl promovez eu prin toate activitățile mele.

- Înainte de a începe interviul, îmi mărturiseai că ai avut ocazia de a te stabili într-o altă țară. Ai renunța practic pe ultima sută de metri. Despre ce este vorba?

- Fiind adolescentă, am visat să-mi fac studiile în altă țară. Am aplicat la o universitate, am fost acceptată cu bursă, în Lituania. Am fost o lună ca să testez într-o tabără de vară și atunci cînd trebuia să iau decizia dacă rămîn sau vin acasă, am stat într-un moment de maximă sinceritate cu mine și mi-am zis că eu trebuie să petrec acolo patru ani, care ar fi însemnat campus-universitate, universitate-campus. Eu fiind implicată în zeci de proiecte aici, pur și simplu nu mi se lipea stilul ăsta de viață destul de pasiv și am zis că eu în patru ani acolo o să am impactul ăsta, cum vedeam eu la etapa aia, în Moldova, în patru ani, o să am impactul ăsta și am zis că dacă vrei, faci rai din ce ai și acasă. Trăim în secolul XXI, accesul la informație îl poți avea de oriunde și cu inima împăcată am venit înapoi acasă și sînt tare fericită. Nu că n-ar fi evoluat lucrurile în direcția pozitivă și acolo, dar atunci am simțit așa și cumva acum ajung să culeg roadele și mă bucur. Cu provocări, cu momente de balansare, dar... Poate nu era să devin mamă între timp, nu era să mă regăsesc în sfera asta a educației, pentru că eu am făcut Relații Internaționale.

- Aș vrea să te întreb dacă tu, la momentul actual, ești fericită acasă?

- Da! Eu sînt mai mult decît fericită și aș fericită oriunde merg, pentru că fericirea e o stare de spirit. Am revenit ieri dintr-o scurtă escapadă de peste hotare și cînd am trecut vama eram fericită. Eu cred că euforia asta se reaplică la fiecare moldovean care călătorește sau este în diasporă - cînd treci vama, te umpli cu o stare de fericire. Eu am pus muzica la volul maxim și îi spuneam prietenei mele „Cît este de bine acasă!”.

- Ce-i trebuie unui om ca să fie fericit?

- Foarte complicată întrebare! Eu cred că trebuie să aibă curaj să se redescopere, să vadă cine este el dincolo de toate normele și limitele sociale, cele impuse de părinți, de prieteni, de societatea în sine, să fie sincer cu sine însuși și să înceapă să se iubească așa cum e.

- Ce definiție ai oferi tu cuvîntului „acasă”?

- Acasă îmi dă o stare de căldură în piept. Acasă e acolo unde vrei să revii de fiecare dată cu mai mare bucurie și unde vrei să „torni”, chiar dacă răsplata nu-i tangibilă și toate lumea ar spune „De ce ai face-o?”

- Tu crezi că R. Moldova este țara care le-ar putea oferi copiilor tăi un viitor frumos?

- Eu cred că 80% sau chiar 90% pornește de acasă. Eu nu sînt persoana care o să transfere responsabilitatea pe societate, pe un sistem educațional, medical sau nu mai știu ce. Pentru mine aria mea de schimbări, cuibușorul meu este mediul pe care-l creez eu copiilor mei și atîta timp cît eu investesc în mine, cît eu le creez starea asta de bine, acasă, orice situație poate fi discutată cu ei. Bunăoară, mi-a venit David și mi-a zis că a auzit la grădiniță că fetele sînt mai slabe decît băieții și că fetele nu au voie să poarte albastru și eu, fiind o feministă înrăită, cumva nu se plia ceea ce îmi spunea el cu ceea ce eu îi comunic și a trebuit să ne așezăm, să-i pun întrebări - „De cetu crezi asta?”, „În ce momente ai simțit asta?”, „Uite, eu sînt fată și am reușit asta! Oare asta înseamnă că diferențele de sex sînt cele care determină puterea fizică?”. E despre discuție și relația pe care o avem cu copiii, n-aș da vina pe un sistem sau pe o țară.

- Dianna, eu îți mulțumesc pentru această discuție! Îți urez mari succese în tot ceea ce faci, pentru că sînt sigură că mai ai idei cărora vrei să le dai viață și mă bucură mult că mamele din ziua de astăzi sînt niște femei puternice, nu că cele ale noastre ar fi altfel. Îți mulțumesc încă o dată și mult succes!

- Mulțumesc tare mult!

- Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. Vă reamintesc - în cazul în care doriți să deveniți și voi eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email intreaba@noi.md sau pe rețelele de socializare. Pînă la noi întîlniri!

0
Recomandă:

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Adăuga comentariu

Ce veți face dacă tariful pentru încălzirea cu gaze va fi extrem de ridicat?
🔽🔽