Recent, am avut ocazia să-l intervievăm pe psihologul și psihanalistul Marian Fusu, concetățeanul nostru întors din Franța.
Tema centrală a conversației a fost opinia unui psihoterapeut practician despre evenimentele care au loc în lume și în țara noastră, în raport cu infecția virală. Această discuție a trezit un viu interes al cititorilor, iată de ce noi am decis să continuăm cugetările comune și poate – să examinăm și alte aspecte ce țin nemijlocit de virus, dar și de reacția individuală la el.
Și iarăși bună ziua, dle Fusu ! Recent comunicam cu Dvs. la Chișinău, acum V-ați reluat practica la Paris, dar reieșind din atenția sporită pentru temele abordate anterior, noi am decis să continuăm conversația noastră.
Bună ziua, mă bucur că interviul nostru precedent a oferit multor oameni oportunitatea de a cugeta asupra lucrurilor care au loc în lume și în interiorul nostru. Eu înțeleg, bineînțeles, că tema dată mai are numeroase aspecte și nuanțe. Și voi continua să răspund la întrebările care îi interesează pe cititori. Grație mijloacelor de comunicare moderne, acum putem întreține o conversație deplină, deși eu mă aflu la Paris, iar voi – la Chișinău.
Așa dar, data trecută ați vorbit despre importanța menținerii optimismului și fermității în profilaxia virozelor, iar unii dintre cititorii noștri întreabă: ce-i de făcut, dacă omul este plin de temeri și neliniști, nu are nici forță, nici dispoziție, și îi este imposibil să depășească această stare?
Simptomele enumerate seamănă cu o stare depresivă, din care persoana va trebui ”scoasă” cu ajutorul psihoterapiei și a farmacologiei. Adică, pacientul are nevoie de ajutor suplimentar, deoarece propriile lui forțe nu-s suficiente.
Atunci, explicați-mi mie și cititorilor noștri ce este o depresie și de ce în prezent ea s-a acutizat la un număr mare de oameni?
Da, bună întrebare. Azi se vorbește mult despre depresie, și în mediul profesional, și în viața cotidiană.
Dacă nu ne aprofundăm în subtilitățile acestei stări, însăși îmbinarea de cuvinte ”de-presie” are sensul de reducere a presiunii, se are în vedere reducerea presiunii energiei vitale, ca și cum automobilul tău a pierdut în mare parte aerul din anvelope. Și atunci nu se mai poate circula normal și rapid. Va trebui să te oprești și să aștepți asistența tehnică, ori să te miști încet spre cel mai apropiat autoservice (cu condiția că nu poți rezolva problema de sine stătător). Așa și în cazul depresiei, putem observa că pierdem treptat vitalitatea, dar cum numai nivelul energiei noastre vitale atinge indicii minimi noi ne pierdem abilitatea unei vieți depline obișnuite , cu bucuriile și tristețile ei.
Da, este un exemplu înțeles, dar de ce unul este mai predispus acestor stări, altul – nu, care este cauza?
Cum am menționat în interviul precedent, orice om are propriile resurse individuale pentru a depăși stresul și circumstanțele dificile ale vieții. Dacă vorbim despre o predispoziție sau o rezistență în raport cu depresia, aceste reacții se formează din fragedă copilărie și depind în mare măsură de primele noastre relații cu părinții, în special cu mama. Iar dacă generalizăm, premisele pentru stările depresive apar în copilărie ( iar la maturitate doar se reactivează). Aceste stări țin de PIERDERI! Spre exemplu, pierderea sau insuficiența atenției materne, a dragostei și grijii, insuficiența căldurii părintești și a setei de viață. Despărțirile dese cu părinții în frageda copilărie, numeroși alți factori pot cauza fragilitatea și vulnerabilitatea psihicului nostru.
Eu cred că este firesc ca astăzi multă lume să fie îngrijorată de echilibrul său psihic și să observe prezența unor simptome ale depresiei. Încă nu demult viața noastră își continua cursul obișnuit. Noi munceam, ne odihneam, petreceam timpul cu prietenii și cei apropiați, făceam planuri pentru viitor. Într-o clipă, toate s-au schimbat. Lumea noastră obișnuită a fost distrusă. Mai mult, în jurul nostru, pentru un timp nedeterminat, a apărut pericolul unei maladii neașteptate și neînțelese, care ține de posibilitatea de contaminare în cazul aflării noastre în locuri aglomerate. Ceea ce anterior era un fenomen obișnuit, acum devine o sursă de pericol și infecție. Comunicarea și aflarea în locuri publice devine o sursă de pericol !
Pe neașteptate, fiecare dintre noi a suportat numeroase pierderi:
- Pierderea modului obișnuit de viață
- Pierderea oportunității de a te mișca liber, de a-ți vedea rudele și prietenii
- Pierderea posibilității de a-ți planifica odihna și călătoriile
- Pierderea deplină sau parțială a locului de muncă
- Imposibilitatea de a face regulat sport și de a crea
- Pierderea sentimentului de încredere în viitor
- Aflarea forțată și îndelungată a întregii familii într-un spațiu închis.
- Imposibilitatea de a vizita liber diverse evenimente culturale (lucru pe care oamenii încercau să-l facă chiar și pe timp de război )
Tot ce mai înainte ne făcea plăcere și ne încărca cu energie, acum a devenit o sursă de primejdie. Mass-media anunța cu regularitate despre numărul enorm al celor contaminați și despre neputința autorităților și a medicinii. Și cel mai important – primejdia în sine era destul de necunoscută, și tot ce ținea de tratamente și de profilaxie era foarte nedeterminat ca mijloace și parametri de timp.
Fiecare dintre factorii enumerați mai sus deja este o sursă de stres puternic, care poate dezorganiza pe majoritatea dintre noi, iar combinația dintre aceste și alte cauze reprezintă sfera riscurilor sporite chiar și pentru persoana cea mai sănătoasă și rezistentă la stres.
Nu e de mirare deci, că nu numai în țara noastră, dar și în toată lumea medicii nu dovedesc să facă față numărului mare de cereri din partea cetățenilor. Căci, plus la îmbolnăvirile de coronavirus, există numeroase alte maladii infecțioase și cronice grave, cu care medicii se confruntă zilnic.
Iar în actuala situație de îngrijorare sporită și chiar panică, brusc s-au acutizat din nou simptomele la un număr mare de pacienți în remisiune, mai mult - persoanele aparent sănătoase se îmbolnăvesc și mor subit.
În această situație eu personal îi compătimesc pe medicii care au fost nevoiți să suporte lovitura cea mai grea. În timp ce guvernele decideau ce măsuri de luptă cu infecția să întreprindă, medicii deja se aflau în prima linie și în măsura posibilităților luptau cu dușmanul necunoscut și periculos. Nu e de mirare, că printre medici au fost multe persoane infectate, iar pentru unii dintre ei această bătălie inegală s-a încheiat cu moartea. În opinia mea, nu este ceva neprevăzut, mulți medici pur și simplu nu rezistau enormului stres fizic și psihoemoțional neașteptat.
Cum credeți, de ce anume acum a apărut această situație pandemică în lume, există vre-o cauză sau este doar un concurs de împrejurări?
Eu nu cred în concursul de împrejurări, întotdeauna există o cauză și un efect al evenimentelor care au loc. Este altceva, că noi nu întotdeauna putem depista aceste legături. Iar actuala situația mă provoacă la anumite cugetări. Încă la începuturile psihoterapeuticii, teoreticienii și cei care practicau psihanaliza și psihoterapia au înțeles că dacă în fragedă copilărie omul se confruntă cu condiții de viață și relații dificile, acestea îi poate provoca o reacție psihoemoțională, numită traumă psihică. Acest eveniment traumatic lasă o amprentă în psihicul nostru, și ulterior, devenind parte componentă a personalității , continuă să afecteze toate relațiile noastre. Aceste traume mai au un șir de particularități importante.
Ele se pot repeta, dacă condițiile interne și externe se aseamănă cu evenimentul traumatizant, și reactualizarea acestei traume poate duce la reacții puternice și necontrolate. O atare repetare nu este întîmplătoare, ea are loc și pentru a ne oferi oportunitatea de a vedea și simți altfel această situație, a încerca să reducem tensiunea traumatizantă a psihicului nostru.
Traumatizantă este nu doar experiența noastră timpurie, dar și ceea ce ni se transmite de la părinți și familie. În psihanaliză asta se numește transmisie transgenerațională sau intergenerațională, în popor - oamenii care practică misticismul au numit acest fenomen blestem ancestral.
Însă plus la transmiterea individuală și familială a evenimentului traumatizant, există și procese similare în grupuri mari de oameni, chiar și la nivel național. Spre exemplu, după acțiuni militare majore și îndelungate , nu numai martorii nemijlociți, dar și următoarele generații poartă în sine povara acestui eveniment.
Acum, cu privire la situația actuală. Cunoaștem, din literatură și sursele istorice, despre focarele periodice de ciumă din Europa și Rusia medievală. Diferite forme ale epidemiei de ciumă apăreau periodic, și în Evul mediu populația Europei s-a redus cam de două ori în urma morbidității de ciumă.
Iar în conștiința noastră, din generație în generație erau transmise imaginile și neliniștile acelor evenimente. Aici putem vorbi despre memoria genetică a omenirii, care ține de aceste fenomene traumatizante repetate. Și azi, în pofida nivelului atins de știința și medicina modernă, ne-am pomenit într-o situație similară. Eu cred că noi încă nu am știut să efectuăm munca internă necesară conștientizării acestei situații traumatizante. Într-o anumită măsură, această traumă repetată la scară planetară dă omenirii posibilitatea unei șanse să reconștientizeze aceste lucruri reieșind din realitățile timpului nostru
Da, cred că vom putea opri toate acestea după ce vom elabora vaccinul. Numai că eu am în vedere vaccinul nu doar ca preparat medical, ci ca o muncă internă necesară de reconștientizare, pe care o poate face și omenirea în întregime, și fiecare individ în parte. Cel care va putea face această muncă și se va putea elibera de propria povară internă psihoemoțională, va obține propria ”imunitate”.
Iată de ce, cum am mai spus, trebuie să judecăm și să vorbim despre îngrijorările noastre, fără a ne închide în propriile suferințe.
La începutul interviului nostru am vorbit despre îngrijorările personale ale oamenilor în condițiile crizei actuale, iar în încheiere Dvs. ați expus propriile idei despre cauzele globale și existențiale ale pandemiei. Cred că am redat detaliat tabloul complex al situației actuale. Vă mulțumim pentru efort și timpul acordat.
Și eu vă mulțumesc pentru posibilitatea de a împărtăși cititorilor cugetările mele, sper că această informație va fi utilă pentru cineva. Căci noi toți, oamenii, suntem ”ființe colective și sociale”. Aici este puterea și slăbiciunea noastră. Sper că fiecare dintre noi și noi toți vom depăși cu bine această criză, și vom obține imunitate contra egoismului, fanatismului, fricii și ignoranței. Și vom deveni, sper, mai sensibili față de durerea și nenorocirea celor din jurul nostru și față de propria lume interioară, cu senzațiile și neliniștile ei.
Adăuga comentariu