COVID-19 în MOLDOVA VACCINAȚI 937 115   INFECTAȚI 363 110(+659)   TRATAȚI 348 276      DECESE 9141(+22)   Mai multe detalii 
Preşedintele stiri: 3018

"Copiii cresc niște egoiști infantili". Un psiholog, despre de ce ierarhia în familie este importantă

27 feb. 10:00   Interviuri
5400 1

Odată cu nașterea copilului, viața cuplului se schimbă. Și de multe ori se întîmplă că părinții își adaptează viața după noul membru al familiei și pun dorințele copilului mai presus de toate. Dar este corect acest lucru? Am aflat de la psihologul Galina Șveț.

Potrivit psihologului, nu putem trăi fără o ierarhie clară în familie. Galina face analogie cu un colectiv de lucru, în care nu există un conducător, iar toată lumea lucrează în condiții egale. - Va funcționa o astfel de organizație? Pentru o vreme - da, dar nu pentru mult timp, pentru că în ea se va crea un adevărat haos și dezordine. Familia este aceeași organizație. Și dacă nu există o structură în familie, adică o ierarhie, ea nu va funcționa normal.

Orice "organizație" trebuie să aibă un șef care să conducă, să ia decizii importante și să fie responsabil de "subordonații" săi.

- În sensul clasic, șef ar trebui să fie bărbatul, apoi urmează femeia. Deși se întîmplă și invers, și nu este nimic strașnic în asta (dar eu am observat că atunci cînd șef este un bărbat, el încearcă, de obicei, să facă cît mai mult posibil pentru familia sa, deoarece înțelege că bunăstarea familiei depinde de el). Numai după părinți, în ierarhia familială trebuie să urmeze copiii: de la cel mai mare la cel mai mic. Capul familiei are de spus ultimul cuvînt în rezolvarea problemelor importante. În același timp, el poartă mai multă responsabilitate: trebuie să creeze în familie astfel de condiții, încît toți să se simtă bine și confortabil.

Adesea, în familii apare o ierarhie distorsionată


Uneori, copilul este pus pe piedestal, el devine un fel de centru al familiei, iar restul membrilor săi își adaptează viața după el. Apare o ierarhie familială distorsionată. Adesea, acest lucru se întîmplă în familiile care au așteptat mult timp apariția copilului.

- John Gray în cartea "Copiii sunt din Rai" a scris niște cuvinte minunate despre acest lucru: "Poți să nu fii de acord, dar tatăl și mama sînt principalii". Ce înseamnă asta? Nu întotdeauna totul în viață trebuie să se întîmple așa cum vrea copilul. Părinții nu sînt obligați și nu trebuie să-i satisfacă toate "dorințele". Există situații în care copilul din cauza dorințelor sale s-ar putea pomeni în pericol. De exemplu, ar putea dori să lingă firele electrice, să se joace cu un cuțit ascuțit, să arunce mingea în fereastră. Și, în general, dacă copilul nu vrea să meargă afară, toată lumea trebuie să rămînă acasă din cauza lui? Desigur că nu!

Firește, copilul se va opune – se va supăra și infuria, dar el trebuie să știe că principalii în familie sînt părinți. Ei iau decizii bazate pe ideile lor despre ceea ce este corect și ce nu.

- Datorită acestui fapt, copilul va învăța să aștepte, să îndure, să negocieze, să accepte refuzuri și să treacă peste emoțiile negative atunci cînd ceva nu merge așa cum vrea el. Aceste abilități îi vor fi necesare în viitor.

În același timp, desigur, trebuie de luat în considerare vîrsta copilului. Dacă plînge un bebeluș, este important să-i satisfaceți nevoile sale de bază: să-l hrăniți, schimbați scutecele, pur și simplu să-l calmați. Dar unui copil mai mare îi poți spune: "Așteaptă, te rog, acum îi încălzesc mîncarea tatălui, el a venit de la lucru flămînd, iar apoi îți voi da ceva gustos".

În familiile cu o ierarhie greșită, copiii cresc egoiști și infantili

Cînd părinții pun copilul pe primul loc, el începe să înțeleagă că e bine să fii copil. Întreaga lume se învîrte în jurul lui: dorințele se îndeplinesc imediat, primește tot ce este mai gustos. Drept urmare, copilul pur și simplu nu vede sensul să crească. Cum se manifestă acest lucru în realitate? Copilul face adesea capricii, poruncește părinților, cere prin ordine și strigăte ceea ce vrea. Acești copii cresc adesea egoiști și infantili, incapabili de o viață independentă.

- Există astfel de familii în care fiul în 25 de ani cere de la părinți bani pentru cheltuielile lui personale. Și ei îi dau, gîndindu-se: "Cum se va descurca fără noi". Dar toate acestea se datorează ierarhiei încălcate în familie: din copilărie, copilul a primit imediat ceea ce și-a dorit. De să crească dacă mama și tata vor avea întotdeauna grijă de el și îi vor asigura tot necesarul?!

Psihologul atrage atenție și asupra celeilalte fațete a problemei: atunci cînd părinții pun pe primul loc copilul, ei se simt adesea nefericiți. Și din această cauză suferă și copilul:

- Sacrificîndu-se, părinții cred că fac bine copilului. Dar nu este așa. El vede deprimarea părinților, starea lor frustrată și acest lucru îl afectează negativ. Datorită faptului că părinții nu au resurse, ei pot fi nervoși, pot striga la copil, îl pedepsesc cu cruzime. Dacă părinții au o atitudine de dragoste și respect față de ei înșiși, își satisfac dorințele, atunci ei le arată copiilor ce atitudine ar trebui să aibă aceștia față de ei înșiși și față de alți oameni. Crescînd, astfel de copii nu vor încerca mereu să cîștige atenția și dragostea altor oameni, precum copiii părinților "sacrificați".

Mai întîi gîndiți-vă la voi, apoi la copii

Un rol important în construirea ierarhiei corecte în familie îl joacă femeia: ea trebuie să-și trateze soțul cu respect și să demontreze acest lucru copiilor. Și nu numai în cuvinte, subliniază psihologul.

- De exemplu, a venit timpul pentru cină. Copiii strigă că vor să mănînce. Cui îi veți pune în primul rînd mîncare în farfurie? Celui care țipă mai tare sau celui mai mic membru al familiei? Răspunsul corect este - soțului! Apoi - ție, apoi mîncare primesc copii mai mari, iar cei mai mici — ultimii. Același principiu trebuie urmat atunci cînd în familie se împarte ceva gustos. De obicei cum se întîmplă? Totul se oferă copiilor, iar tatei și mamei le rămîne cîte o bucată mică. Dar trebuie invers: mai întîi mama îl servește pe tata, apoi ia o bucată pentru ea și numai apoi împarte și copiilor. Pe primul loc ar trebuie să se afle necesitățile și dorințele adulților, iar apoi — ale copiilor!

Prin acest comportament, părinții arată că "a fii adult și mai în vîrstă este foarte bine, spre asta ar trebui să tindă". Iar acest lucru influențează pozitiv asupra comportamentului copilului, asupra atitudinii sale față de oameni și de lume în ansamblu:

- Văzînd cum mama îl respectă pe tata, cît de multe lucruri i se permite, copilul va dori să devină la fel. El se va comporta mai conștient, îi va ajuta pe părinți, va învăța cu plăcere de la ei ceva nou, va trata cu respect rugămințile și dorințele lor.

În comunicarea cu copilul, părinții ar trebui să sublinieze faptul că ei se bucură și sînt mîndri că el crește. Atunci, copiii, de obicei, îndeplinesc cu plăcere rugămințile părinților:

- De exemplu, cele mai obișnuite activități zilnice pot fi încredințate copilului nu sub formă de pedeapsă, cum se întîmplă de multe ori, ci ca indicator al faptului că copilul poate face "lucruri mărețe de familie" la fel ca adulții, pentru că el crește, devine mai puternic și mai inteligent. Atunci și atitudinea copiilor față de treburile casnice se schimbă.

Nu întotdeauna regulile și limitele stabilite sînt pe placul copiilor. Mai ales dacă părinții observă tîrziu că ierarhia în familie este încălcată. Atunci psihologul sfătuiește să se înceapă cu lucruri mici:

- De exemplu, dacă ați cumpărat dulciuri — gustați-le mai întîi dvs., iar apoi serviți copilul. La început el ar putea să se supere. Dar e dreptul lui să-și exprime emoțiile. Trebuie să-l ajuțati să facă față acestor sentimente, dar să nu le intrați în voie: "Da, înțeleg că vrei bomboane, dar mai întîi supă, apoi dulciuri". Și atunci copilul pas cu pas va începe să înțeleagă că capul familiei sînt mama și tata, nu el.

Nu pune copilul mai mic mai presus de cel mai mare

În educația mai multor copii, psihologul recomandă, de asemenea, respectarea principiilor ierarhiei. Atunci copiii nu vor fi geloși unul pe celălalt. Și toate pentru că părinții nu vor pune copilul mai mic mai presus de ei și de copiii mai mari:

- Copilul nu ar trebui să aibă nici un privilegiu doar pentru că este mic. Uitați de fraza:"El este mai mic — dă-i lui". În caz contrar, gelozia este iminentă, pentru că mai înainte toată atenția era acordată copiluliu mai mare, dar acum dintr-o dată a apărut un copilaș care a devenit centrul Universului. La noi, de exemplu, fiul mai mare îl iubește foarte mult pe cel mai mic și se mîndrește că este mai mare: "Mie îmi este deja permis să vizionez desene animate și să mănînc dulciuri, iar Iaroslav — nu, el este mic și se poate juca doar cu jucării". Dar acest lucru este posibil numai atunci cînd în familie copilul mai mare este mai important decît cel mic, dar nu invers, așa cum se întîmplă adesea în familiile noastre.

Psihologul subliniază că, cu vîrsta, copiii trebuie să capete nu doar drepturi noi, ci și să li se impună noi responsabilități, de exemplu, treburi casnice.

- Drepturile și responsabilitățile trebuie să crească proporțional odată cu vîrsta. Desigur, trebuie să luăm în considerare vîrsta copiilor și să nu cerem de la ei ceea ce nu pot face încă. Dar regula generală este următoarea: cu cît copilul este mai mare, cu atît are mai multe nu numai drepturi, ci și responsabilități. Dacă unui copil de 6 ani i se permite să joace jocuri pe calculator, atunci la egalitate cu jocurile, el are datoria să meargă la școală, să-și facă temele la timp, să aibă grijă de animale de companie, să ajuta mama la făcut curățenie etc.

0

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Adăuga comentariu

Se împlinește un an de președinție a Maiei Sandu. Evaluați munca ei în această funcție
 X