X 
Transnistria stiri: 1364
Eurovision stiri: 499

Andrei Stratan: ”Noi trebuie să muncim în așa mod încît să nu trezim o alergie politică a partenerilor noștri internaționali”

4 iul. 2022,, 23:16   Interviuri
10578 0

În data de 23 iunie 2022, Republica Moldova a primit oficial statutul de țară candidat pentru aderare la Uniunea Europeană. Acest eveniment a fost numit atît de cei de la guvernare, cît și de politologi și experți drept unul istoric care ar trebui să schimbe lucrurile spre mai bine.

Cu toate acestea acum puțin își aduc aminte că de fapt, primii pași spre integrarea europeană a țării noastre au fost făcuți încă în perioada guvernării comuniste. Care sînt încercările prin care au trecut funcționarii publici din acea perioadă pentru a porni mașinăria integrării europene a țării noastre, cine a vrut în acea perioadă capul ministrului Afacerilor Externe, care sînt cele mai mari greșeli comise de actuala guvernare? La acestea și multe alte întrebări ne-a răspuns Consulul onorific al Muntenegrului în Republica Moldova, Andrei Stratan, cel care în perioada guvernării comuniste a ocupat funcția de ministru al Afacerilor Externe și viceprim-ministru al Guvernului Republicii Moldova.

Andrei Stratan a fost numit în funcția de Ministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova, cumulînd (din 21 decembrie 2004) și sarcina de viceprim-ministru la data de 4 februarie 2004. La data de 19 aprilie 2005, funcția sa a primit denumirea de Viceprim-ministru, ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene.

Andrei Stratan și-a păstrat funcția de ministru și în noul guvern format de Zinaida Greceanîi la data de 31 martie 2008.

”Cu toții înțelegeam unde vrem să ajungem”

Domnule Stratan, în ciuda faptului că au trecut mulți ani de atunci, mulți vă țin minte ca viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Externe în timpul guvernării comuniștilor. Anume în acea perioadă a fost luat cursul spre integrare europeană a țării, iar denumirea obișnuită de Minister al Afacerilor Externe (MAE) a fost transformată în Minister al Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE). A fost greu să fiți pionier și să întreprindeți primii pași în această direcție?


Probabil că baza integrării noastre europene a fost pusă un pic mai devreme, dar o oscilație și o accelerare a procesului a avut loc într-adevăr în acea perioadă. Anume fiind numit în funcția de ambasador cu misiuni speciale și coordonator național al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, fiind responsabil pe pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Moldova a fost compilată politic la țările din Balcanii occidentali și a avut posibilitatea, împreună cu toate aceste state, să participe la evenimentele politice, și nu numai, propuse de UE acestor state care au avut aspirația și dorința de a se apropia de familia europeană și ulterior de a se integra – ceea ce s-a întîmplat ulterior cu unele din aceste state.

În acea perioadă s-a lucrat foarte mult în domeniul respectiv, a fost o verticalitate și o claritate politică în stat începînd cu prima persoană și finalizînd cu ministerele și executorii care participau la procesele de negocieri. Tuturor ne era clar care sînt pașii ce trebuiau întreprinși, nu era o mișcare haotică, era o mișcare bine determinată și conștientizată. Cu toții înțelegeam că acesta este drumul pe care noi l-am ales și trebuie să-l parcurgem.

La prima vedere, doctrina promovată de PCRM și integrarea europeană ar sta la poluri diametral opuse, cu toate acestea, anume în acea perioadă spuneți că guvernarea înțelegea că Republica Moldova trebuie să se îndrepte anume spre UE. De ce?

Nu trebuie să ne axăm pe viziunea politică a partidului care era la guvernare în acea perioadă. Atunci era o înțelegere că anume această cale, cea a integrării UE, este direcția pentru dezvoltarea economică, socială și politică a Republicii Moldova. Nimeni nu putea să aducă alte argumente sau contra-argumente că noi trebuie să ne oprim din această cale sau să nu alegem acest drum. Era un echilibru în dezvoltarea politică și în comportamentul nostru cu alte formațiuni politice din acea perioadă. Moldova a preluat președinția la toate inițiativele care au fost lansate pentru țările din Balcanii occidentali, au fost diferite forumuri și vizite ale președinților de state din țările respective. Au fost obținute rezultate pozitive și atît Comisia Europeană, cît și instituțiile UE menționau acest lucru în rapoartele sale, iar aceasta ne oferea posibilitate să avansăm în negocieri și în noi deschideri pentru Moldova. Vorbesc și despre comerțul asimetric, și despre începerea negocierilor referitor la liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republica Moldova. Deci erau foarte multe inițiative care au dus la succese înregistrate de noi în acea perioadă.

Ce realizări ați obținut, în opinia dvs.?

În primul rînd a fost o deschidere a Republicii Moldova. Instituțiile europene au înțeles că țara noastră, nu doar geografic, dar și politic, este un stat european și aspirația noastră europeană a fost susținută de instituțiile UE. Acesta a fost cel mai important lucru, fără de care nu am fi putut obține posibilitatea de a începe negocierile pe celelalte compartimente de apropiere de UE. Pot enumera foarte multe succese și asta pentru că se lucra sistematic asupra planului de acțiuni privind implementarea reformelor în RM, deci era stabilit un grafic și era foarte clar ce trebuie să facem. Acest lucru era bine cunoscut la nivel de guvern și la nivel de instituții guvernamentale, ministere, departamente și altele. Se prezentau rapoarte, iar MAE, în calitate de minister responsabil care gestiona tot procesul de negocieri în plan extern și sistematiza informația pe plan intern era pilonul de bază. Ceea ce am izbutit să obținem în acest an, mă refer la statutul de candidat, se datorează, inclusiv, și activității care a fost desfășurată în acea perioadă. Diplomații, angajații Ministerului Afacerilor Externe și a celorlalte instituții guvernamentale din RM, au ridicat nivelul relațiilor noastre cu UE pentru că toți aveau aceeași viziune și același randament de activitate politică, iar acest lucru ne-a ajutat să avansăm în relațiile noastre.

Privind înapoi, cum considerați, care au fost neajunsurile?

Pînă la urmă mereu îți dorești să obții ceva mai mult în relațiile cu instituțiile UE. Permanent se petreceau reuniuni la Chișinău sau la Bruxelles unde erau prezentate notele informative privind implementarea planului de acțiuni. Noi avansam și ni se deschideau noi posibilități de negocieri cu UE pe care le-am materializat în acea perioadă.

Anul 2009 a fost unul crucial pentru R. Moldova. Atunci UE a elaborat politic Parteneriatului Estic. În proiectul respectiv Republica Moldova a fost inclusă în cadrul acestei politici de bună vecinătate împreună cu Belarus, Armenia, Azerbaidjan și alte state. În acea perioadă noi eram practic unica țară care nu am dorit să aderăm la această inițiativă. Am avut atunci argumente destule, pentru că în anii precedenți RM a participat la proiectul pentru Balcanii occidentali, am deținut și președinția pentru Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, am văzut perspectiva pentru țările din Balcanii Occidentali și am fost luați prin surprindere de noua inițiativă. Evident că am început negocierile cu instituțiile UE, argumentînd căî nu vom accepta această partjare regională efectuată de Comisia Europeană. Cu toate acestea, nu s-a reușit finalizarea negocierilor, deoarece în 2009 au intervenit schimbările politice, Moldova a acceptat ceea ce i s-a propus și a devenit o țară de ”succes” și cunoaștem care au fost succesele, cu ghilimelele de rigoare, obținute de țara noastră ulterior.

Ați spus că anul 2009 a fost un an crucial. Un mare rol în acest caz l-au jucat protestele din 7 aprilie?

Nu cred că protestele din 7 aprilie au influențat cumva politica noastră externă. Republica Moldova mergea pe calea stabilirii unor relații pozitive cu UE și nu aș spune că ele au avut vreo oarecare influență, pentru că a continuat dialogul politic cu instituțiile UE.

În anii în care ați condus Ministerul Afacerilor Externe, atitudinea față de persoana și activitatea dvs., chiar și în echipa președintelui Voronin, a fost ambiguă. Au existat zvonuri că unul dintre consilierii lui Voronin chiar a pus un ultimatum: ”Fie eu, fie Stratan!”. Ce a provocat o astfel de reacție?

În perioada activității, evident că erau mai multe situații de coraport a relațiilor dintre unii demnitari din țara noastră cu MAE (Ministerul Afacerilor Externe). Noi am avut mandatul de a promova politica externă și de a implementa toate reformele ceea ce poate pe unii îi deranja în acea perioadă pentru că ei încercau cumva să ne abată de la acest vector pe care l-am avut. Probabil că au fost diferite scopuri și inițiative fiindcă atacul nu era doar asupra MAE, dar și asupra politicii externe. Pentru ei era o lipsă de dorință ca RM să parcurgă calea respectivă în relațiile cu UE și anume din aceste considerente au fost întreprinse mai multe atacuri împotriva ministerului. Îmi era cunoscut conținutul notelor informative care au apărut în acea perioadă în mass media. Cunosc gașca care se ocupa intenționat de acest lucru, urmărind dezinforma rea conducerii politice a statului. A fost un lucru destul de josnic, ticălos pentru că și-au permis să recurgă chiar și la atacuri personale, inclusiv față de familie. Acesta a fost și este nivelul celor care denigrau activitatea instituției pe care o conduceam. Nu cred că e cazul să vă dau nume, dar unii din ei își continuă activitatea în instituțiile guvernamentale pînă în prezent, aflîndu-se în birourile sale și manifestînd coportament de “țîstari”, pentru că au rămas în funcții fiind promovați de fostele guvernări. Viața continuă și trebuie să iertăm, dar să nu uităm, pentru că ceea ce s-a făcut și obstacolele care au fost puse erau îndrepte nu doar împotriva mea sau a ministerului, dar și împotriva RM. Ei doreau să ne oprească din drumul pe care am pornit, să ne stopeze mișcarea noastră spre UE pentru obținerea unor rezultate reale.

Care au fost cele mai mari regrete din acea perioadă?

Regrete nu pot să spun că au fost. Îmi pare rău doar că nu am reușit să semnăm mai multe acorduri, mai multe documente cu UE. În acea perioadă la minister s-a format o echipă bună de tineri diplomați, activitatea lor fiind o valoare adăugată pentru ministerul de Externe. Probabil că marea majoritate a foștilor colegi din instituție își continuă activitatea, fie sînt chiar și în prezent în funcții de conducere sau Ambasadori. Este o continuitate și e bine că ea există, ceea ce nu aș putea să spun despre alte ministere. Deseori activitatea Guvernului se confundă cu activitatea unei secte, pe cînd aceasta ar trebui să se bazeze pe alte principii, dar nicidecum pe cele de ordin personal, prietenesc, de cumetrism sau de parteneriat de cafea etc.

”În prezent este foarte important să fim prudenți și corecți”

În opinia dumneavoastră, au păstrat cei care au condus ministerul după dvs. continuitatea în politica externă?

Eu cred că au păstrat-o, dar mă întorc în anul 2009. Atunci noua conducere trebuia să fie mai insistentă și să nu accepte transferul RM în altă secțiune politică împreună cu țările care nu aveau și nici nu au dorință de aderare la UE. Această grabă a tergiversat mai multe rezultate pe care le-am fi putut obține.

În acea perioadă cum erau relațiile cu Federația Rusă?

Comparativ cu situația de astăzi, ele erau cu mult mai bune, era o claritate în relațiile cu Federația Rusă. Evident că erau și unele divergențe legate de Memorandumul Kozak care trebuia să fie semnat atunci pentru reglementarea a problemei transnistrene. Cred că nu e cazul să mă refer mai detaliat la problemele care existau și de ce nu s-a semnat acest memorandum.

După, au urmat restricții de ordin economic, imposibilitatea de export a mărfurilor din țara noastră. Însă, cu toate acestea sistematic aveau loc negocieri, întrevederi la nivel ministerial, guvernamental, la nivel de conducători de țară, deci întrebările erau puse pe ordinea de zi și abordate.

Astăzi avem cu totul altă situație. După mine, noi trebuia să fim mult mai prudenți în relațiile cu statele cu care avem o istorie de conlucrare și cred că acum nu e cazul să ne divizăm în: cine ne sînt parteneri și cine nu?. Urmărim cu îngrijoarare ceea ce se întîmplă în țara vecină, Ucraina, regretăm cu toții, dar în același timp, sperăm că acest foc care arde lîngă gardul nostru să nu să se răspîndească și spre noi. Trebuie să fim conștienți că acest fapt depinde foarte mult de conducerea statului. Nu trebuie făcute afirmații de apreciere, declarații provocatoare, pentru că aici noi nu ne jucăm de-a războiul. În prezent pe seama conducerii țării este pusă o responsabilitate enormă față de cetățeni, iar fiecare cuvînt trebuie să fie cîntărit. Care era situația în Ucraina în luna ianuarie, începutul lunii februarie și ce vedem astăzi. Este greu de prezis cînd se va termina acest calvar pentru poporul ucrainean și care va fi perspectiva ulterioară de dezvoltare a Ucrainei. Iată de ce noi acum, mai mult ca oricînd, trebuie să fim foarte și foarte atenți în ceea ce spunem și ceea ce facem.

Există o zicală ”și lupul sătul, și oaia întreagă”. În acest context, există posibilitatea ca Republica Moldova să continue vectorul european fără să distrugă și să rupă relațiile cu Federația Rusă?

Potrivit politicii UE, țara noastră nu poate fi împiedicată să adopte un raport economic, politic sau social cu o formațiune politică sau cu un alt stat. Mai mult decît atît, în perioada negocierilor Acordului de Comerț Liber cu UE, am concretizat dacă continuarea relațiilor economice cu Federația Rusă reprezintă o problemă. Ne-au răspuns atunci că nu sînt prevăzute asemenea condiții. Nu cred că participarea noastră la diferite inițiative în cadrul CSI este un obstacol și un lucru negativ pentru RM.

În condițiile actuale, în care avem un război la hotar, ar trebuie Republica Moldova să se alinieze acelor sancțiuni impuse de Occident Federației Ruse?

Mă întorc din nou la politica care trebuie să o promoveze conducerea statului. Nu se discută că noi trebuie să intrăm în voie cuiva și că avem niște angajamente scrise care trebuie să le respectăm – nicidecum. Noi foarte bine am putea fi înțeleși de instituțiile europene și de statele membre ale UE. Iată de ce ar trebui să avem un comportament corect în cazul dat.

Ceea ce a putut să facă RM, a făcut, noi am demonstrat acest lucru. Moldovenii au deschis ușa caselor lor și au primit cetățenii ucraineni cu brațele deschise. Ne-am purtat ca un vecin foarte bun, dar ca să ne aliniem sau să nu ne aliniem trebuie să luăm în calcul ce avem de cîștigat și ce avem de pierdut. Pe noi cineva ne-a impus să facem acest lucru sau nu? Sîntem stat candidat, dar în documentul care a fost aprobat nu este indicat că trebuie să ne aliniem unor sancțiuni. Ungaria este țară UE, Turcia este țară candidat și membră NATO, dar ele nu s-au aliniat la aceste sancțiuni, fiindcă fiecare stat trebuie singur să decidă asupra impunerii sau abiținerii de la anumite sancțiuni.

Tot mai mult se vorbește și despre ieșirea RM din CSI, cît de corectă ar fi o asemenea decizie?

Ce am avea noi de cîștigat dacă am ieși din CSI? Dimpotrivă, noi ar trebui să valorificăm posibilitățile care ne dă prezența noastră atît în instituțiile europene, cît și în cele ale CSI. Dacă ar exista un program de dezvoltare economică a statului, de dezvoltare investițională a RM, noi, dimpotrivă, am putea să profităm de prezența noastră și în UE, și în CSI. Dar astăzi avem ceea ce avem, probabil că unii care stau la conducerea unor ministere încă nu sînt capabili să efectueze o estimare, o evaluare sau un calcul a dezvoltării noastre economice.

”Guvernul nu este o sectă în care să atragi doar oameni de-ai tăi!”

Cum evaluați activitatea curentă a MAEIE? Ce sfaturi le-ați putea oferi colegilor dvs.?

Am urmărit cu o atenție deosebită procesul examinării și deciziile adoptate de instituțiile europene. Indiferent de tot ce se vorbește acum în societate, aprecierile unor politicieni, acesta este un succes politic enorm pentru RM. Acum, cînd s-a obținut rezultatul dat, mai mulți spun că au pus și ei umărul, dar volumul cel mai mare de lucru a fost al MAEIE-ului.

Personal, nu-l cunosc pe actualul ministru, Nicu Popescu, dar capacitățile, relațiile pe care le are Excelența Sa în structurile internaționale și cele europene, ne-au deschis posibilitatea de a obține acest rezultat. Nu a fost atît de simplu să negociezi cu Miniștrii de Externe ai statelor UE și să convingi conducătorii acestor țări să adopte această decizie.

Astăzi în societate există o critică și nemulțumire referitor la activitatea guvernării, pentru că s-a promis una și s-a obținut cu totul altceva, au fost promise vremuri mai bune, dar ne aflăm într-o situație inversă. Angajamentul nostru, avînd statutul de candidat pentru aderare la UE, ne impune să avem un alt randament și o altă abordare în activitate. Comisia Europeană nu va accepta explicațiile noastre privind restanțele acumulate ulterior. Dacă am solicitat statutul de candidat, atunci trebuie să elaborăm o foaie de parcurs, iar cele peste 30 de capitole ale Acordului comunitar trebuie să fie negociate în termenii stabiliți, iar fiecare minister trebuie să fie responsabil de domeniul său. Dacă n-o să existe o dorință sau capacitate din partea acestor conducători să implementeze și să respecte angajamentele asumate, atunci probabil nici nu ar fi fost cazul să depunem cererea de aderare la UE. În caz contrar am putea avea aceleași rezultate care au fost obținute în cazul unor negocieri, de exemplu cu Gazprom.

Ca rezultat al deplasărilor și negocierilor în Rusia a fost semnat un document care s-a dovedit a fi în defavoarea cetățenilor Republicii Moldova. Eu nu cunosc care au fost toate subtilitățile, însă în cazul dat am putea vorbi fie despre o incompetență a persoanei care a negociat, fie despre o influență directă asupra persoanei respective ca să accepte formula de calcul a gazului pe care noi îl importăm, inclusiv cu includerea datoriilor regiunii transnistrene. De altfel, cum am putea numi ceea ce s-a întîmplat? Probabil că specialiștii de la Moldovagaz trebuiau să fie implicați în procesul de negocieri. O asemenea formulă de calcul și un asemenea nivel de negocieri nu l-a demonstrat încă nimeni pînă acum în cadrul tratativelor cu Gazpromul. Pînă la urmă ne-am pomenit în situația în care sîntem acum și nu știm cum să ieșim din acest labirint, fiind prinși în colț.

Pentru mine a fost destul de surprinzător să urmăresc ședința Guvernului în cadrul căreia s-a menționat că strategia energetică va fi elaborată și posibil aprobată la începutul anului viitor. Cu ce este ocupat acum ministerul respectiv? Permanent ni se comunică că avem susținere din partea partenerilor de dezvoltare prin diverse proiecte și programe. Dacă nu sînt capabili angajații ministerului, ar fi cazul de solicitat participarea experților internaționali, inclusiv la elaborarea strategiei energetice. Situația în sectorul energetic este critică, avem încă o jumătate de an pînă la sosirea iernii. Cum e posibil ca pînă în iarnă să nu avem o strategie în sectorului energetic, dar ce vom face în continuare? Vom tăia lemne? Ni se va sugera să facem tizîc cu care să încălzim școlile, grădinițele, spitalele și casele?

Probabil că ar fi cazul să fie efectuate anumite remanieri în Executiv. Guvernul trebuie să se debaraseze de foarte multe persoane care au fost aduse de vîntul politic în anumite funcții de conducere și în același mod trebuie să plece din aceste funcții. Acesta nu este un joc, cetățenii nu mai au timp și răbdare să aștepte rezultatele “experimentelor”. Situația economică și financiar-bancară ne convinge că lucrurile nu merg așa cum trebuie.

Pentru a avea o credibilitate politică internațională, cît și din partea cetățenilor noștri care încă nu si-au pierdut încrederea deplină în clasa politică, l-aș vedea în funcția de prim-ministru pe dl Nicu Popescu, dar în același timp, să-i fie oferită posibilitatea de a fi însoțit în echipa guvernamentală de persoane responsabile și competente, cu care i-ar fi cu mult mai ușor să lucreze și să contribuie la dezvoltarea politică, economică și socială a statului. Și atunci vom fi siguri că actualul MAEIE se va impună și va fi motorul care va trage după sine toată garnitura guvernamentală în direcția integrării europene.

Credeți că una dintre cele mai mari greșeli ale actualei guvernări a fost să înlăture de la funcții de conducere în ministere persoane care anterior au făcut parte din alte garnituri guvernamentale, dar care sînt adevărați profesioniști?

Din considerentele neadmiterii fluxului de specialiști din veriga superioară a ministerelor, au fost introduse modificări în legea despre Guvern, fiind instituite funcțiile de secretar de stat și secretar general care vor asigura continuitatea implementării programelor de activitate. Dar din păcate s-a optat pentru promovare în aceste funcții a oamenilor confortabile noilor șefi. Aceasta este o abordare total greșită, deoarece în ministere nu sînt atît de mulți profesioniști pentru a ne permite acest lux e a-i schimb doar din motiv că au lucrat în alte guverne. Se cunoaște care este nivelul de pregătire a multor conducători și specialiști din ministere și agenții, de aceea repet: Guvernul și activitatea guvernamentală nu este o sectă în care să atragi doar oameni de-ai tăi. Guvernul nu este un club în care mergi cu prietenii și rudele pentru distracții. La televiziunea națională trebuie reactivată emisiunea “Ora Guvernului”, la care săptămînal să fie invitat un conducător al ministerului sau al unei agenții și să răspundă la întrebările cetățenilor.

”Noi nu mai trebuie să fim permanent în extreme”

Acum vă continuați activitatea diplomatică, dar într-un domeniu ușor diferit, devenind Consul Onorific al Muntenegrului în Republica Moldova. De ce ați optat anume pentru Muntenegru?

Fiind coordonator național al Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, am avut onoarea și deosebita plăcere să reprezint RM în această inițiativă regională. Am participat mai mulți ani consecutiv la diferite activități politice care erau lansate pentru țările din Balcanii Occidentali.

Fiecare stat din Balcani are farmecul său.

În prezent mențin relații de prietenie cu foștii omologi din statele balcanice care ulterior au fost și președinți de țară, iar acum activează în diferite instituții internaționale. Astfel a venit propunerea din partea prietenilor politici din Muntenegru să reprezint interesele statului în RM. Dat fiind faptul că nu au posibilitatea să deschidă o ambasadă la Chișinău, evident că am acceptat cu drag această propunere.

Începînd cu 24 februarie 2022 am intervenit și am ajutat foarte mulți cetățeni ai țărilor din Balcani să plece din țara vecină și să revină ulterior în țara lor. Am lucrat foarte mult și mă bucur că am izbutit să acord ajutor unui număr mare de persoane. A fost o perioadă în care mă deplasam în Ucraina pentru a ajuta oamenii care fugeau, unii avînd acte de identitate, iar alții neavînd nimic, nici resurse financiare. Dar mă bucur că datorită efortului nostru oamenii au reușit să ajungă cu bine acasă.

Vă rugăm să ne spuneți în ce constă muncă dvs. actuală.

Consulatul Muntenegrului în RM nu dispune de posibilitățile unei ambasade. Noi lucrăm în limitele competențelor în domeniul economic, social, turistic și sîntem solicitați în acordarea asistenței sociale. Ambasada Muntenegrului se află la București și evident, toate relațiile noastre sînt realizate prin intermediul Consulatului Onorific.

Sînteți un profesionist, o persoană cu o vastă experiență de muncă, dețineți o mulțime de informații și capacitatea de a le analiza. Cu toate acestea, aproape că nu oferiți interviuri și comentarii, nu apăreți la emisiuni televizate, spre deosebire de mulți dintre foștii dvs. colegi. De ce opinia dvs. de expert apare atît de rar în mass-media?

Cred că în timpul apropiat o să apară mai des, fiindcă pe parcursul mai multor ani am participat în diferite activități în afara țării cu angajamente de activitate externă. La începutul anului curent, în rezultatul unor discuții și cugetări am acceptat conducerea Partidului Republican din țara noastră și în prezent sîntem în proces de consolidare a echipei, inclusiv în teritoriu și sper că pe viitor voi avea posibilitatea să-mi expun mai des părerea pe anumite subiecte.

În cazul unor posibile remanieri în actualul Guvern, ați accepta o funcție?

Nu aș accepta nici o funcție, dar aș putea fi de folos în calitate de consilier netitular dacă aș fi invitat să particip la elaborarea anumitor documente. Deși nu a fost mediatizat pînă acum, sînt și conducătorul Centrului de cercetări strategice din Republica Moldova, unde activează o echipă destul de bună de specialiști care analizează și elaborează diferite rapoarte, note informative despre situația din țara noastră, despre perspectivele de dezvoltare.

De ce nu ați accepta o funcție de înaltă răspundere?

Doresc să revin în politica națională. Din cacest motiv am acceptat funcția de președinte al Partidului Republican din Moldova, formațiune care va promova o activitate politică centristă. În prezent este necesar un echilibru politic. Oamenii au obosit și vor o situație calmă, un pronostic și o claritate în ceea ce este astăzi, ce urmează a fi mîine și ceea ce va fi în viitor.

Trebuie să beneficiem de bunele relații pe care le avem cu toți partenerii noștri externi. Noi nu sîntem țara care are capacitatea de a schimba situația geopolitică din lume, dar trebuie să fim corecți în așa mod, încît să nu trezim o alergie politică a partenerilor noștri internaționali. Cert este faptul că o bună parte din clasa politică din Republica Moldova trebuie să fie schimbată. Noi nu avem ce împărți, dar nu trebuie să permitem altora să încerce să ne împartă ca țară și ca popor.

10
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?