X 
Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Andrei Elistratov. Să treci Rubiconul

5 mar. 2021,, 13:58   Interviuri
4233 0

Cu fiece an, în Moldova tot mai mulți tineri aleg modul sănătos de viață. Ei fac sport, participă la diverse curse, cuceresc piscurile montane. Andrei Elistratov este unul dintre aceștia. În a. 2017 , împreună cu prietenii săi, el a escaladat piscul muntelui Kala Pattar din Nepal, cu înălțimea de 5 645 metri. De acolo se deschide cea mai frumoasă priveliște spre Everest.

În a. 2018, în componența unui grup de moldoveni, s-a ridicat spre vulcanul Etna de pe insula italiană Sicilia, și a arborat acolo drapelul Republicii Moldova, la fel – a urcat pe cel mai înalt pisc din Africa – vulcanul Kilimanjaro (5 895 m). În anul curent a participat la ultra-maratonul Rubicon, care se desfășoară în țara noastră din a.2017. Despre participarea la această cursă sportivă, impresiile și planurile pentru viitorul apropiat Andrei Elistratov, directorul departamentului de publicitate «ArtMarket» care face parte al grupului «DAAC Hermes», a relatat într-un interviu pentru portalul Noi.md.

«Pentru că eu pot

– Аndrei, ești un manager de succes și, după cum vedem, o persoană destul de ocupată. Escaladarea muntelui în Nepal, arborarea drapelului moldovenesc pe vulcanul Etna, ridicarea pe Kilimanjaro în Africa, și acum - participarea la ultra-maratonul Rubicon, ai alergat 103 km. Întrebare: la ce bun îți trebuie toate acestea?

– Poate că răspunsul meu va părea banal, însă în asemenea cazuri se răspunde așa, și eu nu găsesc nimic mai potrivit: «Pentru că eu pot!»


Țin minte, odată un prieten al meu a răspuns exact la fel. Și cred că așa ar răspunde oricine practică urcușurile montane sau își încearcă puterile prin provocări sportive.

Ce-și amintește, de regulă, omul la totalizarea unui an? Desigur, evenimentele spectaculoase. Pentru mine este o investiție în amintiri - o monedă forte, pe care nu o vor devaloriza sau răsturna crizele globale.

Și mai există un moment. În clipa în care îți atingi scopul, e plăcut să conștientizezi că nu fiecare o poate face, dar tu – poți!

Depășindu-te pe tine

Acum despre maraton, la concret. Ce te-a făcut să participi la el ?

– Ani în șir am fost pasionat de diverse sporturi. Alergările le-am început acum cinci ani, fără o dorință prea mare. Recunosc, niciodată nu mi-au plăcut alergările. Dar după ce am început să mă impun, mi-a plăcut această luptă, această depășire a propriei persoane. Cu timpul am început să mă înscriu la curse nu prea mari – de cca 10 km. După care un prieten a început să mă scoată la distanțe mai mari. Am alergat un semi-maraton, apoi și un maraton. Că doar vrei mereu să mergi înainte…

Pregătindu-mă de participarea la ultra-maratonul Rubicon - 2021, mi-am propus două scopuri: unu - să capăt o formă fizică perfectă timp de o lună și jumătate ( de fapt, am făcut-o într-o lună) și doi – să particip la cursa pe care am ratat-o anul trecut și să alerg o distanță nouă pentru mine, de peste 100 km. Desigur, contam pe o nouă experiență, pe care o voi acumula.

– Ai avut o pregătire prealabilă, niște antrenamente sportive, căci pentru a parcurge această distanță nu e suficient doar să vrei, ai nevoie de călire, de rezistență ?

– Așa e, bineînțeles. Deși foarte-foarte mult contează încăpăținarea. Dar fără pregătire participarea la asemenea curse poate fi periculoasă pentru sănătate.

Din ziua de 5 ianuarie am frecventat antrenamentele sistemice. Plus la antrenamentele de box de trei ori pe săptămînă, alergam pe distanța de 5 km, 5-6 zile/săptămînă. Apoi treptat am mărit distanța, uneori alergam 21km, dar cu întreruperi pentru recuperare.

Tot ce-i al meu port cu mine

Ce ai luat (cu excepția termosului și a sacului de dormit) la ultra-maraton? Cum a fost organizată cursa, unde înnoptați?

– О, această întrebare ar fi pe placul companionului meu - operator. Căci el crede că eu am luat cu mine absolut TOT!. Și plapuma, nu doar sacul de dormit, și vestimentația montană, și perna ortopedică, și lampa de gaz, și ceainicul turcesc (de fapt, două care se introduc unul în celălalt), respectiv – ceai turcesc, cafea și multe altele. Nu doream să duc lipsă de ceva în deprinderile preferate. În plus, este important să dispui de alimentație sportivă, fructe și alte gustări. În ajunul cursei am înnoptat în s. Cișmichioi (printr-o minune am găsit unica ofertă pe site-ul rezervări-cazare), de unde dimineața aveam să ajungem în 40 minute la punctul de plecare (s. Giurgiulești, Cahul). Următoarea noapte am petrecut-o în mașină – nu este cel mai comod loc după ce ziua ai alergat 35 km. Dar așa a fost logistica. În schimb, era cald și eu m-am aciuat în automobil, dat fiind că din timp am scos scaunele din el. Dimineața am ieșit destul de vesel din sacul de dormit și din automobil, în timp ce afară era minus 11 grade Celsius. Iar în ajunul ultimei zile a cursei am înnoptat într-un pat foarte comod la hotelul din Glodeni. În aceste situații prețuiești îndeosebi lucrurile simple cum este dușul, căldura, patul.

Da organizarea cursei a fost simplă – de dimineață, alergi o parte din distanță, apoi ai două ore pentru recuperare și iar alergi. Și așa trei segmente pe zi, în total - cca 33-35 km.

Meditație în timpul alergării

Ce și pe cine ai văzut în timpul călătoriei? Observai oamenii, priveliștile, sau erai concentrat în exclusivitate asupra alergării? Poate, meditai în timp ce alergai?

– Desigur, este extraordinar să fugi de la sud la nord, în timp ce se schimbă nu numai peisajul, dar și clima! La sud – stepă și iarbă verde, măgăruși și berbecuți, la nord – zăpezi. Multe sate, oamenii dau din mîini, te salută, unele primării chiar au organizat întîlniri pompoase, cu bucate naționale și dansuri. Ceva deosebit! Cu timpul, cred, lumea se va deprinde cu asemenea evenimente și ele vor deveni o sărbătoare nu numai pentru participanți, dar și pentru locuitorii satelor și orașelor prin care va trece traseul !

Principalul însă a fost atmosfera din coloană. Aleargă numai oamenii pozitivi, pe care nimic nu-i poate opri, ei au o singură direcție de mișcare – înainte ! În alergările la distanțe mari mie îmi place faptul, că nu ești distras de fleacuri. Ori cugeți liniștit, ori pur și simplu alergi și savurezi procesul și peisajele din jur – e un fel de meditație. Iar dacă segmentul nu este complicat, poți și să discuți cu cineva ceva interesant.

În pauzele dintre distanțe, ce făceai? Au fost organizate zone în care puteai servi ceva, un ceai, sau fiecare trebuia să se îngrijească personal de aceste lucruri?

– Da, pe alocuri asemenea zone au fost amenajate de organizatorii ultra-maratonului Rubicon sau de primăriile satelor/orașelor , dar eu nu m-am lăsat în nădejdea lor, căci logistica putea fi modificată. Da eu trebuie să fiu sigur că întotdeauna pot să-mi organizez o gustare. Pentru a continua cursa, ai nevoie de ”combustibil”. Așa că în pauze încercam să mă odihnesc, neapărat – să iau o gustare sau să servesc ceaiul turcesc preferat, negru și corect.

Perseverența și munca vor învinge

– Acum, că totul a rămas în urmă, poți spune ce a fost cel mai dificil în această cursă ultra-maraton?

– În ziua a doua a ultra-maratonului a fost un segment – ridicare în pantă, care m-a sleit de puteri. Eu am rămas în urma coloanei, aveam în spate doar mașina poliției, care ne însoțea. Am și pe video acest moment. Arată bine totul – alergi de unul singur, în fața mașinii poliției, dar de fapt eu rămăsesem în urma tuturor. Dacă e să vorbim despre momentul psihologic, cea mai complicată a fost ziua a doua, în care conștientizezi ce distanță mai ai de alergat.

– Ce ți-a dat această experiență?

– Mi-a permis să-mi apreciez posibilitățile și să înțeleg că pot și mai mult. Și că încăpăținarea este un factor serios în atingerea scopului. Da, am înțeles că pot parcurge și o distanță mai mare, deși azi îi admir pe noii recordmani. Este un participant care a parcurs o distanță de peste 300 km. Pentru mine deocamdată este un nivel dincolo de limite.

– Cum te simți după cursă? Căci e iarnă totuși, ger.

– Mă simt perfect! Au fost de ajuns două zile pentru ca mușchii picioarelor să se calmeze.

– Intenționezi să alergi și anul viitor, vei ridica bara și mai sus?

– Neapărat. Deocamdată port în minte distanța de 150-160 kilometri. Voi vedea traseul și voi decide definitiv.

Ai și alți părtași pentru asemenea distracții?

– Desigur. Mulțumesc Sporter și altor entuziaști care dezvoltă aceste pasiuni.

În rețea există un spot foarte dinamic despre această cursă. Este clar, că e o muncă enormă și creativă. Cine este autorul?

– Autorul acestui spot este «SidDrone Movies & more» – acesta este profilul său pe Facebook. Noi am conlucrat destul de reușit cu Sid la producerea contentului video pentru brandurile auto ale companiei DAAC Hermes. Și iată că el a manifestat un entuziasm și plus la filmările cursei a mai contribuit enorm la logistică – mă ducea la punctul de plecare, mă culegea la cel final.

Apropo, e important să-mi exprim recunoștința pentru salonul auto Land Rover pentru sprijinul moral și lucrurile utile în timpul cursei – același termos compact, din care, pe ger, puteam bea apă caldă.

Frontierele depășite

– Și o întrebare ce nu ține de ultra-maraton. Am auzit că ai fost pasionat de capoeira braziliană. De ce anume acest gen de arte marțiale?

– Am fost pasionat de capoeira vre-o opt ani, în paralel practicam boxul tailandez. Este o istorie aparte. Pot spune doar că, fiind adolescent, am fost uimit de un film în care am văzut acest gen de arte marțiale. Acum practic boxul, însă capoeira mereu va exista în inima mea.

– Kala Pattar, Etna, Kilimanjaro, Rubicon… Ce va urma în acest palmares?

– Am planuri, desigur. Astăzi din cauza pandemiei este cam dificil să-ți planifici proiecte mari. Dar vreau să cred, că peste un an-doi totul va fi mult mai ușor. Am alcătuit o listă a evenimentelor sportive preconizate în acest an în Moldova și România. Mai planific să studiez un număr maxim de trasee montane din România. Recent, am încercat de unul singur să urc Carpații, mi-a plăcut foarte mult.

Crezi că frontierele depășite deja te schimbă cumva? Andrei Elistratov din a.2017 și cel din a. 2021 – prin ce se deosebesc?

– Desigur că te schimbă. Aceste lucruri nu pot să nu te schimbe. Cel puțin, devin mai bogat în comori precum clipele spectaculoase și emoțiile. Întotdeauna pot scoate din memorie un stop-cadru și să-l savurez. Investiți în amintiri!

Lidia Ceban

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?