Ambasadoarea Bosniei și Herțegovinei în RM: Țările noastre au interesul de a colabora în multe domenii

Propunem atenției cititorilor noștri un interviu cu doamna Biljana Gutic-Bjelica, Ambasadoarea Bosniei și Herțegovinei în Republica Moldova.

Excelență, Vă mulțumim pentru că ați acceptat să răspundeți la întrebările noastre. Vom începe cu următoarea.

Țările noastre sînt oarecum asemănătoare: pînă în 1991, Moldova a făcut parte dintr-o mare entitate geopolitică numită Uniunea Sovietică, iar Bosnia și Herțegovina a făcut parte din Iugoslavia pînă în 1992. Cum a decurs formarea statului și suveranității țării?

Dezintegrarea Iugoslaviei a apărut din cauza unei serii de revolte și conflicte politice la începutul anilor 1990. După moartea lui Josip Broz și destrămarea Ligii Comuniștilor din Iugoslavia, a existat o perioadă de criză politică în anii 1980 și escaladarea conflictelor nerezolvate care au dus la conflicte armate interetnice în 1991, urmate de destrămarea Republicii Socialiste Federale Iugoslavia în 1992. Conflictele de război au fost minore în Slovenia la jumătatea anului 1991, dar în Croația (1991-1995) și Bosnia și Herțegovina (1992-1995) au escaladat în războaie civile cu zeci de mii de morți.

Războiul din Bosnia și Herțegovina a durat de la 1 martie 1992 pînă la 14 decembrie 1995 și înainte de bombardarea NATO asupra Republicii Srpska în BiH (1995), și a Republicii Serbia în 1999, și a războiului actual din Ucraina, a fost cel mai mare conflict militar din Europa de la al Doilea Război Mondial. Războiul a fost cauzat de ascensiunea naționalismului și de combinația complexă de crize politice, sociale și de securitate care au urmat după sfîrșitul Războiului Rece și destrămarea RSFY (Republica Socialistă Federativă Iugoslavia).

Acordul-cadru general pentru pace în Bosnia și Herțegovina, mai bine cunoscut sub numele de Acordul de pace de la Dayton, este un acord parafat la baza forțelor aeriene Wright-Patterson de lîngă Dayton, Ohio, care pune capăt războiului din Bosnia și Herțegovina (1992-1995). Conform acestui acord, BiH este împărțită în două părți: Federația Bosniei și Herțegovinei (51% din teritoriul fostei Republici Socialiste Bosnia și Herțegovina) și Republica Srpska (49% din teritoriul fostei SR BiH), cu un mare nivel de autonomie și o gamă largă de competențe pentru ambele entități. Acordul a fost semnat oficial la Paris pe 14 decembrie.

Acordul-cadru general pentru pace în Bosnia și Herțegovina a determinat sistemul de guvernare din BiH, cunoscut sub numele de consociaționalism, care este o formă de împărțire democratică a puterii, care era deja în vigoare în alte țări europene precum Belgia, Elveția etc. Acest sistem de guvernare asigură distribuția etnică egală a puterii atribuite reprezentanților tuturor celor trei popoare/grupuri etnice constitutive din BiH.

Anexa 10 la Acordul-cadru general pentru pace în BiH - Acordul privind implementarea civilă a Acordului de pace prevede că Republica Bosnia și Herțegovina de atunci (în prezent Bosnia și Herțegovina – BiH), Republica Croația, Republica Federală Iugoslavia de atunci (care s-a separat în Republica Serbia și Muntenegru), precum și entitățile BiH, Federația Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska, au statut de părți.

Părțile au convenit la articolul I, paragraful 2, că „Datorită complexității cu care se confruntă, părțile solicită numirea unui Înalt Reprezentant (ÎR), care va fi numit în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, pentru a facilita eforturile părților și a coordona activitățile organizațiilor și agențiilor implicate în aspectul civil al reglementării de pace prin îndeplinirea sarcinilor care îi sînt încredințate prin rezoluția Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, astfel cum sînt prezentate mai jos”.

Prevederea citată din anexa 10 prescrie procedura de numire a Înaltului Reprezentant. De asemenea, cele menționate mai sus stipulează clar și fără echivoc că Consiliul de Securitate al ONU este singurul organism autorizat să emită o rezoluție relevantă cu privire la o eventuală numire a Înaltului Reprezentant cu condiția ca părțile menționate la articolul I, paragraful 2 din anexa 10 a Acordului-cadru general pentru pace în BiH să înainteze o cerere agreată.

Întrucît această procedură nu a fost respectată în cazul unei numiri a diplomatului german Christian Schmidt în această funcție, instituțiile Republicii Srpska nu îl recunosc drept înalt Reprezentant. De asemenea, doi din cele cinci Consiliului de Securitate permanent al ONU, Rusia și China, nu recunosc nici numirea lui Schmidt și nu îl consideră Înalt Reprezentant.

Oficiul Înaltului Reprezentant, ca instituție internațională ad-hoc responsabilă de supravegherea punerii în aplicare a aspectelor civile ale Acordului de pace, este perceput în prezent de către două (sîrbi și croați) din trei popoare constitutive din BiH (sîrbi, croați și bosniaci) ca principal obstacol în calea bunei funcționări instituționale în BiH, deoarece a încălcat propriile autorități de numeroase ori, privînd sîrbii din BiH și Republica Srpska de drepturile fundamentale stipulate în Acordul de pace de la Dayton și cele constituționale.

BiH se confruntă acum cu încercări interne și externe de abordare revizionistă îndreptată împotriva aplicării consecvente a Acordului de pace de la Dayton și a Constituției, susținute de unele structuri politice din BiH, susținute și ajutate de interese externe, pentru care OHR este considerată drept principalul aliat al factorilor de subminare.

În țara dumneavoastră, ca și în Moldova, sînt oameni de diferite naționalități și se vorbesc mai multe limbi. Cum se înțeleg reprezentanții diferitelor popoare? Ce politici dezvoltă statul pentru a menține pacea și armonia interetnică?

În BiH, există trei popoare constitutive (sîrbi, croați și bosniaci) și se consideră că fiecare dintre acestea vorbește propria limbă distinctă (sîrbă, croată, bosniacă). Dar, în practică, este o iluzie, deoarece din punct de vedere lingvistic, este o singură limbă (cunoscută anterior ca sîrbo-croată), cu unele variații (de exemplu, precum engleza britanică și engleza americană). Sîrbii scriu și citesc atît alfabetul chirilic, cît și alfabetul latin, iar în vorbire nu există aproape deloc diferențe. În crearea celor „trei limbi distinctive” în BiH, experții/lingviștii văd încercări de inginerie lingvistică.

Noi mai avem o asemănare. Bosnia și Herțegovina a aplicat pentru aderarea la Uniunea Europeană în 2016, Republica Moldova - în 2022. Drept candidat la UE cu experiență, ce sfaturi ați putea da unui „începător”?

În conformitate cu decizia Președinției BiH (din cea de-a 19-a sesiune din 28 ianuarie 2016) privind depunerea cererii de aderare a Bosniei și Herțegovinei la Uniunea Europeană, BiH a procedat astfel și a solicitat aderarea la 15 februarie 2016, la Bruxelles.

De atunci, precum și înainte de aplicarea oficială, BiH a trecut prin multe procese de reformă, iar dialogul este încă în desfășurare.

Primul efect vizibil al procesului de integrare europeană pentru cetățenii BiH a fost introducerea unui regim fără vize pentru deținătorii de pașapoarte biometrice la 15 decembrie 2010.

Acordul de stabilizare și asociere (ASA) semnat la 16 iunie 2008, la Luxemburg, a stabilit cadrul pentru implementarea reformelor juridice, administrative, instituționale și economice care vor conduce BiH mai aproape de UE. Un Acord interimar privind comerțul și chestiunile legate de comerț a intrat în vigoare (de la 1 iulie 2008). Drept urmare, a fost stabilită zona de liber schimb între UE și BiH, iar UE este principalul partener comercial al BiH. În plus, BiH beneficiază de preferințele comerciale autonome unilaterale ale UE pentru țările și teritoriile care participă sau sînt legate de procesul de stabilizare și asociere.

După finalizarea procedurilor relevante stabilite în Concluziile Consiliului Afaceri Externe al UE din 15 decembrie 2014, ASA a intrat în vigoare la 1 iunie 2015. Obligațiile pentru autoritățile din BiH au crescut în mod semnificativ, extinzînd domeniul de aplicare, de la aspectele legate de comerț - la întregul sistem legislativ al UE.

La 15 februarie 2016, președintele Președinției Bosniei și Herțegovinei a înaintat președinției Consiliului UE cererea de aderare la UE a Bosniei și Herțegovinei. Comisia Europeană a trimis BiH un chestionar detaliat în decembrie 2016.

Următorii pași

• Comisia face o recomandare Consiliului Uniunii Europene (27 de state membre) cu privire la posibilitatea acordării statutului de candidat BiH și poate stabili o dată pentru deschiderea negocierilor de aderare.

• La finalizarea negocierilor, este semnat un Tratat de Aderare și ratificat de către statele membre, iar Parlamentul European emite avizul conform.

• BiH aderă la UE la o anumită dată.

Pentru un scurt rezumat al relațiilor dintre UE și Bosnia și Herțegovina, puteți vedea seria a doua a acestor scurte materiale video și audio la: www.youtube.com/ovojeunija

Sînteți Ambasadorul în Republica Moldova cu reședința la Budapesta. Ați vizitat țara noastră după prezentarea scrisorilor de acreditare?

Desigur. Am vizitat frumoasa voastră țară de două ori după ce mi-am prezentat scrisorile de acreditare, pe 21 februarie 2020. Avem consultări politice anuale regulate cu privire la toate problemele legate de domeniul cooperării bilaterale.

Cu ce politicieni și persoane publice din Republica Moldova țineți legătura?

Corespondența noastră trece prin canale diplomatice oficiale. Prin urmare, în primul rînd noi sîntem la legătură cu Ambasada Moldovei la Budapesta, acolo unde dirijăm toată corespondența oficială pentru capitala R. Moldova, Chișinău.

În cooperarea noastră bilaterală, avem nevoie de un schimb mai dinamic al vizitelor din partea oficialilor de rang înalt.

Ce proiecte economice sau umanitare comune de succes le-ați putea da drept exemplu?

BiH și Republica Moldova au un total de 26 de acorduri în vigoare. Alte 10 Acorduri/ memorandumuri - în curs de încheiere.

Există interes pentru cooperare în domeniul educației, culturii și serviciilor medicale.

Noi avem o cooperare parlamentară semnificativă.

Atît Bosnia și Herțegovina, cît și Moldova participă activ la majoritatea celorlalte inițiative regionale, cum ar fi Inițiativa Central Europeană, Inițiativa de Cooperare SEE, precum și multe inițiative care decurg din Pactul de Stabilitate (SEECP, CEI, SEEHN), RACVIAC - Centrul de Cooperare în Securitate din Europa de Est.