COVID-19 în MOLDOVA VACCINAȚI 937 115   INFECTAȚI 365 713(+548)   TRATAȚI 349 581      DECESE 9192(+30)   Mai multe detalii 
Preşedintele stiri: 3020

Vor putea trăi pașnic azerii și armenii în Karabah

19 feb. 10:00   În lume
1821 1

Armenia refuză să ofere Azerbaidjanului hărți ale cîmpurilor minate din Karabah, din care cauză mor civili, iar comunitatea mondială tace.

Despre aceasta a declarat Ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Azerbaidjanului în Republica Moldova, Gudsi Osmanov.

El a menționat că, după cel de-al Doilea război din Karabah, care s-a încheiat în noiembrie anul trecut, Azerbaidjanul, datorită liderului său curajos Ilham Aliyev și armatei vitejești, și-a recăpătat teritoriile legale, care s-au aflat sub ocupația armeană timp de 30 de ani.

Cu toate caestea, în perioada anilor de ocupație, armenii au transformat Nagorno-Karabah în ruine, orașele și satele sale se află într-o stare mai proastă decît Hiroshima și Nagasaki după explozia nucleară.

Dar armenii care au părăsit Karabahul nu numai că au distrus moschei, cimitire, monumente, școli, spitale, case, au dat foc la păduri și cîmpii, dar și au minat teritorii pe care nu au trăit niciodată. Și acum cînd Azerbaidjanul a început deja să construiască o viață pașnică pe terenurile sale eliberate, oamenii continuă să moară.


Gudsi Osmanov a spus că, începînd cu data de 10 noiembrie, victime ale exploziilor de mine în Karabah au devenit 14 cetățeni ai Azerbaidjanului - 5 militari și 9 civili. Răni de diferită gravitate au primit 52 de militari și 8 civili. Partea azeră a solicitat de mai multe ori Comandamentul armean hărțiile cîmpurilor minate create în Karabah. Dar Erevanul oficial nici pînă în prezent nu a oferit aceste hărți, deși, din sentimente pur umane, ar fi trebuit să facă acest lucru imediat după încheierea acțiunilor militare.

Dar este deosebit de revoltător și faptul că comunitatea mondială, organizațiile internaționale, în modul lor obișnuit, așa cum a fost în întreaga perioadă a conflictului, tac din nou și nu influențează Armenia în această chestiune. Fară hărțile minelor, cetățenii nevinovați ai Azerbaidjanului vor continua să moară, iar dezminarea va dura cîțiva ani.

Cum să înțelegem ignorarea unei astfel de probleme atît de importante? Oamenii și securitatea lor ar trebui să fie cea mai mare valoare a oricărui stat. Nu este destul doar să ne întîlnim și să zîmbim unul altuia, trebuie să luăm măsuri drastice”, a menționat diplomatul azer.

Potrivit lui, desigur, autoritățile azere fac tot posibilul pentru ca cetățenii țării să nu sufere. Astfel, președintele Ilham Aliyev s-a adresat personal către cetățeni cu o cerere de a se abține deocamdată de la călătoriile în regiunile eliberate. Mass-media scrie în mod constant despre acest lucru, agențiile guvernamentale publică videoclipuri, avertizînd populația cu privire la pericolele călătoriei în Karabah etc. Dar acest lucru nu elimină nici responsabilitatea Erevanului pentru refuzul de a furniza hărți, nici a comunității internaționalw, care păstrează o tăcere de neînțeles și revoltătoare.

Gudsi Osmanov a atras atenția asupra faptului că pe pămînturile lor natale vor să se întoarcă în viitorul apropiat și migranții azeri, care au fost alungați de aici încă în primul război din Karabah. Și apare întrebarea cum vor putea face acest lucru și vor putea armenii care au rămas să trăiască în Karabah, după toate cele întîmplate, să trăiască pașnic împreună cu azerii pe același pămînt?

Potrivit diplomatului, un răspuns la această întrebare au dat demult autoritățile azere: Baku a declarat în repetate rînduri că va face tot posibilul pentru ca armenii și azerii să trăiască pașnic în Karabah. În discursurile sale, președintele Ilham Aliyev a menționat în repetate rînduri că Baku garantează securitatea cetățenilor săi – a armenilor care trăiesc în regiune, care sunt considerați cetățeni cu drepturi depline ai Azerbaidjanului și vor fi protejați de legile Republicii Azerbaidjan.

Gudsi Osmanov a amintit că, mai mult decît atît, după sfîrșitul războiului, armenii au părăsit liniștit teritoriile care intraseră sub controlul Baku, au luat cu ei tot ce au putut și, în același timp, armata azeră nu a atins pe nimeni, nu a exercitat nicio presiune. Deși Azerbaidjanul își amintește bine cum, în anii 90, azerii au fost alungați din Karabah – pe timp de iarnă, îmbrăcați ușor, uneori desculți, sub amenințarea cu arme.

”Numai acest caz demonstrează faptul că Azerbaidjanul victorios nu are niciun plan dușmănos împotriva populației pașnice din Karabah și are intenții de pace”, a declarat Ambasadorul Azerbaidjanului în Republica Moldova.

El a amintit că, mai mult decît atît, sute de mii de azeri și armeni trăiesc pașnic cot la cot peste tot în lume. De exemplu în Rusia, reprezentanții acestor două popoare prietenesc și lucrează împreună. Mai mult, în Baku în alte orașe mari ale Azerbaidjanului locuiesc aproximativ 30 de mii de armeni și nimic nu îi amenință.

De aceea azerii și armenii ar putea locui împreună în Karabah, dar aici totul depinde în mare măsură de partea armeană, de dorința și înțelegerea ei.

”Vor înțelege ei oare că așa va fi mai bine pentru ei, în primul rînd, din punct de vedere economic, deoarece în următorii ani Azerbaidjanul va investi fonduri uriașe în Karabakh - pentru restaurarea acesteia? De exemplu, deja începe construcția căii ferate, care va face legătura între Azerbaidjan și Republica Autonomă Nakhchivan și Armenia. Centrala hidroelectrică de la Gulabird a fost restaurată în doar cîteva luni. Este important să înțeleagă că țara noastră nu este o țară de conflict, nu avem o „mentalitate militantă”, așa cum le place unora să spună. Noi ne-am întors pur și simplu ceea ce ne-a aparținut întotdeauna pe bună dreptate - teritoriile noastre de origine și legale. Nu putea fi altfel, nu am vrut război - timp de 30 de ani Azerbaidjanul a încercat să rezolve conflictul în mod pașnic, prin negocieri, în timp ce Erevan în diferiți ani, cînd părțile erau deja gata să încheie pace, au torpilat procesul și au întreprins diverse tipuri de provocări”, a spus diplomatul.

El a amintit că partea armeană s-a opus prin orice mod posibil conviețuirii armenilor și azerilor în Karabah. De exemplu, la 5 noiembrie, vorbind în parlament, ministrul de Externe de atunci al Armeniei, Zohrab Mnatsakanyan, a declarat cu importanță că Karabahul nu are un viitor în componența Azerbaidjanului. Cu astfel de declarații populiste au ieșit și alți oficiali ai acestei țări, de exemplu, președintele Armen Sargsyan.

”Și trebuie remarcat în special faptul că Sargsyan și predecesorii săi - foști președinți, criminali de război și complici ai genocidului azerilor în Hogjalî - Kocharyan și Sarkisean - sînt vinovați de conflictul apărut între popoarele noastre, mîinilele lor sînt murdare de sîngele azerilor nevinovați. Și, în afară de această, ei au spălat în toți acești 30 de ani creierul poporului armean cu falsul lor patriotism, pentru se afla la putere. Și armenii obișnuiți au început deja să înțeleagă acest lucru. Să înțeleagă că fiii lor au murit nu de dragul patriei lor, ci pe pămînt străin, că au fost folosiți de infractorii de la putere pentru a se îmbogăți. Și, într-adevăr, au luptat în războiul de 44 de zile fiii lui Sargsyan sau Kocharyan? Nu. Acolo au murit băieți armeni obișnuiți care nici nu au vrut să lupte. Și de faptul că Armenia se află acum într-o criză profundă este de asemenea de vină acest trio, dar nu doar Pashinyan, pe care mulți încearcă să-l incrimineze de toate”, a declarat Gudsi Osmanov.

El a atras atenția asupra faptului că în toți acești 30 de ani, oamenii din Armenia au trăit sărac, au supraviețuit și au suferit.

”Este cea mai săracă țară din Caucaz. Nu s-a construit nimic acolo, economia nu se dezvoltă în niciun fel. În schimb palatele „elitei” în fiecare an sînt tot mai înalte. Ei au avut nevoie de Karabakh doar pentru îmbogățirea personală. Toată lumea știe deja că reprezentanții diasporei armene au scos de acolo moaște, icoane, metale prețioase, în special aur peste hotare și le-au vândut acolo, pe aceste cazuri chiar au fost deschise dosare penale în Azerbaidjan. Pashinyan, dimpotrivă, pentru prima dată în atîția ani, a oferit țării sale șansa de a îmbunătăți relațiile cu Azerbaidjanul. Deși la început a vrut să folosească aceeași schemă de patriotism fals și a incitat ură între popoarele noastre. Dar apoi repede și-a dat seama și și-a recunoscut capitularea. Pentru aceasta, armenii îi vor spune încă mulțumesc”, a spus diplomatul.

Potrivit lui, astăzi, conducerea azeră, la rîndul ei, face totul pentru ca aceste două comunități –azeră și armeană - să poată conviețui pașnic în Nagorno-Karabah. Aceasta nu este o sarcină ușoară. În anii 90, militanții armeni au ucis și mutilat brutal mulți dintre cetățenii noștri, le-au ars casele, lipsindu-i de un loc de trai și forțîndu-i să devină refugiați.

În timpul primului război din Karabah, călăii armeni au comis genocidul din Hodjalî. Această tragedie de neconceput, comisă în noaptea de 25 spre 26 februarie 1992, a luat viața a 613 locuitori nevinovați din Hodjalî, inclusiv 63 de copii, 106 femei, 70 de bătrîni. 487 de persoane, dintre care 76 copii, au fost rănite. 1.275 de oameni au fost luați prizonieri. Despre soarta a 150 de prizonieri, inclusiv 68 de femei și 26 de copii, nu se știe nimic nici în prezent. Masacrul azerilor a avut loc pe toate teritoriile ocupate de armeni.

Tragedia din Hodjali este cea mai cunoscută, dar există multe alte orașe și sate care au suferit, de asemenea, de agresiunea armeană. Este destul să ne amintim de genocidul din 8 aprilie 1992 în satul Agdaban, regiunea Kelbajar. Satul, format din 130 de case, a fost ars pînă la temelie: 779 de civili au fost supuși unor torturi de neimaginat, 67 de persoane au fost ucise cu cruzime, 2 au dispărut fără urmă, 12 au fost răniți grav. Iar în timpul ocupației orașului Zangilan, armenii au blocat complet căile de salvare pentru azerii pașnici. Și pentru a scăpa din mîinile tîlharilor armeni, locuitori pașnicii din Zangilan s-au aruncat în rîul Araz, încercând să înoate în țara vecină Iran. Mulți dintre ei pur și simplu s-au înecat.

La 28 august 1992, forțele armate armene au atacat satul Ballygaya din regiunea Goranboy, provocînd un masacru sîngeros în rîndul refugiaților din regiunea Lachin care se ascundeau acolo. În urma masacrului, 24 de locuitori din Lachin au fost uciși.

În total, aproape un milion de azeri au fost obligați să părăsească Nagorno-Karabah.

”Astfel, ar trebui să înțelegem că toate aceste tragedii au afectat nu doar fiecare refugiat azer, dar și prietenii, rudele și familia lor. Fără îndoială, de aceste crude și inumane crime, pentru genocidul azerilor sînt vinovați criminalii de război Serzh Sargsyan și Robert Kocharian. Vor putea rudele victimelor lor să ierte și să uite totul – va arăta timpul. Dar, în același timp, noi ținem minte că în 1915-1918 victime ale fascismului armean au fost mulți azeri, dar cele două popoare ale noastre au putut să trăiască împreună pașnic în viitor. Într-adevăr, întrebarea este destul de complicată, dar poate fi rezolvată. Exemplul Franței și Germaniei a devenit deja unul clasic. Da, multe războaie au izbucnit între ele. Cu toate acestea, ele au găsit posibilități de a se împăca și au creat Uniunea Europeană, unde trăiesc pașnic sub un singur acoperiș. În prezent ele sînt leagate nu numai de istoria comună, ci și de interesele economice. Așa ar trebui să se comporte armenii și azerii din Karabah. Pur și simplu o altă cale nu există. Și comunitatea mondială nu ar trebui să închidă ochii din nou la noile crime ale Erevanului oficial, ea ar trebui să facă presiuni asupra lui, astfel încât Azerbaidjanului să primească hărțile teritoriilor minate, pentru ca să nu mai fie vărsat sîngele cetățenilor nevinovați, iar ei să trăiască în liniște” a subliniat în concluzie Gudsi Osmanov.

0

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Adăuga comentariu

Se împlinește un an de președinție a Maiei Sandu. Evaluați munca ei în această funcție
 X