Un copil a fost aruncat în stradă din cel mai luxos hotel din „Las Vegasul Orientului”. Acum, el a devenit proprietarul clădirii

După ce a fost dat afară dintr-un hotel de lux din Macao, orașul poreclit „Las Vegasul Orientului”, pe vremea cînd era doar un copil, Simon Sio a jurat că va deține clădirea într-o bună zi.

La 60 de ani de la acel incident, Sio a avut ocazia perfectă să îndeplinească promisiunea pe care a făcut-o în copilărie, devenind proprietarul hotelului în care se furișa în anii '60, relatează CNN. Simon Sio a crescut în condiții de trai modeste în inima orașului Macao, locuind într-o clădire veche aflată față în față cu cel mai luxos loc de cazare din regiune - Hotel Central, transmite Digi24.

Hotelul s-a deschis în 1928, devenind un loc preferat de celebrități și diplomați în următoarele decenii. În anii '60, micuțul Sio se furișa în joacă în hotel - unul din puținele locuri din fosta colonie portugheză dotată cu aer condiționat. Dar, într-o zi, a fost aruncat din hotel. „Copil fiind, nu știam prea multe. Am arătat înspre hotel și am jurat că îl voi cumpăra într-o bună zi”, a povestit Sio.

Cu toate că mulți copii din toată lumea fac declarații de acest gen cînd li se pare că au fost neîndreptățiți, Sio este unul dintre puținii care chiar s-a ținut de acea promisiune. Omul de afaceri, care are acum 65 de ani, a deschis o firmă de dezvoltare imobiliară, Lek Hang Group, în 1991. În 2024, Sio tăia panglica la ceremonia de redeschidere a Hotelului Central, în calitate de nou proprietar.

Însă, Sio nu a cumpărat hotelul de ciudă, ci ca să restaureze un capitol important al istoriei orașului Macao amenințat cu dispariția. Hotelul de șapte etaje a fost prima clădire din Macao cu lift. Clădirea a fost extinsă în 1938 și, din nou, în 1942, ajungînd să aibă 11 etaje și devenind cel mai înalt hotel din oraș. Hotelul a început să își piardă din strălucirea de altă dată în anii '60. „Uriașul m-a privit crescînd precum un bătrîn”, a povestit Sio. „Așa că am avut un atașament emoțional profund pentru el. În punctul maxim, a fost idolul meu. Pe măsură ce am crescut în vîrstă, declinul său mi-a făcut inima să plîngă.”