Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

Stupele de gheață din… deșert. Ce rol au? (VIDEO)

15 mai. 2021,, 21:30   Externe
3937 0

Stupele de gheață sînt o adaptare inteligentă la condițiile de secetă din Himalaya. Acestea pot acumula între 1.5 și două milioane de litri de apă, pe care o eliberează din aprilie, cînd începe perioada de însămînțare, vreme de cîteva luni.

Inginerul Sonam Wangchuk, în vîrstă de 53 de ani, provine din districtul Leh din Ladakh. Această regiune vastă din nordul Indiei, cam de dimensiunea Portugaliei, este formată dintr-un platou care depășește 3.000 de metri altitudine în multe puncte, scrie incredibilia.ro.

La nord, este delimitat de Munții Kunlun, unul dintre cele mai lungi lanțuri muntoase din Asia, iar la sud, de impresionantul Himalaya.

Cunoscut sub numele de Micul Tibet, Ladakh este un deșert rece imens, locuit de aproximativ 274.000 de persoane distribuite în aproximativ 200 de localități.

Oamenii de pe aceste meleaguri, în special cei de la cele mai înalte cote, au trăit întotdeauna din agricultură și din creșterea animalelor (mai nou, trăiesc și din turism).


Aceste activități au fost posibile datorită apei care, după dezghețul izvoarelor, curge din ghețari. Aceste mase gigantice de gheață rețin 69% din apa dulce a lumii.

În Ladakh, chiar dacă emisiile de gaze cu efect de seră sînt irelevante, temperatura medie a crescut cu 2° C din 1980.

Ca urmare, ghețarii se topesc și se restrîng, iar regimul de precipitații a devenit neregulat, alternînd secetele, care coincid cu anotimpul de însămînțare, cu ploi distructive. În 2010, inundațiile au fost deosebit de grave, făcînd circa 250 de victime.

Potrivit Ice Stupa, pe lîngă ajutorarea fermierilor, aceste rezerve de apă înghețată servesc la transformarea terenului arid al deșertului în cîmpii fertile.

Stocarea apei nu este o activitate recentă: acum două decenii, inginerul Chewang Norphel, vecin cu Leh, și-a dat seama de amenințarea pe care aceste schimbări le presupuneau pentru comunitatea sa.

Hotărît să facă ceva ca să aducă apă, a construit la umbra munților cîteva terase la diferite înălțimi. Ca niște baraje mici, acestea depozitau apa care curgea din torenți.

Ideea era de a crea un fel de ghețari artificiali orizontali, care să țină apa în stare solidă pînă primăvara, cînd se topeau, pentru a fi canalizată apoi spre cîmpuri.

Dar munca extrem de grea la acea altitudine și departe de oraș era zădărnicită de faptul că apa se evapora înainte să fie folosită. Așa că „omul ghețurilor”, cum îl numesc oamenii pe Norphel, a făcut echipă cu Sonam Wangchuk ca să rezolve problema.

Wangchuk, care se consideră „om bun la toate”, a luat-o ca pe o provocare personală. Cum poți aduna apa de iarnă în vale – adică la altitudini mult mai mici – și să o menții înghețată pînă cînd este nevoie de ea pentru irigații?

În final, a venit cu următoarea idee: să construiască un ghețar artificial inspirat de o stupa, sanctuarul budist atît de comun în sud-estul Asiei. Datorită formei sale conice, suprafața expusă la soare ar fi minimă. Ar rezista astfel cîteva luni înainte de topire.

Wangchuk a început să lucreze la prototipul de stupă de gheață în 2014, în colaborare cu un grup de tineri. Și modelul a funcționat.

Este vorba despre acumularea apei – care curge în torente în ianuarie și februarie și pe care nimeni nu o folosește – și aducțiunea sa printr-o țeavă pînă la locul unde va fi ridicată stupa.

În acel punct, conducta se termină cu o secțiune verticală. Datorită principiului vaselor comunicante, apa țîșnește în sus și atinge cel mult înălțimea punctului din care a fost colectată.

Lăsînd apa să curgă noaptea, cînd temperatura atinge –20 ° C sau chiar –30 ° C, picăturile care se formează sub presiune îngheață aproape instantaneu, în cascadă, și formează o piramidă de gheață în jurul unei structuri simple realizate pe un cadru din plastic sau din crengi și trunchiuri de copaci.

În 2015, după ce a strîns 125.000 de dolari, Wangchuk a reușit să ridice prima stupă de gheață din satul Fiang cu ajutorul tuturor sătenilor.

Avea aproape 20 de metri înălțime și a rămas înghețată pînă în aprilie, cînd a început să elibereze apă timp de două luni.

Stupa a eliberat 1.5 milioane de litri de apă care au udat o pepinieră de 5.000 de plopi, care, crescînd, au format o oază. După acel prim succes, în 2016, Wangchuk și-a asumat următoarea provocare: să construiască alte 20 de stupe de gheață, fiecare de 30 de metri înălțime.

Visul său este să ecologizeze deșertul care se extinde la poalele Munților Himalaya, care mai sînt numiți și „al treilea pol” datorită rezervelor de gheață.

Însă nu doar acest teritoriu va beneficia de stupele de gheață. Invenția lui Wangchuk a atras atenția în multe locuri din lume, inclusiv în Europa, unde inginerul a construit prima stupă de gheață în Alpii Elvețieni, în 2019.

Frumusețea acestei idei constă în simplitatea ei. O simplitate care, așa cum spunea un alt mare inventator, Leonardo da Vinci, este cel mai înalt rafinament.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?