Patimi pentru Europa, problema britanică și iluzia grădinii raiului

Brexitul anunțat pentru 31 octombrie, final în aparență, din nou se amînă. Boris Johnson, premierul Marii Britanii, a cerut Uniunii Europene să transfere tranzacția pentru 31 ianuarie 2020.

Este deja a treia transferare a dificilului ”proces de divorț”. Marea Britanie trebuia să iasă din UE la 29 martie, dar parlamentul a respins de mai multe ori propunerea premierului de atunci Theresa May privind condițiile acordului de ieșire. Bruxellesul i-a acordat Londrei un răgaz pînă la 12 aprilie, apoi – la 31 octombrie. Și iată - o nouă dată. Dar va permite oare acest nou răgaz menținerea comunității europene?

Europa nu mai este cea de odinioară…

Fie și peste trei luni, dar Marea Britanie va părăsi totuși UE. Așadar, în această comunitate de națiuni nu totul merge bine. Că doar nimeni zdravăn la cap nu părăsește un loc liniștit, bogat și confortabil. Iar la noi multe forțe politice tind să atragă Moldova în acest spațiu politic, iar integrarea europeană este proclamată programatică, strategică și non-alternativă. Pentru ce?

Noi europeni sîntem, dar Europa așa cum e ea azi diferă de vechea și adevărata Europă. Cum se vede, acest lucru este înțeles perfect la Londra, care încă mai păstrează pozițiile conservatoare veritabile.

În ultimul deceniu, vedem schimbări colosale pe continentul european. Războiul modelat artificial în Magreb și în Orientul Apropiat a împins spre Europa mase de imigranți, dintre care majoritatea – straniu lucru – bărbați cu vîrsta de recrutare. Reiese că bătrînii, femeile și copiii pot trăi în condiții de război și ruinare, dar tinerii –nu? Mai mult, venind în Europa acești tineri încearcă să impună localnicilor principiile și regulile lor. Ei nu intenționează să se integreze în organismul social european, cum era de așteptat. Nu doresc să accepte mentalitatea europeană, realitățile istorice și politice din țările care i-au adăpostit. Și totuși, ei sînt importați acolo cu sutele de mii. Și iată că locuitorii din Germania, Suedia, Franța nu mai pot merge pe străzi așa ca mai înainte, se jenează să exercite ritualurile creștine și nu-și pot apăra soțiile și copiii de agresiunea ”noilor europeni”.

Ce va fi peste 20 de ani?

Toate acestea au loc pe fundalul confruntărilor politice. Concomitent, are loc eliminarea sistematică a Rusiei din spațiul politic european. Rusia, care de secole a fost parte indispensabilă a Europei, astăzi este un oaspe nedorit pe platourile politice ale acestui continent, i se aplică sancțiuni, se încearcă izolarea ei. De ce? Cică, din cauza conflictului cu Ucraina. Dar nimeni nu se grăbește să accepte Ucraina în UE. Apare un paradox politic. Europa își atrage vecinii într-un Joc ciudat. Pe măsură ce alți vecini din est, mult mai apropiați ca mentalitate, confesie și tradiții, doresc să ajungă acolo, ei nu-s acceptați. Dar ideile despre uniunea cu Africa neagră și cu Magreb devin tot mai reale. Unde-i logica și bunul simț? Unde-i beneficiul, în cele din urmă?

Este evident că Europa este condusă pe calea devalorizării și dizolvării politice, a distrugerii identității sale religioase, culturale și istorice. Ce va urma? Peste vre-o două decenii acolo se va crea o situație asemănătoare cu cea în care s-a pomenit RSA la finele secolului XX. Europenii vor deveni străini în propria casă. Vor apărea bantustanuri semi-autonome, care ulterior vor revendica puterea. Iar puterea deja va aparține unei majorități străine pasionate, în timp ce rămășițele populației europene vor începe să migreze spre Argentina, Australia sau Rusia. Pentru un european obișnuit, peste douăzeci de ani un rendez-vous pe Piccadilly sau Champs Elysees va echivala cu un suicid.

Și Bruxellesul, și Londra înțeleg perfect aceste lucruri. Dar au abordări diferite: unii tind să evadeze și să se baricadeze în propriile case, alții caută în masele de imigranți noi brațe de muncă, dar uită că aceste brațe ar putea ține și o armă automată.

Libertatea în limitele permise

Totuși, pentru multă lume Europa mai este atractivă. Nivelul de trai, toleranța, siguranța, etica relațiilor sociale și cultura politică – toate atrag și provoacă dorința de a corespunde. Dar cu actualele tendințe destructive, ce vom avea peste douăzeci de ani?

Primul fenomen atrăgător din Europa este liberalismul care a pătruns în toate sferele. Dar liberalismul european, spre deosebire de cel american, presupune nu libertatea deplină a personalității. El presupune libertatea economică. Dacă în cercurile suspuse ale Europei veți vorbi de pe pozițiile conservatismului sau ale dreptei politice, veți vedea că nu există nici un fel de liberalism. Imediat veți fi renegat. Azi multe dintre ideile vechi în Europa echivalează cu șovinismul sau radicalismul. În aceste condiții, în Europa individul nu mai este liber, ca să nu mai vorbim despre libertățile neraționale sau supraindividuale. Azi liberalismul pune semnul egalității între individ și un atom social, care este liber să facă ce dorește, să mănînce ce dorește, dar să nu cugete așa cum dorește. Și chiar să facă ce dorește el poate doar în limitele spațiului economic. Încercați azi să-i criticați, în Europa, pe Salvador Dali, Pablo Picasso sau Herbert Marcuse, și veți fi considerat un sediment politic și cultural, nu veți mai fi acceptat în casele potentaților lumii. Libertatea în limitele permise - iată realitatea de azi a spațiului european.

Există excepții: Polonia, Ungaria, cercurile conservatoare ale Marii Britanii sau Franței, dar nu ele comandă azi muzica pe continentul european. Nu e de mirare deci, că Marea Britanie lent, dar totuși fuge din UE. Elitele ei tind să păstreze tradițiile, continuitatea și propria identitate socială și culturală.

Sfîrșitul clasei de mijloc

Un alt moment important în determinarea identității actuale a Europei este despre dezindustrializarea continentului și respectiv – despre nimicirea unor clase întregi. Dacă pe teritoriu fostei URSS, după destrămarea țării și dezindustrializare a dispărut intelectualitatea tehnico-științifică și muncitorii calificați, în Europa dispare acum clasa de mijloc, care altădată era preponderentă. Dezindustrializarea Europei, începută în cluburile pseudo-intelectuale, care tind să marginalizeze societatea, duce la dispariția clasei muncitoare. Dispare muncitorul descris în romanele lui Viktor Hugo, Charles Dickens, Boleslav Prus. Prioritară este industria distracțiilor, sfera serviciilor, speculațiile bancare. Mirajul social predomină azi în elitele europene, care au transferat producerea în China și țările lumii a treia.

Iar muncitorul a fost împins dincolo de fațadă, în spatele cortinei acestei societăți a teatrului, societăți a spectacolului și, nu este exclus, se va uni cu grupurile marginale, după care în mod organizat va porni cu război împotriva celor care l-au lipsit de statutul lui social și de viitor. Cine este interesat să marginalizeze aristocrația muncitorească și clasa de mijloc? Cine are nevoie de încă o revoluție marginală?

Cei care nu doresc un alt proiect european măreț, un proiect al aristocraților-tradiționaliști. Proiectul Europei Sfinte. Anume pentru a împiedica realizarea acestui proiect, Europa este condusă cu pricepere și artificial spre marginalizare și viitorul haos social. Filozoful și teoreticianul artelor Guy Ernest Debord a introdus termenul ”societatea spectacolului” în raport cu Europa modernă. El scria că așa cum odihna prin definiție nu este muncă, așa și spectacolul nu este viață.

Se știe că locul sacru nu este niciodată pustiu. Dacă a secat energia vie a creației, ea este înlocuită de energia distrugerii. Sistemul liberal iluzoriu i-a adunat pe europeni în orașe, a distrus munca regală a țăranului, liturghia sa de comunicare cu ogorul-mamă. După care perfecționarea exploatării și devalorizării omului a atins culmile sale. El a fost băgat în fabricile inumane cu ziua de muncă de 12 ore. Azi el este țintuit nu de strung, ci de computer, jocurile virtuale și televizor. Dar este numai iluzia libertății, de facto, am obținut alți robi, total dependenți de internet.

Cine se află în spate?

În pofida abordărilor diferite, și conservatorii, și laburiștii mizează pe ieșirea din UE. Cum altfel? Cercuri prea destructive stau în spatele realităților vechiului continent. Ale cui erau fondurile care au distrus producerea în Europa? Cine stă în spatele fluxurilor de imigranți? Unii analiști consideră că este vorba despre procese dirijate, în spatele cărora stau grupuri importante ale așa-zisei ”elite negre”. Printre ele unul dintre cei mai importanți este George Soros.

Cum de multă lume consideră că George Soros este animatorul sinistru nu numai al complotului european (antieuropean), dar cu adevărat și a celui mondial? Un exemplu din trecutul recent. În Anglia se crede că Soros este ”omul care a spart banca Angliei” în 1992. Alături de alți comercianți de monedă, el a cumpărat lire sterline britanice, după care le-a vîndut și astfel a prăbușit lira. Drept rezultat, Anglia a fost nevoită să iasă din sistemul monedei europene, iar Soros a cîștigat 1 mlrd. dolari. Treptat, el a eliminat în acest fel Regatul Unit din spațiul european. Este doar un exemplu. Se crede că acest emigrant din Ungaria a obținut, din speculații financiare, cca 44 mlrd. dolari. Mijloacele obținute el le-a investit în mii de proiecte de educație, sănătate, drept și democrație. De facto, acești bani au pus începutul multor proiecte departe de a fi progresiste.

Un alt fapt. Deja din realitățile politice americane. În toamna trecută sute de mii de emigranți au părăsit Hondurasul și s-au îndreptat spre SUA. Era cu o lună înainte de alegerile intermediare, care puteau slăbi controlul republicanilor asupra Congresului.

Se presupunea, că apariția așa-numitelor ”caravane de imigranți” s-a datorat lui Soros. Jack Kingston, fost membru al Camerei reprezentanților din partea republicanilor, a spus atunci: ”Este o acțiune bine organizată, cineva stă în spatele ei. Cineva plătește, iar ca regulă de asta se ocupă George Soros”. Fiind întrebat dacă nu Soros sponsorizează caravana imigranților, președintele Donald Trump a răspuns: ”Nu m-ar mira. Multă lume consideră așa”.

Iată și un alt președinte – turc de această dată – Recep Tayyip Erdogan a declarat că Soros este axa unei conversații serioase, care are ca scop divizarea și subminarea Turciei și a altor state. În Italia, fostul viceprim-ministru Matteo Salvini l-a acuzat pe Soros de dorința de a ticsi țara cu imigranți, pentru că nu-i plac robii. Nigel Faraj, liderul partidului britanic al Brexitului, susținea că Soros cheamă activ imigranții să inunde Europa și ”în mare parte prezintă un pericol pentru întreaga lume occidentală”. În atacurile asupra lui Soros o țară și un guvern au mers cel mai departe. Este Ungaria – locul în care el s-a născut și a cheltuit sute de milioane de dolari pentru alimentația gratuită a elevilor, proiecte de drept și chiar pentru o universitate nouă. Primul ministru Victor Orban și guvernul său susține că Soros are un plan secret – să împle Ungaria cu imigranți și să nimicească națiunea. ”Noi luptăm contra unui dușman diferit de noi. El nu este la vedere, el se ascunde. El nu este direct, ci perfid. Nu este onest, ci lipsit de scrupule. Nu este național, ci internațional. El nu are patrie, dar crede că posedă întreaga lume”, - a spus Orban.

La recenta conferință, ținută la Budapesta, privind problemele demografice, Orban a indicat ”teoria marii substituții”, populară printre politicienii europeni de dreapta, conform căreia în Europa europenii vor fi substituiți de cu totul alți oameni, care nu intenționează să păstreze cultura și moștenirea predecesorilor. Ziarul The Guardian scria că liderul maghiar a fost susținut de Tonnie Abbott, ex-premierul Austriei, care l-a lăudat pe Orban pentru ”curajul politic de a contesta corectitudinea”. Abbott a subliniat că pericolul principal pentru civilizația occidentală nu este încălzirea globală, ci nivelul scăzut al natalității.

Însă Soros și acoliții săi cred altceva. Ca și Rothchild, ei văd problema principală în criza ecologică și finanțează atacurile asupra președintelui Braziliei Jair Messias Bolsonar. UE amenință că va rupe relațiile cu conducerea acestei mari țări din America Latină. Și cred, că în Europa totul va fi bine dacă ne îngrijim de mediu, dezindustrializăm continentul și aducem acolo imigranți. La timp a fost și proiectul ”Greta Tunberg” cu copilăria ei furată de ecologia proastă. Un proiect foarte puternic, să recunoaștem, căci să organizezi o călătorie cu iahtul peste ocean pentru a aduce o fetiță evident bolnavă la tribuna ONU înseamnă să atragi forțe considerabile…

Dar Soros este doar partea vizibilă a ghețarului care a intrat în corpul continentului european. Acest ghețar este grandios și nesățios, el nu se va calma înainte să distrugă definitiv vechiul continent. El tinde să distrugă nu numai partea continentală a UE, dar și Britania, de care nu mai este nevoie după ce centrul a fost strămutat în Asia - RPC, Hong Kong, Singapore.

Dacă Britania nu se predă, îi este înaintat un ultimatum – noul referendum din Scoția, unde situația este controlată de Banca Regală a Scoției. Această bancă foarte veche (fondată în 1695) este una din ”cele patru mari” bănci britanice, controlate de Rothchild – cunoscuta familie de bancheri și aristocrați. Și dacă britanicii vor continua să-și manifeste independența, ei vor căpăta mari probleme interne, cum ar fi Scoția care vrea să se separe.

O amînare neașteptată

Anterior, premierul Marii Britanii Boris Johnson declara că nu va cere Bruxellesului o amînare a ieșirii din UE. ”Voi prefera să zac mort într-un canal, dar să nu cer o amînare”, — citează ВВС spusele sale. Dar cu cîteva zile înainte de data fixată – 31 octombrie, el și-a schimbat brusc decizia și a cerut UE încă o amînare.

Ce putea să-l influențeze atît de mult pe premierul britanic? Nu există un răspuns univoc la această întrebare. Însă anume în octombrie, înainte ca problema ieșirii Marii Britanii din UE să se rezolve definitiv, în Marea Britanie s-a dezlănțuit un scandal care ținea anume de Boris Johnson. În ajunul congresului partidului aflat la guvernare, jurnalista Charlotte Edwards a publicat în ziarul The Sunday Times o coloană, în care și-a amintit cum acum 20 de ani Johnson a pișcat-o de șold în timp ce luau masa. Oficiul premierului a negat informația și a spus că povestea este o minciună. Totuși, Marea Britanie nu a mai avut un alt prim-ministru care să fi fost nevoit să se îndreptățească cu privire la hărțuirea sexuală. Și asta nu e tot! În afară de hărțuirea sexuală, Johnson este acuzat de faptul că, fiind primarul Londrei, el oferea preferințe doamnei de afaceri Jennifer Arkuri. Se spunea că ea ar fi primit de la Johnson un grant de 100 mii lire sterline. Cu ceva timp în urmă, un funcționar din primăria Londrei a adresat poliției solicitarea de a investiga presupusa infracțiune. Boris Johnson neagă orice legătură cu Jennifer Arkuri. Însă chiar dacă după toate investigațiile se va clarifica că el nu are vre-o vină, imaginea sa oricum va fi șifonată.

Putem crede că este vorba despre o simplă coincidență? Există oare asemenea coincidențe? Dacă ținem cont de faptul că rezultatul a fost anume cel pe care și-l doreau adversarii Brexitului: o altă amînare.

Dar luna ianuarie a anului viitor este departe, multe lucruri mai pot interveni. Și dacă Johnson va fi neînțelegător și va insista din nou, nu este exclus că din nou va apărea vre-o doamnă – ”victimă” a hărțuirii sexuale de acum 20 de ani. Sau chiar și mai și…

Ieșire există

Însă tendința Marii Britanii de a-și decide soarta de sine stătător poate fi stopată, dar nu nimicită pentru totdeauna. Este o chestiune de timp. Și politicienilor noștri nu le-ar strica să-și tempereze entuziasmul și convingerea naivă precum că UE ne va rezolva toate problemele. UE are destule probleme proprii. Și cum se vede, ele vor continua să se înmulțească.

Care este alternativa? Nordul unit. Însă în Europa liberală este interzis nu numai să se vorbească despre el, dar și să se scrie. Ideile generalului Charles de Gaulle, ideile lui Jacques Tiriar sau Oswald Spengler au fost tabuizate.

Dar și așa nu totul e pierdut definitiv. Europa mai are o ieșire. Rusia dezvoltă un proiect conservativ apropiat ideilor tradiționaliștilor creștini. Cu regret, în Europa acest proiect există sub o interdicție tacită, iar Rusia este împinsă artificial spre izolare. Ceea ce este absurd și irealizabil. Cum poți controla o țară, care se află între Europa și Asia și de veacuri este avanpostul civilizației europene? Dar europenilor li se spune despre un oarecare complot al elitelor ruse, despre ”agresiunea rusă”...Chiar dacă e suficient să întinzi mîna, și ți se va răspunde la fel.

Avem nevoie de o centură politică și economică comună. De acel Nord Unit, de la Dublin la Vladivostok. În caz contrar ne vom dezbina și ne vom împrăștia pe la casele noastre, după care vom putrezi izolați.

Veaceslav Matveev