X 
Arşiţa stiri: 178
Jocurile Olimpice stiri: 135
Transnistria stiri: 1412

Dezvăluirile șefului echipei care filma concertul din ziua atentatului de la Crocus

28 mai. 08:45   Externe
3693 0

​Ivan Pomorin, coordonatorul echipei de operatori video care, la momentul atentatului de la „Crocus City Hall” din Moscova, venise să filmeze concertul trupei Picnic, vorbește despre lucrurile care i-au atras atenția în momentul teribilului atac al ISIS, scrie hotnews.ro.

La două luni de la atacul terorist din sala de concerte „Crocus City Hall” din Moscova, soldat cu 144 de morți și 360 răniți, Rusia a spus oficial că responsabilitatea aparține Statului Islamic, dar continuă să arate și spre Ucraina.

„Ancheta continuă, dar putem spune deja cu certitudine că serviciile secrete militare ucrainene au fost direct implicate în atac”, a afirmat zilele trecute șeful FSB, potrivit Reuters.

Pentru martorii și familiile victimelor rămîn însă foarte multe întrebări legate de modul în care au reacționat autoritățile în timpul atentatului, care a produs cel mai mare număr de victime din ultimii 20 de ani.

Ivan Pomorin a condus 16 oameni


Unul dintre martorii relevanți este Ivan Pomorin, operatorul (și fondatorul companiei) care conducea echipa de filmare, formată din 16 persoane, ce trebuia să înregistreze concertul trupei „Picnic”.

Pomorin este profesor la Institutul de Film și Televiziune din Rusia. A filmat mai multe producții rusești, iar numele său poate fi găsit pe cea mai cunoscută platformă despre filme din Rusia.

Pomorin a acordat un interviu în care povestește despre lupta sa pentru aflarea adevărului și despre recuperarea pagubelor de sute de mii de euro suferite în urma atentatului constînd în echipamentul distrus de atacatori. El relatează și ce s-a întîmplat în societatea rusă după tragicul eveniment.

-Domnule, Pomorin, discutăm cu dumneavoastră la exact două luni de la producerea atacului terorist teribil. Cum s-a schimbat societatea rusă în această perioadă, din ceea ce observați dumneavoastră?

Ivan Pomorin: Mulți au frică. Noi trăim în vremuri în care ne înconjoară fricile. În cazul meu, de exemplu, bona fiicei mele a renunțat la serviciu, pentru că se teme să meargă cu copilul în transportul public.

În același timp, oamenii luptă cu aceste frici, oamenii încearcă să trăiască mai departe. Suntem nevoiți să lucrăm cu psihologi.

Cu mine acolo (în Crocus City Hall - n.r.) au fost 16 persoane. Fiecare dintre acestea are nevoie de ajutor, inclusiv psihologic. Cu noi lucrează un centru mare care s-a angajat să ne ajute timp de două luni, dar nu este ușor să găsești un psiholog bun, care poate să lucreze în asemenea situații.

Știți, noi atît ne-am săturat să avem frică: în timpul pandemiei, în timpul „SVO” („operațiunea militară specială” - n.r.). Cred că în ziua de astăzi este important să menținem o balanță dintre „a ne teme de toate” și a observa lucrurile cu adevărat importante.

Eu niciodată nu am fost atent la planul de evacuare în încăperile în care mă aflu, dar acum, în mod automat, mă uit la acesta și chiar îl fotografiez.

„Totalul daunelor provocate mie de atentat se ridică la 255 mii de euro”

-Dumneavoastră și echipa nu ați renunțat să filmați concerte? Am văzut că trupa „Picnic” va avea concert pe data 1 iunie.

-Nu, nu interacționăm deloc cu trupa „Picnic” acum. Asemenea evenimente, din păcate, arată adevărata față a unor oameni. Poziția noastră constă în faptul că noi ne-am pierdut acolo toată tehnica de filmare și nouă ne vine foarte greu să recuperăm paguba. Pe lîngă restabilirea noastră psihologică.

Suma daunelor, din cauza echipamentelor pierdute, ajunge la 25 de milioane de ruble (255 de mii de euro - n.r.). Trebuie să depunem un efort foarte mare pentru a recupera măcar o parte din echipamentele noastre ca să putem lucra mai departe.

Astfel, nu este vorba de a lucra la viitorul concert „Picnic”, dar nici măcar nu am fost chemați acolo.

-Cîți ani ați lucrat cu ei?

-Ne cunoaștem de vreo cinci-șase ani. Inițial, am filmat pentru ei un video promoțional pentru un concert. Și iată acum, în sfîrșit, ne-am pregătit pentru a filma propriu-zis un concert grandios, cu orchestră simfonică.

Din acest motiv, au fost chemați un număr atît de mare de operatori și au fost instalate mai multe camere. Am implicat cele mai bune resurse ale noastre pentru această filmare pentru a avea un concert remarcabil. El a devenit „remarcabil” dar din alte motive.

-Cel mai grav în această tragedie este că au murit oamenii. Însă înțelegem că dumneavoastră aveți nevoie de a recupera echipamentele care au ars în acest incendiu. I-ați dat în judecată pe organizatorii concertului pentru a primi compensații?

-Da, ne-am adresat instanței. Noi am pierdut totul acolo. Statul ne-a achitat anumite compensații, la fel ca tuturor celor care au avut de suferit în urma acestui atac. Credeți-mă că am cheltuit foarte mulți bani pentru consiliere psihologică. Am avut și consiliere psihologică gratuită.

Mizăm foarte mult pe ajutorul statului, pe ajutorul autorităților de la Moscova. Cerere noastră de chemare în instanță se referă la oamenii, responsabili de securitatea anti-incendiu, pentru că sala nu corespundea normelor legale.

Potrivit acestor norme, sala, scaunele, ar trebui să nu ardă timp de 60 de minute după incendiere. Faptul că au fost teroriști este clar, dar apare întrebarea de ce nu s-a pornit sistemul anti-incendiu. Majoritatea oamenilor au decedat anume din cauza asta.

-Este vorba despre incompetență? Cum a fost permisă totuși organizarea unui concert cu 6000 de spectatori, în lipsa acestor norme despre care spuneți?

-Eu nu știu. Nu am un răspuns la această întrebare. Eu știu că teroriștii aleg punctele slabe. Asemenea lucruri nu au loc întîmplător. În ceea ce s-a întîmplat la Crocus văd o organizare foarte clară a lucrurilor.

O singură ambulanță și fără poliție

-Am văzut un interviu al dumneavoastră, în care ați declarat că totul a fost planificat cu mult timp înainte. În acest context, dacă e să ne întoarcem în ziua de 22 martie, ce ne puteți spune despre felul în care au acționat structurile statului?

-Eu nu pot să spun că am pretenții că știu tot, ci doar să vă spun niște fapte concrete. Primul: la fața locului nu a fost pază înarmată. Al doilea: paza nu a fost întărită cu poliția, pentru că, la asemenea evenimente în masă, securitatea trebuie să fie asigurată și din partea poliției.

De exemplu, dacă e să facem comparație cu concertul aceleași trupe „Picnic” la „VTB Arena” (o altă sală de concerte din Moscova - n.r.), eu țin minte cîți polițiști și ambulanțe au staționat acolo.

Din cîte cunosc eu, la „Crocus City Hall” a fost doar o ambulanță, iar medicii de pe această ambulanță au fost printre primele victime. Teroriștii au deschis focul în primul rînd în partea unde se afla această ambulanță. Sectorul de poliție se află în aceeași clădire, în partea din spatele sălii, însă nu este clar de ce acolo nu au fost oamenii de serviciu.

În procesul de pregătire pentru concert, cu noi s-a discutat mult în privința poziționării camerelor de luat vederi, ca acestea să nu blocheze ieșirile. Însă nu am văzut ca paza să fie întărită.

Totul a fost coordonat din interior

-Putem vorbi despre neglijență și dorința de a face economie în ceea ce privește investițiile în sistemul de securitate? Sau a fost un act de corupție?

-Eu nu fac parte din Comitetul de Anchetă. Eu vreau să aud de la Comitetul de Anchetă o informație concretă, o versiune finală. Noi vedem acum doar o mică parte din vîrful unui aisberg. Eu vorbesc doar despre fapte pe care le-am văzut.

Faptul că a avut loc o coordonare din interior este absolut clar. Totul a fost planificat în așa fel în care ei trebuiau să ajungă în sală, cînd cortina este trasă, însă în sală a intrat deja numărul maxim de oameni. Acest lucru trebuia să fie sincronizat cu toate intrările în încăpere și cu amînarea sunetului de gong (sunetul care înștiințează începerea spectacolului - n.r.).

Ce vreau să spun este că a fost dată o comandă pentru ca bătaia gongului să fie amînată. Doar acest fapt deja demonstrează că totul a fost planificat. Eu nu cred nimic, eu doar vă spun faptele. Și concluziile vreau să le aud din partea Comitetului de anchetă. Eu am comunicat lucrurile pe care le-am văzut Comitetului de Anchetă.

Eu sînt în domeniul cinematografic de mulți ani, eu înțeleg cu sînt scrise și executate scenariile pentru scenă, cum se organizează sincronizare. Deci, primul lucru este ca sunetul de gong a fost amînat, iar al doilea lucru - nu a funcționat sistemul antiincendiu.

-Dacă e să revenim la data de 22 martie, cum ați înțeles dumneavoastră că a început acest atac?

-Unul dintre colegii noștri a spus prin căști că se întîmplă ceva, că se aud împușcături. A fost acea secundă în care am decis să le spun colegilor că trebuie să plece. Din fericire, toți operatorii m-au ascultat, au lăsat totul și au început să plece.

Două colege au nimerit într-o situație mai complicată, pentru că au avut nevoie de mai mult timp să ajungă la ieșire. Din acest motiv, ei au nimerit sub împușcături și au ieșit mai greu din Crocus. În același timp, mai mulți oameni m-au auzit pe mine.

Slavă Domnului că nimeni nu a rămas să deconecteze camerele, să strîngă stativele, pentru că ar fi putut fi acele secunde decisive pentru ca ei să rămînă în viață. Problema era că noi nu înțelegeam ce se întîmplă.

Înainte de acel moment noi discutasem cu echipa despre playlist, la ce compoziții trebuie să atragem cea mai multă atenție.

Mulți oamenii, după cum am aflat din discuțiile ulterioare, au crezut că este vorba despre un efect pirotehnic care face parte din spectacol. Noi însă, participînd la pregătirea concertului, știam că așa ceva nu a fost în program.

-În ce măsură sursele media de la nivel federal se interesează de acest subiect? Și ne spuneți dacă dumneavoastră puteți să le povestiți și lor despre tot ce ne-ați spus acum?

-Eu pot să le spun jurnaliștilor de aici, ei m-au ascultat pe mine. Comitetul de Anchetă lucrează, eu am fost interogat. Anchetatorii acordă o atenție sporită subiectului.

La două luni de atunci, o altă întrebare vizează ajutorul psihologic pentru oamenii care și-au pierdut rudele. Ei acum înțeleg să conștientizeze tot ce se întîmplă. În țară se întîmplă și multe alte „lucruri serioase” și oamenii simt că au nevoie de susținere. Foarte mulți oameni mi se adresează pentru a găsi suportul psihologilor. Rudele celor decedați nu au nevoie de bani, ei au nevoie ca să le spună ce s-a întîmplat cu adevărat.

„Oameni buni și oameni răi sînt peste tot”

-Ne puteți spune care este acum atitudinea față de migranți după acest atentat? (n.r.- suspecții sînt cetățeni din Tadjikistan).

-Eu nu văd ca atitudinea față de migranți să se fi schimbat. Sunt mai mult vorbe. Da, într-adevăr, au fost verificați toți, dar asta nu înseamnă că atitudinea față de ei au devenit mai proastă.

Mie nu-mi place că sînt migranți care, din motive neclare, se comportă prost, se ocupă cu amenințări… dar în astfel de cazuri, întrebările pe care le am nu sînt vizavi de etnia lor, ci, nemijlocit, vizavi de oameni. Oameni buni și oameni răi sînt peste tot.

-Înțeleg că poate este devreme pentru acest subiect, dar credeți că vreodată ați putea filma un documentar despre acest subiect?

-Nu cred că este etic să vorbim despre asta, pentru că a trecut prea puțin timp. Filmul este o distracție, chiar dacă este filmat în memoria cuiva. În primul rînd, trebuie să cunoaștem tot adevărul despre ceea ce s-a întîmplat.

Însă pot să vă spun că acest „film” „se filmează” deja în imaginația mea, pentru că se derulează tot ce am văzut cu ochii mei. Și dacă va fi ceva creat ulterior va fi o interpretare a punctului meu de vedere și a lucrurilor pe care le-am auzit din diferite părți.

Știți care este prima întrebare pusă de rudele celor care au decedat: „Ați văzut acest om? Puteți să ne spuneți unde anume a stat în sală? Nu avem informații, nu știm ce s-a întîmplat cu el.”

Înțelegeți? Știți că cei care și-au pierdut rudele se tem să vin la terapii colective? Pentru că acolo fac schimb de informații, încep să realizeze totul și spun că nu mai vor să asculte. Oamenii încă nu au trecut prin asta și încă nu înțeleg cu adevărat ce s-a întîmplat.

-Mai vreau să vă întreb despre versiunile discutate în spațiul public privind organizatorii acestui atac terorist: există o organizație teroristă care și-a asumat responsabilitatea. Pe de altă parte, se vorbește și despre așa-zisa „urmă ucraineană”. Dumneavoastră ce versiune susțineți?

-Eu nu susțin nicio versiune. Eu aștept un răspuns concret de la Comitetul de Anchetă, cînd au fost anunțate toate detalii despre acest caz. Eu am versiunile mele, dar nu vreau să le fac publice atîta timp cît nu vor fi date cele oficiale.

Un atac armat a avut loc vineri seara, 22 martie, în sala de concerte „Crocus” din nord-vestul Moscovei. Potrivit informațiilor preliminare, cel puțin trei persoane în camuflaj au deschis focul, iar ulterior au avut loc explozii, după care incendiul a distrus aproape în totalitate etajele superioare ale clădirii. Potrivit presei locale, aproximativ 60 de oameni au fost uciși, iar peste o sută, inclusiv copii, au fost răniți.

1
0
0
4
2

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

La ce va duce decizia de a fuziona fizica, chimia și biologia într-o singură materie școlară?
CAII MOLDOVENEȘTI, ÎN CENTRUL UNUI SCANDAL!Сандуляк Владислав