De ce în Belarus nimeni din oamenii legii nu a trecut de partea opoziției

În Belarus, nici o unitate a structurii de forță nu a trecut de partea opoziției, în ciuda faptului că forțele de ordine din Belarus au fost supuse unei presiuni enorme atît prin metode de cyberbulling, cît și prin încercări de mituire, prin intermediul rudelor și foștilor colegi.

Despre aceasta a relatat cunoscutul istoric și politolog din Belarus, Alexandr Șpakovski, în cadrul unui interviu lansat în cadrul proiectului "Constelația Moldovei cu Artur Efremov", transmite Noi.md.

”Cu toate acestea, jurămîntul, datoria, ordinul, în acest caz, nu sînt un sunet gol, mai ales că structurile noastre de forță vin să servească, dar nu să cîștige, ca și în alte țări post-sovietice. Nivelul corupției în organele de drept din Belarus este destul de scăzut, iar salariile sînt mai mici decât în sectorul comercial. Adică, un tînăr care alege profesia de polițist, în loc de montator de plăci sau programator, se pregătește în mod conștient să-și dedice viața slujirii Patriei”, a menționat Alexandr Șpakovski.

Potrivit lui, în afară de aceasta, oamenii în uniformă, în general, nu numai că sînt mai patrioți, ci și mai competenți din punct de vedere politic, în comparație cu reprezentanții multor alte grupuri sociale. De aceea, lor nu le-a fost greu să înțeleagă situația și să separe grîul de neghină, să înțeleagă că toată această "hidră cu trei capete" alcătuită din Babariko, Țepkalo și Tihanovskaia, iar apoi din domnișoarele delegate de aceștia, nu promite nimic bun Belarusului. Iar cînd au început revoltele, forțele de ordine s-au convins încă o dată de corectitudinea concluziilor și poziției lor de stat.

Cunoscutul istoric și politolog Belarus a menționat, de asemenea, că campania de presiune din partea opoziției, amenințările rudelor și persoanelor apropiate au dus, în mare măsură, la un efect opus - o consolidare și mai mare a organelor de drept din Belarus și a întregului bloc de forță.
În opinia sa, organizatorii acestor provocări nu s-au așteptat la un astfel de efect sau invers, i-au provocat, pentru a înrăi structurile de forță față de protestatari și a folosi mai apoi aceste acțiuni în dezvoltarea temei "violenței".

Pentru a menține permanent masa protestatară într-o stare de mobilizare, este necesară imaginea unui inamic, iar pentru acest rol a fost numit OMON-ul, al cărui personal a primit toate posibilele caracteristici negative. În primele zile de proteste "mass-media independente" au distribuit informații false despre acțiuni de viol și bătaie a protestatarilor, inclusiv femei și adolescenți, chipurile de către colaboratorii OMON, fapt demonstrat ulterior că nu corespunde realității.

”Cu toate acestea, după cum se spune, "sedimentul a rămas", iar pentru o parte a societății, în special susținătorii opoziției, OMON a devenit absolut nemeritat întruchiparea răului și brutalității universale, așa cum a fost odată "Berkut" în Ucraina. Singura diferență este că milițienii din Belarus nu au permis mulțimii să fie îngenuncheați, iar conducerea nu și-a trădat luptătorii”, a subliniat Șpakovski.