Cum rezolvă autoritățile din Finlanda problema oamenilor fără adăpost

Cum rezolvă autoritățile din Finlanda problema oamenilor fără adăpost

Un loc pe care să-l poţi numi „căminul tău” e un lucru pe care mulţi dintre noi îl consideră de la sine înţeles. Însă pentru oamenii care trăiesc pe străzi e o temelie pe care ar putea începe o nouă viaţă.


În Finlanda, ţară renumită pentru generoasele ei ajutoare sociale, oamenilor precum Katja li se dă o nouă oportunitate de a scăpa de viaţa pe străzi, printr-un program special.


Acest plan social, care nu-i obligă la nimic, le-a dat şansa de a-şi reface viaţa.


Katja se antrenează pentru maratoanele ei de cel puţin trei ori pe săptămînă. Participă la maratoane în mod regulat.


„Am început să alerg acum cinci ani şi jumătate. A fost o adevărată cotitură în viaţa mea. Abia mă lăsasem de droguri şi cu alergatul am rezolvat partea psihologică. Mă simt mult mai bine cînd mă mişc”, spune Katja.


Înainte, Katja ducea o viaţă radical diferită: dormea în toalete publice şi-şi injecta heroină. N-a ştiut niciodată ce înseamnă un cămin adevărat.


„Eram o drogată şi eram într-o stare foarte proastă. Nu aveam dinţi. Viaţa era cumplit de sumbră”, mărturisește femeia.


Ce presupune strategia „Housing First” și cine suportă costurile


Tocmai cînd Katja părea să nu mai aibă nicio speranţă în viaţă, oraşul Helsinki i-a oferit un apartament, ca parte dintr-un program naţional pentru rezolvarea problemei oamenilor străzii.


Statul, municipalităţile şi cîteva fundaţii şi-a pus laolaltă resursele - şi au obţinut rezultate. Opt ani mai tîrziu, numărul celor fără adăpost scăzuse cu 35%.


Strategia „Housing First” înseamnă că fiecare om ar trebui să aibă casa lui, chiar dacă e toxicoman sau şomer.


Elina Liikanen, asistent social, explică:  „Principiul Housing First înseamnă că oamenilor străzii li se oferă mai întîi o casă - nu doar un apartament sau un adăpost sau o uşă pe care o pot închide, ci un cămin adevărat. Sarcina noastră e să le oferim oamenilor un sentiment de securitate, să-i ajutăm să refacă ceea ce adesea e o viaţă distrusă. Îi ajutăm cu problemele de fiecare zi şi cu problemele sociale şi de sănătate”.


Locatarii se adună în încăperea comună.


Povestea lui Joonas. A ajuns pe străzi după moartea tatălui


Joonas are 31 de ani şi locuieşte aici de 3 ani. În prezent, face terapie de înlocuire a drogurilor. A ajuns pe străzi după moartea tatălui său. A dormit în scări de bloc sau la bunica lui  şi a petrecut şi cinci ani în închisoare.


Pe eticheta soneriei lui scrie „Joonas Şeful”.


Aceasta e prima lui casă adevărată de mulţi ani încoace. Are cheia lui şi spaţiul lui privat. Dar ştie ca va avea nevoie de ajutor multă vreme de acum încolo.


„Pînă vineri, fac curat aici şi arunc toate seringile şi ce mai e pe jos, ca să nu fii nevoit să te uiţi unde păşeşti”, promite tînărul în momentul în care reporterul intră în apartamentul unde e mare dezordine.


„E foarte important pentru mine să am propriul meu apartament. E cel mai important lucru. Ştiu cum e cînd nu ai aşa ceva. Am sentimentul că oamenii consideră că e de la sine înţeles să ai o locuinţă, dar n-ar trebui să facă asta. 


Acelaşi lucru e valabil şi pentru libertatea pe care înainte o luam drept bună. Cînd am fost închis, mi-am dat seama că nu poţi considera libertatea ceva de la sine înţeles”, povestește tînărul.


8 din 10 oameni nu se mai întorc pe străzi


Rata succesului vorbeşte de la sine: opt din zece oameni nu se mai întorc niciodată pe străzi.


Katja este una dintre aceste poveşti de succes. Ea se pregăteşte să devină asistent social - prima pregătire pe care a făcut-o vreodată - la 42 de ani.


„Alergarea a fost doar un pas pe calea spre revenire. Însă primul pas adevărat a fost să am un apartament”, spune Katja.


Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load