Ce impact poate avea un tată asupra dezvoltării fiicei sale? Desigur, există tați care au un impact foarte pozitiv, care își ajută fetele să devină niște femei încrezătoare, le dau o orientare în viață, un suport moral pe care se pot sprijini, însă sînt și cazuri mai puțin fericite, transmite Noi.md
Psihologul și psihoterapeutul Sanda Diviricean scrie pe o rețea de socializare că vocea tatălui (prea autoritară) poate rămîne în capul unei fetițe, mai ales dacă este sensibilă, pentru toată viața.
"Dacă ai avut o relație complicată cu tatăl, dacă a fost dominant, posesiv, dur, a consumat alcool sau a avut un comportament deplasat, este posibil să trăiești cu o rană interioară de care să nu-ți dai seama, dar care să aibă un impact puternic asupra vieții tale.
- Ești foarte critică cu tine, e ca și cum există o voce în capul tău, care mereu nu este mulțumită de ce faci.
- Ai senzația că ești urmărită de un ochi invizibil și te simți că trebuie să dai mereu darea de seamă cuiva.
- Nu poți să ai încredere în bărbați și în intențiile lor. Frica de abandon te face să nu ai încredere într-o relație romantică.
- Ai o puternică neîncredere în tine, mai ales atunci cînd tatăl s-a manifestat foarte critic, strict, controlor sau cel care știe “ce este bine pentru tine”.
- Crezi că meriți să fii iubită doar dacă joci rolul pe care ți l-a impus tatăl: să fii gospodină sau să faci carieră, să fii bună la sport, să fii puternică etc.
- Dar cred că efectul cel mai traumatizant asupra psihicului unei fetițe îl are comportamentul defectuos al tatălui. Atunci cînd îl vede consumînd alcool, mințind, strigînd și jignind-o pe mama, ducînd o viață dublă. Asta o face pe fetiță să simtă o mare rușine pentru tatăl său, sentiment pe care mai tîrziu îl va proiecta asupra sa și o va face să se simtă rușinată de tot ce face ea", scrie Sanda Diviricean.
Potrivit ei, influența tatălui poate schimba decisiv sensul vieții unei fete, poate deveni ca o amprentă in interiorul ei.
"Și dacă este o amprentă negativă, îi poate dezechilibra considerabil acel interior. Însă o femeie care a trecut printr-o astfel de experiență nu este o femeie pierdută, dacă a conștientizat situația în care se află.
Ce poți face?
- Să conștientizezi că acel comportament distructiv al tatălui vine din vremurile în care bărbații erau condiționați să se rușineze de propriile emoții, trebuiau să “fie bărbați”, să nu-și arate vulnerabilitatea. Acești bărbați și-au proiectat durerea si frustrările pe copiii lor.
- Să conștientizezi că acel comportament nu trebuie luat drept ceva personal și să începi să te separi de acea voce a tatălui, care stă în capul tău.
- Te poate ajuta să-i scrii o scrisoare în care să-i spui despre toate suferințele tale ca și copil. Apoi să arzi această scrisoare.
- Dacă trauma este puternică, este bine să faci psihoterapie și să te eliberezi de ea", a scris Sanda Diviricean.
Adăuga comentariu