Acum 5 ani s-a încheiat conflictul de treizeci de ani din Karabah, ceea ce a marcat o schimbare importantă în istoria statului și a regiunii. Astăzi este greu de supraestimat importanța sărbătorii pentru toți azerii – ea este sărbătorită pe scară largă atît în Azerbaidjan, cît și în afara granițelor sale.
În acest an, sărbătoarea Victoriei capătă o semnificație specială: țara face bilanțul primului cincinal de la revenirea în sînul său a întregii regiuni, care a fost ocupată timp de 30 de ani. Pentru prima dată au avut loc alegeri prezidențiale și parlamentare pe întreg teritoriul Azerbaidjanului. În Karabah și zonele învecinate se întorc foștii refugiați – locuitorii originari ai acestor pămînturi, unde reconstruiesc și readuc la viață orașele, satele, construiesc drumuri, ridică obiective de înaltă tehnologie, realizează proiecte moderne de infrastructură.
„Pe 8 noiembrie 2025, poporul azer, cu un sentiment de mare mîndrie națională, va sărbători Ziua Victoriei, care a încheiat etapa decisivă a luptei de mulți ani pentru reabilitare teritorială și pentru restabilirea suveranității statale. Victoria obținută în războiul patriotic de 44 de zile din septembrie-noiembrie 2020 este unul dintre cele mai onorabile și decisive evenimente din istoria noastră națională”, se arată în declarația Milli Mejlis (organul legislativ al țării), publicată în ajunul datei solemne.
Ocupația și încercările de soluționare pașnică
Reamintim: după destrămarea URSS, în spațiul post-sovietic au izbucnit o serie de conflicte teritoriale și etnice. Regiunea Nagorno-Karabah a devenit sursa unui conflict îndelungat între Azerbaidjan și Armenia. În timpul primului război din Karabah (începutul anilor 1990), forțele armene au ocupat Nagorno-Karabah și zonele adiacente din Azerbaidjan.
În această perioadă și în cele care au urmat, Armenia a dus o politică de ocupație, curățare etnică și genocid împotriva Azerbaidjanului. Aproximativ un milion de azeri au fost nevoiți să-și părăsească locuințele, devenind persoane strămutate intern.
Negocierile au durat aproape 30 de ani. Un anumit rol l-au jucat structurile internaționale, de exemplu, copreședinții Grupului de la Minsk al OSCE. Cu toate acestea, multe acorduri nu au fost respectate, statu-quo-ul a fost menținut, iar Azerbaidjanul a continuat să trăiască și să se dezvolte în condițiile unei tragedii naționale, cu zone ocupate și rezoluții internaționale neimplementate.Pe acest fundal, hotărîrea și așteptările de schimbare în Azerbaidjan s-au consolidat, ceea ce a creat premisele pentru o nouă etapă, care a dus la situația din 2020.
Victoria în războiul de 44 de zile
Acțiunile militare au început la 27 septembrie 2020. Azerbaidjanul a anunțat că trupele armene au încălcat armistițiul, declanșînd o provocare de amploare. Atunci, armata azeră a început o contraofensivă pe întreg frontul. „Fiecare zi din aceste 44 de zile este o pagină glorioasă din istoria noastră.
În fiecare zi, Azerbaidjanul a înaintat. În aceste 44 de zile, nu a existat nici măcar o zi în care să ne fi retras”, a remarcat guvernul țării după ce a făcut bilanțul.
În timpul războiului au fost eliberate numeroase orașe, sate și înălțimi strategice: 4 octombrie – orașul Jebrail, 17 octombrie – orașul Fizuli, 20 octombrie – orașul Zangilan, 25 octombrie – orașul Gubadly. Și data cheie de 8 noiembrie – orașul Shusha, care avea atît o semnificație strategică, cît și simbolică. Acesta este situat la o altitudine care îi conferă un avantaj defensiv și a fost, în mod tradițional, centrul spiritual al regiunii. Conform descrierilor, pentru eliberarea sa au fost utilizate abordări montane și forestiere și un asalt cu tehnică de luptă grea limitată. Deși operațiunea s-a încheiat mai tîrziu, ziua cuceririi orașului Shusha a devenit sărbătoarea Victoriei.
La 10 noiembrie 2020 a avut loc semnarea unei declarații trilaterale între Azerbaidjan, Armenia și Rusia, care a intrat în vigoare la ora 01:00, ora Baku. Conform condițiilor, Armenia s-a angajat să-și retragă trupele din mai multe zone, iar Azerbaidjanul a redobîndit controlul asupra teritoriilor eliberate. Războiul de 44 de zile s-a încheiat cu o răsturnare definitivă a situației în favoarea Azerbaidjanului.
Restabilirea teritorială și dreptul la întoarcere
Imediat după război, Azerbaidjanul a reușit să restabilească controlul deplin asupra unei părți semnificative a teritoriilor care se aflau anterior sub ocupație armeană. Cu toate acestea, rămășițele regimului separatist au continuat să existe încă trei ani, însă într-un format redus. Respectarea armistițiului, asigurarea securității populației și protejarea drumurilor au fost încredințate contingentului rus de menținere a păcii. În regiune se aflau atunci formațiuni armate ilegale armene.
La 19 septembrie 2023, după numeroase provocări, Azerbaidjanul a desfășurat o operațiune locală de combatere a terorismului pentru dezarmarea acestora, iar la 20 septembrie Azerbaidjanul a restabilit ordinea constituțională pe întreg teritoriul său. La Baku s-a confirmat disponibilitatea de a garanta toate drepturile populației armene – păstrarea limbii, religiei, proprietății, participarea la alegeri etc. Atunci s-a întors una dintre cele mai triste pagini din istoria seculară a Azerbaidjanului.
Dar în toamna anului 2020, locuitorii țării au sărbătorit sfîrșitul războiului și revenirea pe teritoriile ancestrale. Ministerul Afacerilor Externe al Azerbaidjanului a subliniat că acest pas „a restabilit drepturile fundamentale ale sutelor de mii de refugiați și persoane strămutate intern din Azerbaidjan”.
În practică, însă, conducerea statului s-a confruntat cu sarcina dificilă de a reconstrui infrastructura, locuințele, întregi așezări și de a asigura condiții de viață pentru oamenii din teritoriile eliberate. A început un program amplu de reconstruire a Karabahului, care a inclus și delimitarea frontierelor, lucrări active de deminare (la care au participat și organizații internaționale), construirea de drumuri, școli, instituții medicale și alte instituții publice.
Deși în anii de ocupație regiunea a suferit semnificativ și au fost necesare cheltuieli financiare enorme, ultimii cinci ani au adus schimbări fenomenale. Azerbaidjanul s-a orientat către faptul că returnarea teritoriilor creează noi oportunități pentru relocare, dezvoltarea infrastructurii și investiții. Apare potențialul de creștere pentru regiunile care au rămas în umbră din cauza ocupației.
Baku a anunțat aproape imediat proiectele „sate inteligente” și „orașe inteligente” în Karabah, iar acest lucru a devenit un nou motor economic. În primăvara anului 2022, președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a inaugurat prima etapă pilot a unui astfel de proiect în satul Agaly, unde refugiații care s-au întors au primit cheile noilor case private și townhouse-uri. În toamna acestui an are loc a doua etapă, la care s-a alăturat și satul Mammadbeyli, situat în apropiere.
Acolo au fost construite 188 de case private, dotate cu apă, electricitate, gaz și internet de mare viteză, și cu terenuri adiacente. Un detaliu remarcabil: locuințele sînt echipate cu panouri solare, iar între cele două sate a fost construit un pod special pentru a asigura eficiența economică – locuitorilor le este ușor să frecventeze școala din Agaly, grădinița, centrul de sănătate familială, serviciile de utilități și alte instituții.„Știți că am lansat programul „Marea întoarcere” în districtul Zangilan. În primul sat – satul Agali – oamenii locuiesc deja de trei ani și jumătate, iar aici s-au creat condiții excelente, care sînt, de asemenea, foarte bine întreținute. Tocmai am trecut prin Agaly și, familiarizîndu-mă cu noile clădiri, am văzut că toate parcelele au fost transformate în grădini minunate. Cînd am predat acest loc foștilor coloniști, era pustiu. La fel ca acum în satul Mammadbeyli, unde încă nu sînt prea mulți copaci. Dar, de-a lungul acestor ani, locuitorii înșiși au construit și au cultivat pămîntul. Statul a făcut tot ce era necesar, a asigurat condiții bune și sînt sigur că veți trăi confortabil aici. Meritați acest lucru”, a spus Ilham Aliyev, care a vizitat districtele Zangilan și Jabrayil în ajunul celei de-a cincea aniversări a Victoriei.
În timpul călătoriei, liderul azer a subliniat din nou importanța programului de stat „Marea întoarcere”, menit să ajute foștii refugiați să se întoarcă în țara natală și să repopuleze terenurile anterior pustii. Acum, aceștia se află în centrul planului de stat în domeniul energiei verzi – acolo se construiesc centrale solare și se înființează întreprinderi moderne de înaltă tehnologie.
După cum se menționează, eliberarea și noua situație deschid posibilitatea creării de rute de transport și energetice prin regiune, inclusiv o legătură fără obstacole cu Republica Autonomă Nakhchivan. De altfel, în primăvara acestui an, primele avioane au aterizat pe aeroportul internațional din orașul Lachin, iar la ceremonia de inaugurare a aeroportului de altitudine a participat și președintele Republicii Turcia, Recep Tayyip Erdoğan.
„Dacă privim regiunea din punct de vedere geopolitic și geoeconomic, rolul său devine deosebit de important. Tocmai de aici – mai precis din Zangilan – începe coridorul Zangezur, care va lega Nakhichevan de partea principală a Azerbaidjanului și, într-un sens mai larg, va asigura legătura strategică a întregii lumi turcice. Pe lîngă această rută terestră esențială, în special autostrada Goradiz-Jebrail-Zangelan-Agbend, aeroportul internațional Zangelan are o importanță deosebită pentru transformarea regiunii într-un nod de transport cheie”, a explicat președintele Azerbaidjanului.
Triumful Azerbaidjanului și rezonanța internațională
Evenimentele din 2020 au schimbat echilibrul de forțe și dinamica regională. Azerbaidjanul a demonstrat o nouă putere militară, capacitatea de a duce un război tehnologic și determinare. A fost evidențiată importanța mijloacelor moderne – drone, arme de precizie, operațiuni mobile – care servesc ca bază pentru analiza conflictelor potențiale și modernizarea armatei. Experții internaționali au remarcat că „linia frontului”, considerată stabilă de zeci de ani, s-a dovedit a fi traversabilă.
În același timp, rămîn nerezolvate următoarele probleme: deminarea teritoriilor eliberate, întoarcerea în continuare a persoanelor strămutate forțat, demarcarea frontierelor și normalizarea relațiilor cu Armenia. De exemplu, persistă amenințarea minelor, a munițiilor și a altor probleme de securitate. Acest lucru încetinește strămutarea în masă. Baku este în continuare în dialog cu Erevanul pentru a obține hărți exacte cu locația a sute de mii de mine antipersonal și antitanc.
Deși războiul s-a încheiat oficial, cele două țări trebuie să rezolve o serie de aspecte politice, juridice și umanitare. Cu toate acestea, președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a declarat la începutul lunii octombrie, în cadrul unei întîlniri cu șefii Consiliului UE și ai Comisiei Europene la Copenhaga, că atît Armenia, cît și Azerbaidjanul s-au adaptat deja la viața în condiții de pace și că Baku va continua eforturile de promovare a agendei de pace. El a subliniat, de asemenea, importanța istorică a acestor realizări pentru întreaga regiune.
În ultimii ani, Azerbaidjanul s-a afirmat ca un actor regional capabil să asigure și să utilizeze noi forțe. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că puterile vecine (Rusia, Turcia, Iran) și instituțiile internaționale vor juca un rol important în soluționarea viitoare a conflictului, ținînd seama de noul echilibru de forțe din Caucazul de Sud. Azerbaidjanul a ajuns într-o poziție mai sigură, abordarea procesului de pace și a coridoarelor de transport s-a schimbat.
„8 noiembrie – Ziua Victoriei – este cea mai frumoasă pagină din istoria noastră. Victoria noastră istorică de acum cinci ani a avut un ecou enorm în întreaga lume”, a declarat Ilham Aliyev la sfîrșitul lunii octombrie.
Pentru societatea azeră, această sărbătoare are o simbolistică puternică. În Azerbaidjan se spune că „aceasta este o victorie obținută cu prețul vieților și sîngelui a mii de azeri” și că este „ziua în care s-au încheiat 28 de ani de suferință”. După cum se subliniază în formulările surselor oficiale, cucerirea orașului Shushi a fost „încununarea” operațiunii.
După război, președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a emis un decret care a stabilit data de 8 noiembrie ca Ziua Victoriei. Inițial, aceasta fusese stabilită pentru 10 noiembrie, dar apoi data a fost schimbată datorită semnificației speciale a eliberării orașului Shusha. Sărbătoarea a devenit zi nelucrătoare și este celebrată oficial ca sărbătoare națională.
În capitală și în alte orașe din Azerbaidjan au loc parade, evenimente solemne, depuneri de flori la monumente și memoriale. Anul acesta, în piața Azadlig din Baku va avea loc din nou o paradă militară dedicată victoriei în războiul patriotic de 44 de zile. Repetițiile pentru acest eveniment spectaculos au început acum două săptămîni.În mass-media publică și de stat sînt publicate amintirile participanților, materiale video și simboluri speciale. De-a lungul anilor, au fost construite complexe memoriale și muzee dedicate faptelor de arme ale soldaților azeri. Pentru mulți azeri, Ziua Victoriei a devenit, după cum spun ei, „ziua unității”, „ziua unei noi ere”, adică nu doar un eveniment de stat, ci și unul semnificativ pentru identitatea națională, istoria și memoria colectivă.
Această zi este sărbătorită nu numai pe teritoriul Azerbaidjanului – reprezentanțele diplomatice, comunitățile de compatrioți, personalitățile din domeniul culturii și artei organizează acțiuni festive în diferite țări ale lumii. Astfel, săptămîna trecută a avut loc un concert comemorativ „Cîntecele Victoriei” în Düsseldorf, Germania. Pe 6 noiembrie, Ambasada Azerbaidjanului în Moldova organizează un eveniment dedicat celei de-a 5-a aniversări a Victoriei.
În Azerbaidjan există convingerea că victoria nu garantează automat o pace durabilă, că este necesară construirea încrederii, integrarea regiunilor și depășirea consecințelor războiului. De aceea, pentru Azerbaidjan, data de 8 noiembrie este mai mult decît o simplă dată. Este simbolul sfîrșitului unei lungi perioade de ocupație, momentul renașterii naționale și punctul de plecare pentru un nou început.
Amalia Stati
Adăuga comentariu