Recunoaşterea facială este esenţială pentru modul în care interacţionăm în societăţile complexe, deseori se crede că este o abilitate sofisticată a creierului uman.
Noile dovezi arată însă că şi insectele, precum albinele şi viespile, utilizează mecanisme de procesare vizuală similare cu cele ale omului. Conform Science Alert, acest lucru este posibil în ciuda dimensiunii reduse a creierului insecte. Acesta conţine mai puţin de un milion de celule cerebrale, în comparaţie cu cele 89 de miliarde care compus creierul uman.
Deşi omului îi este uşor să recunoască feţele similare, inteligenţa artficială întîmpină dificultăţi, de obicei, atunci cînd trebuie să recunoască feţe în situaţii complexe. Expertiza umană a recunoaşterii faciale este bazată, în mare parte, pe „procesarea holistică”. Acestea este considerat un proces cognitiv sofisticat ce se dezvoltă odată cu experienţa vizualizării chipurilor.
După ce sîntem familiarizaţi cu o faţă, diferitele trăsături precum nasul, gura, urechile sînt procesate ca un „gestalt” (unitate care încorporează trăsăturile chipului).
Albinele sînt printre insectele cele mai accesibile prin care specialiştii pot înţelege procesarea vzuală. Recent, specialiştii au dezvoltat o metodă de testare a viespilor. Cercetarea sugerează că, atît albinele, cît şi viespile, pot învăţa să recunoască feţe umane.
Specialiştii au utilizat teste deja existente pentru oameni, acestea sînt: efectul parţial-întreg şi efectul compoziţiei faciale. Efectul parţial-întreg arată că este dificil să recunoşti o faţă atunci cînd trăsături precum ochi, nas, gură sînt percepute separat, iar efectul compoziţiei faciale se referă la observarea trăsăturilor în context.
Atunci cînd au fost utilizate aceste două principii, atît viespile, cît şi albinele, au reuşit să înveţe acromatic imagini cu chipuri umane.
Adăuga comentariu