Planul B: Moldova poate importa gaze lichefiate din alte state

Ținînd cont de faptul că amenințarea unei eventuale sistări a livrărilor de gaze în Moldova din Rusia este una reală, țara ar putea obține combustibilul albastru din România, Grecia sau Ucraina. O declară reprezentanții oficiali ai Bucureștiului și experți europeni.

Premierul român, Nicolae Ciucă, a anunțat deja că România poate să furnizeze Republicii Moldova cel mult 5 milioane de metri cubi de gaz pe zi, transmite mold-street.

Gazprom va relua livrările de gaz prin Italia via Austria

Este vorba de conducta Iași-Ungheni-Chișinău, care are o capacitate de transport circa 5 milioane metri cubi de gaze pe zi în regim obișnuit, iar în revers – de doar două milioane metri cubi. În perioada rece a anului, Republica Moldova fără regiunea transnistreană consumă 8-10 milioane de metri cubi de gaz pe zi, adică volumul de 5 milioane de metri cubi din România poate să nu fie suficient.

O altă cale alternativă de import a gazelor este din depozitele din Ucraina, dar aceasta – doar dacă acolo sînt acum suficiente stocuri, mai ales în condițiile războiului.

Moldova poate importa gaze și prin conducta Trans-Balcanică, care anterior era folosită de Gazprom pentru exportul de gaze prin Ucraina și Republica Moldova în Bulgaria, Turcia, Macedonia de Nord și Grecia. Acum această conductă practic stă nefolosită, după ce la finele anului 2019 Gazprom a sistat livrările pe această cale.

Avînd în vedere că Grecia și Turcia se pregătesc să își extindă capacitatea de import de gaz natural lichefiat (GNL) prin 10 terminale, conducta Trans-Balcanică va deveni probabil un coridor de aprovizionare atractiv, se arată într-un studiu al inițiativei South-East European Gas (SEEGAS).

„Capacitatea agregată de regazeificare a celor zece terminale, inclusiv a celor a căror capacitate de regazeificare a fost extinsă, ar putea facilita importul a circa 110 miliarde de metri cubi/an în regiune, dar modul în care ele ar putea fi livrate la nivel regional va depinde de evoluția prețurilor globale ale GNL, precum și de eliminarea obstacolelor inerente și a atractivității tarifelor de transport. Pînă acum, totuși, companiile regionale au reușit să utilizeze doar GNL importat prin terminalul grecesc, Revithousa, deoarece cele patru porturi existente ale Turciei rămîn inaccesibile din cauza barierelor politice și de reglementare”, se arată în studiu.

Terminalul s-a aflat în centrul atenției regionale și în ultimii trei ani, deoarece companiile bulgare, române și chiar ucrainene și-au exprimat interesul pentru aprovizionarea cu volume și exportul invers pe ruta trans-balcanică. Datele ENTSOG (Rețeaua Europeană a Operatorilor de Sisteme de Transport de Gaze) arată că terminalul a fost utilizat cu peste 50%, indicînd un interes sporit pe piață. SEEGAS constată și că GNL de la terminalul grec Revithousa poate fi livrat prin conducta Trans Balcanică pînă la punctul de livrare Grebenyky de la granița moldo-ucraineană (segmentul transnistrean). Potrivit SEEGAS, costurile de transport ar putea fi de pînă la 3,85 euro/MWh, sau 40,6 dolari pentru o mie de metri cubi. Este aproape de două ori mai mult decît costurile de tranzit prin Ucraina.
Acesta este doar costul de transport, cît însă poate costa gazul cumpărat, depinde de cotațiile spot de la bursele internaționale și de capacitatea de negociere a companiei Energocom, care a fost împuternicită de Guvern să identifice potențialii furnizori.

În prezent, cotațiile la GNL au coborît semnificativ și o mie de metri cubi costă mai puțin de 1.000 de dolari, adică este mai ieftin decît plătim Gazpromului.

Studiul SEEGAS arată că situația este mult mai complicată și importurile în Moldova prin conducta transbalcanică nu pot fi efectuate rapid.

„În iunie 2022, la Grebenyky cu Moldova exista o capacitate de intrare întreruptibilă de 3,96 mcm/zi (milioane metri cubi pe zi n.r.). Întrucît există un flux fizic de gaz pe direcția dinspre Ucraina către Moldova (tranzit al gazelor rusești prin teritoriul Ucrainei), fluxul fizic de gaze în sens invers, dinspre Moldova către Ucraina, este în prezent imposibil.

Potenţial, capacitatea de 3,96 mcm/zi ar putea fi oferită pe o bază fermă, fără a fi necesară efectuarea unor modificări tehnice în sistem, dar absenţa backhaul-ului din partea Moldovei este principalul obstacol. În acest sens, cea mai mare problemă este restricția legală a Republicii Moldova privind asigurarea unui flux invers virtual între punctele de interconectare din Moldova și Ucraina. Rezolvarea acestei probleme este esențială pentru asigurarea capacității de intrare fermă la punctul Grebenyky», declară specialiștii SEEGAS.